ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1642/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC P. SA a chemat în judecată A.P.I.A. Gorj, A.P.I.A., M.A.D.R. și Ministerul Finanțelor

Publice, pentru a se dispune:

- anularea adresei din

12 septembrie 2008 emisă de A.P.I.A. Gorj prin care aceasta a cerut A.P.I.A. anularea

solicitării A.P.I.A. Gorj nr. 22889 din 2 septembrie 2008 de aprobare a subvenției

în sumă de 143.378,32 RON pentru SC P. SA, subvenție cuvenită pentru activitățile

de neutralizare a deșeurilor animaliere desfășurate în județul Gorj în anul 2006,

lunile iunie – decembrie;

- anularea adresei din

26 martie 2009 a A.P.I.A. prin care s-a respins plângerea prealabilă împotriva adresei

din 12 septembrie 2008, și pe cale de consecință:

- să se constate existența

dreptului societății la încasarea sumei de 143.378,32 RON cu titlu de sprijin de

stat;

- să fie obligați pârâții

A.P.I.A., M.A.D.R. și Ministerul Finanțelor Publice la emiterea actelor administrative

și la efectuarea operațiunilor administrative prevăzute de dispozițiile art. 5,

6, 7 din H.G. nr. 1211/2005 în vederea acordării sprijinului aferent activității

de neutralizare a deșeurilor de origine animală desfășurată pe raza județului Gorj

în perioada iunie – decembrie 2006.

În motivarea cererii,

se arată că deși, inițial, A.P.I.A. Gorj, prin adresa din 2 septembrie 2008 a aprobat

centralizatorul sumelor aprobate la plată cu titlu de ajutor de stat, în cuantum

de 143.394,73 RON, ulterior, la 12 septembrie 2008, A.P.I.A. Gorj a transmis adresa

nr. 23643 din 12 septembrie 2008 prin care solicita anularea primei adrese, fără

a indica vreun motiv al acestei cereri.

Reclamanta a formulat

plângere prealabilă adresată atât autorității administrative emitente – A.P.I.A.

Gorj, cât și autorității ierarhic superioare – A.P.I.A. București, dar la această

plângere prealabilă a răspuns A.P.I.A. cu adresa nr. 894/SC din 20 martie 2009.

Au fost formulate întâmpinări

de către M.A.D.D.R. și de către A.P.I.A.

Din oficiu, în ședința

din 22 octombrie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență

materială a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

de a soluționa cauza în raport de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

fond.

Prin sentința civilă

nr. 3450 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea sentinței

se arată că A.P.I.A. Gorj este un organ al administrației publice locale și nu centrale,

iar actul care este apreciat ca nelegal și abuziv este emis de această autoritate

și pe cale de consecință, rangul autorității emitente a acestei adrese determină

competența materială de soluționare a acțiunii, în raport de dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziție față de care competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, revine Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal și nu Curții de Apel București.

Faptul că reclamanta contestă

și adresa emisă de pârâta A.P.I.A. din 26 martie 2009 prin care i-a fost soluționată

plângerea prealabilă formulată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu

determină competența în primă instanță a Curții de Apel București, în condițiile

în care actul pretins nelegal și care produce consecințe juridice este emis de A.P.I.A.

Gorj, autoritate publică de nivel local.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs SC P. SA și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre competentă soluționare

la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivele de recurs

se critică soluția instanței de fond, deoarece:

- instanța de fond a fost

învestită cu soluționarea unei acțiuni în anulare a două acte administrative, primul

emis de o autoritate publică locală (A.P.I.A. Gorj) și al doilea emis de o autoritate

publică centrală (A.P.I.A.);

- în raport de art. 10

din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a primului capăt de cerere, analizat

individual, aparține tribunalului, în timp ce competența de soluționare a capătului

doi de cerere, analizat tot individual, aparține Curții de apel, dar atunci când

se solicită anularea atât a unui act emis de o autoritate publică centrală cât și

de una locală, competența de soluționare a cauzei revine Curții de apel. În acest

sens, au fost indicate soluții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal;

- competența de soluționare

a Curții de Apel București este justificată de aplicarea principiului qui potest

plus poest minus (cine poate mult, poate și mai puțin) iar în cauzele în care emitenții

actelor atacate sunt deopotrivă autorități publice centrale și autorități publice

locale, extinderea competenței trebuie să opereze în sensul că o Curte de apel poate

să analizeze și valabilitatea actelor emise de autorități locale, care în mod normal

ar fi de competența tribunalului și nu invers;

- cererea de anulare a

răspunsului A.P.I.A. la plângerea prealabilă nu reprezintă un capăt de cerere accesoriu

care să fie de competența instanței care soluționează capătul principal de cerere.

A.P.I.A. și Centrul Județean

Gorj al A.P.I.A. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

instanței de fond anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală

(Centrul Județean Gorj al A.P.I.A.) dar și anularea unei adrese prin care s-a comunicat

reclamantei răspunsul la plângerea prealabilă adresată autorității ierarhic superioare

celei emitente (A.P.I.A.).

Plângerea prealabilă,

așa cum rezultă din actele depuse la dosar, a fost adresată atât autorității emitente

cât și autorității ierarhic superioare acesteia.

Instanța de fond a apreciat

că plângerea prealabilă soluționată de A.P.I.A. nu atrage competența de soluționare

a Curții de apel pentru că actul atacat este emis de o autoritate locală, soluție

criticată de recurentă.

În rezolvarea problemei

competenței trebuie plecat de la definiția dată de lege actului administrativ. Potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul

unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în

vederea organizării executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau

stinge raporturi juridice.

În același timp, trebuie

stabilit rolul pe care plângerea prealabilă îl are în cadrul acțiunii în anulare

a actelor administrative.

În mod constant, s-a considerat

că procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului

la acțiune și este o expresie a aplicării principiului bunei administrări.

De aceea, în cazul în

care plângerea prealabilă a fost adresată autorității ierarhic superioare celei

emitente, efecte produce actul administrativ emis, iar procedura prealabilă reprezintă

numai o condiție de exercitare a acțiunii în anulare.

De altfel, chiar art.

8 din Legea nr. 554/2004 prevede că obiectul acțiunii în materia contenciosului

administrativ îl poate constitui „anularea în tot sau în parte a actului, repararea

pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale”, iar art. 18 alin.

(1) din același act normativ prevede că instanța de contencios administrativ, poate,

după caz, „să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea

publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze

o anumită operațiune administrativă”.

În raport de aceste prevederi,

obiectul acțiunii adresate instanței de fond este anularea unui act emis de o autoritate

publică locală și în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și de cele ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., soluția instanței de fond de

declinare a cauzei în favoarea tribunalului este legală.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P. SA București împotriva sentinței civile nr. 3450 din 22 octombrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2010.