ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3663/2019

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - anularea Deciziei nr. 4338 din 6 februarie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014, ambele emise de pârâtă: - obligarea pârâtei la restituirea sumelor de 516.242,57 RON - reprezentând cuantumul creanței bugetare încasate de pârâtă la data de 25 mai 2015, în baza Procesului-verbal contestat - și de 2895,91 RON - reprezentând debite accesorii încasate de pârâtă la data de 22 iunie 2015, în temeiul aceluiași titlu executoriu - și la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data încasării acestora și până la data restituirii efective; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2026 din 10 iunie 2016, a admis acțiunea reclamantei, a anulat actele administrative contestate și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 516.242,57 RON și debitele accesorii, cu acordarea dobânzii legale aferente acestora de la data încasării până la data plății efective, precum și să-i plătească suma de 12.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care a solicitat casarea acesteia și, în urma judecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a prezentat istoricul litigiului și a susținut faptul că sentința contestată nu a fost motivată. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. * Instanța de fond nu a analizat probatoriul administrat în cauză și nici nu a prezentat argumentele pentru care nu l-a avut în vedere, rezumându-se să rețină faptul că nu s-a aprobat existența abaterii descrise în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014. Mai mult decât atât, instanța a procedat doar la prezentarea unor considerații teoretice, fără ca acestea să fie transpuse în concret situației de fapt existente în speță. Instanța nu a ținut seama nici de împrejurarea că inclusiv DNA Oradea - Biroul Satu Mare, în cuprinsul Rezoluției din data de 13 februarie 2013 din dosarul nr. x/2010, a apreciat că au existat nereguli în procesul de implementare a proiectului finanțat prin Programul SAPARD, motivul pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reprezentantului legal al beneficiarului fiind acela că nu s-a putut dovedi implicarea acestuia în înțelegerile companiilor furnizoare și nu că aceste înțelegeri nu au existat sau că ofertele sunt autentice. * Așa cum s-a descoperit în cadrul controalelor efectuate de diferitele autorități asupra operatorilor economici ce au participat la procedura de achiziție derulată de intimată și care face obiectul Procesul-verbal atacat, variantele electronice ale ofertelor necâștigătoare se regăseau la sediul companiei declarate câștigătoare B. S.R.L. Acest fapt coroborat cu declarațiile date și cu documentele puse la dispoziția Gărzii Financiare din Italia de reprezentanții companiilor declarate necâștigătoare conduc la concluzia conform căreia procedura de achiziție a echipamentelor a fost formală, iar ofertele de licitație nu au fost furnizate independent, conform normelor SAPARD și UE. Obligația intimatei, în calitate de beneficiară a Programului SAPARD, era aceea de a se asigura că ofertele depuse erau valabile și că acestea proveneau de la companii viabile și eligibile. Toate constatările prezentate în cadrul Procesului-verbal atacat sunt considerate de OLAF fapte intenționate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunității Europene și, astfel, în conformitate cu legislația europeană, se solicită recuperarea întregului ajutor financiar acordat beneficiarului în cadrul proiectului prin aplicarea legislației naționale specifice și a prevederilor contractului de finanțare.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata S.C. A." S.R.L. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Răspunzând punctual la motivul de recurs, partea a precizat, în esență, următoarele aspecte: * sentința contestată cuprinde o motivare amplă care corespunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. * Pe baza aceluiași material probatoriu, fără a exista nicio cercetare ulterioară, recurenta a emis un nou proces-verbal ce conține aceeași situație factuală și neregulă ca și cea din procesul-verbal anulat prin decizia civilă nr. x din 5 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. 4.2. Recurenta a depus concluzii scrise.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Așa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de față, recurenta S.C. A." S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 4338 din 6 februarie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014, ambele emise de intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a anulat actele administrative contestate. Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția pronunțată în cauză. Criticile recurentelor, ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de: - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), sunt fondate; - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"). Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 515 din 5 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2012, a admis recursul declarat de S.C. A." S.R.L. împotriva sentinței 211 din 18 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința, în sensul că a admis acțiunea și a anulat Procesul-verbal de constatare nr. x din 4 octombrie 2010 și Decizia nr. 22813 din 21 octombrie 2010, ambele emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele aspecte: Între recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și intimata-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x din 17 martie 2006 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (S.A.P.A.R.D.), având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr. x, intitulată "Modernizarea cu retehnologie și utilaje performante a combinatului de carne cu abator mixt și fabrică de preparate din carne", în sumă maximă de 3.744.115 RON, perioada de implementare a proiectului fiind 2006 - 2008. La 4 octombrie 2010, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, având în vedere comunicările primite de la Comisia Europeană-Oficiul European de Luptă Antifraudă nr. OF/2008/0285 și nr. D/009007 din 27 septembrie 2010, a încheiat Procesul-verbal de constatare prin care s-a reținut că S.C. A. S.R.L. datorează un debit în valoare totală de 3.457.093,11 RON, din care creanță principală 3.457.093,11 RON - bugetul Uniunii Europene reprezentând 2.592.819,83 RON și bugetul public național 864.273,28 RON. În cuprinsul procesului-verbal, s-a reținut, la Capitolul 5 - Prezentarea aspectelor verificate lit. d) că, în temeiul art. 2 alin. (3) din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 de aplicare a O.G. nr. 79/2003, că nu este necesară audierea beneficiarului deoarece misiunea de verificare s-a declanșat ca urmare a unor sesizări transmise de către instituții cu competențe specifice în controlul și recuperarea fondurilor comunitare de preaderare utilizate necorespunzător. La Capitolul 6 - Prezentarea aspectelor constatate, s-a reținut, după prezentarea stării de fapt care rezultă din rapoartele Gărzii Financiare Italiene, privind analizarea ofertelor societăților B. S.R.L. Italia, C. S.R.L. Italia și D. Italia, participante la selecția de oferte organizată de S.C. A. S.R.L., că "O.L.A.F. a concluzionat că cererea S.A.P.A.R.D., a firmei S.C. A. S.R.L. (Proiect x din 17 martie 2006) a inclus două oferte neautentice, privind furnizarea de echipamente de procesare a cărnii, compania S.C. A. S.R.L. având cunoștință asupra neregularității privind manipularea procedurii de achiziții și într-adevăr a transmis, în sprijinul cererii S.A.P.A.R.D., oferte și facturi ce ar putea fi umflate. De asemenea, O.L.A.F. consideră că având în vedere natura și gravitatea neregulilor și posibilelor fraude constatate, trebuie aplicat Regulamentul Comisiei nr. 2988/1995 și recuperarea integrală a sumelor acordate." La Capitolul 9 - Documente probante - din procesul-verbal se menționează faptul că fundamentul retragerii finanțării este constituit de Adresele O.L.A.F. nr. OF/2008/0285 și nr. D/009007/ din 27 septembrie 2010. Înalta Curte a apreciat faptul că instanța de fond a înlăturat fără temei motivul de nelegalitate invocat de reclamantă cu privire la întocmirea procesului-verbal de constatare în lipsa unui raport final întocmit de O.L.A.F. sau a actului de control al Departamentului de Luptă Antifraudă, respectiv a rechizitoriului Direcției Naționale Anticorupție, reținându-se că nu mai sunt necesare cercetări ale A.P.D.R.P. Or, în speță, nu există raportul final O.L.A.F., motiv pentru care dispozițiile Regulamentului C.E. nu pot fundamenta din punct de vedere juridic actele administrative contestate. Ca atare, este necesar să fie finalizate investigațiile efectuate asupra proiectelor vizate și persoanelor implicate, fie de către O.L.A.F., prin emiterea unui raport final, fie de către instituțiile cu atribuții în domeniu la nivel național, deoarece simpla suspiciune de fraudă nu justifică aplicarea unei sancțiuni administrative, care se implice retragerea totală sau parțială a ajutorului financiar nerambursabil acordat din bugetul Uniunii Europene. În cauza de față, după primirea raportului final O.L.A.F. nr. OF/2013/0216/B4, înregistrat la AFIR sub nr. 37.722 din 3 noiembrie 2014, autoritatea recurentă a efectuat un nou control la societatea intimată, în urma căruia a întocmit Nota nr. x din 4 decembrie 2014. Pe baza concluziilor acestei note, recurenta a procedat la emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014 prin care a dispus retragerea sprijinului financiar acordat intimatei în sumă de 516.242,57 RON, întrucât a reținut faptul că procedura de achiziție a echipamentului a fost trucată, că ofertele de licitație nu au fost furnizate independent, conform normelor SAPARD și UE, dar și că prețurile au fost mărite artificial. Prin Decizia nr. 4338 din 6 februarie 2015, recurenta a respins contestația administrativă formulată de intimată împotriva Procesului-verbal anterior nominalizat. Analizând conținutul sentinței atacate în prezenta cauză, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a prezentat conținutul Deciziei nr. 515 din 5 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a precizat că nu există autoritate de lucru judecat în cauză în raport de decizia anterior arătată, a menționat faptul că în procedura de licitație analizată au existat oferte reale, situație în raport cu care nu se confirmă existența neregulii descrise în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014. De asemenea, instanța a precizat faptul că se impune admiterea acțiunii reclamantei "pe motivul inexistenței dovezilor de fapt cu privire la existența abaterii, deoarece probele administrate în cauză și aspectele reținute de DNA Oradea, Biroul Satu Mare converg spre concluzia că ofertele au existat în materialitatea lor, iar falsitatea sau simularea lor nu a fost demonstrată de autoritatea pârâtă pentru a ne afla în prezența unei abateri." Înalta Curte reține faptul că instanța de fond nu a analizat în concret conținutul Notei nr. x din 4 decembrie 2014 și a concluziilor din Raportul final O.L.A.F. nr. OF/2013/0216/B4, deși acesta din urmă reprezintă o probă admisibilă în cadrul procedurii aflate în discuție, în raport de dispozițiile din Regulamentul Comisiei nr. 883/2013 din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de OLAF și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1037/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului, care, la art. 11 (2) prevede că: "rapoartele (...) constituie probe admisibile în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară." Așadar, prima instanță și-a fundamentat raționamentul juridic pe simpla existență materială a celor 3 oferte prezentate în cadrul procedurii de achiziție, fără a verifica autenticitatea/valabilitatea acestor oferte care determină caracterul neeligibil al sumelor decontate pentru achiziția analizată. Cu alte cuvinte, instanța nu a combătut aspectele reținute cu privire la aceste oferte în cadrul Procesului-verbal contestat în cauză (a se vedea dosar fond), confirmate prin argumentele prezentate în cadrul Deciziei nr. 4338 din 6 februarie 2015 prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de intimată (a se vedea dosar fond). Mai mult decât atât, contrar celor precizate de judecătorul fondului în sentința recurată, DNA Oradea - Biroul Satu Mare, în cuprinsul Rezoluției din 13 februarie 2013 date în Dosarul nr. x/2010 a apreciat că au existat nereguli în procesul de implementare a Proiectului finanțat prin Programul SAPARD, motivul pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reprezentantului legal al beneficiarului fiind acela că nu s-a putut dovedi implicarea acestuia în înțelegerile companiilor furnizoare, iar nu că aceste înțelegeri nu au existat sau că ofertele prezentate sunt autentice. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au alăturat cererile părților. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. În același timp, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată (cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României). Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. Curtea de apel nu a lămurit în mod corespunzător situația de fapt și de drept existentă în speța dedusă judecății. Or, cercetarea fondului cauzei presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului. În mod evident, în raport de cele anterior prezentate, sentința recurată nu corespunde cerințelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Înalta Curte se află în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar. În aceste condiții, recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța de fond, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție. Prin urmare, instanța de control judiciar reține că sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 498 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.