ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1642/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată A.P.I.A. Gorj, A.P.I.A., M.A.D.R. și Ministerul Finanțelor Publice, pentru a se dispune: - anularea adresei din 12 septembrie 2008 emisă de A.P.I.A. Gorj prin care aceasta a cerut A.P.I.A. anularea solicitării A.P.I.A. Gorj nr. 22889 din 2 septembrie 2008 de aprobare a subvenției în sumă de 143.378,32 RON pentru SC P. SA, subvenție cuvenită pentru activitățile de neutralizare a deșeurilor animaliere desfășurate în județul Gorj în anul 2006, lunile iunie – decembrie; - anularea adresei din 26 martie 2009 a A.P.I.A.

prin care s-a respins plângerea prealabilă împotriva adresei din 12 septembrie 2008, și pe cale de consecință: - să se constate existența dreptului societății la încasarea sumei de 143.378,32 RON cu titlu de sprijin de stat; - să fie obligați pârâții A.P.I.A., M.A.D.R. și Ministerul Finanțelor Publice la emiterea actelor administrative și la efectuarea operațiunilor administrative prevăzute de dispozițiile art. 5, 6, 7 din H.G. nr. 1211/2005 în vederea acordării sprijinului aferent activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală desfășurată pe raza județului Gorj în perioada iunie – decembrie 2006. În motivarea cererii, se arată că deși, inițial, A.P.I.A. Gorj, prin adresa din 2 septembrie 2008 a aprobat centralizatorul sumelor aprobate la plată cu titlu de ajutor de stat, în cuantum de 143.394,73 RON, ulterior, la 12 septembrie 2008, A.P.I.A.

Gorj a transmis adresa nr. 23643 din 12 septembrie 2008 prin care solicita anularea primei adrese, fără a indica vreun motiv al acestei cereri. Reclamanta a formulat plângere prealabilă adresată atât autorității administrative emitente – A.P.I.A. Gorj, cât și autorității ierarhic superioare – A.P.I.A. București, dar la această plângere prealabilă a răspuns A.P.I.A. cu adresa nr. 894/SC din 20 martie 2009. Au fost formulate întâmpinări de către M.A.D.D.R. și de către A.P.I.A. Din oficiu, în ședința din 22 octombrie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, de a soluționa cauza în raport de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 3450 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. În motivarea sentinței se arată că A.P.I.A. Gorj este un organ al administrației publice locale și nu centrale, iar actul care este apreciat ca nelegal și abuziv este emis de această autoritate și pe cale de consecință, rangul autorității emitente a acestei adrese determină competența materială de soluționare a acțiunii, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziție față de care competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și nu Curții de Apel București.

Faptul că reclamanta contestă și adresa emisă de pârâta A.P.I.A. din 26 martie 2009 prin care i-a fost soluționată plângerea prealabilă formulată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu determină competența în primă instanță a Curții de Apel București, în condițiile în care actul pretins nelegal și care produce consecințe juridice este emis de A.P.I.A. Gorj, autoritate publică de nivel local. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC P. SA și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond, deoarece: - instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în anulare a două acte administrative, primul emis de o autoritate publică locală (A.P.I.A. Gorj) și al doilea emis de o autoritate publică centrală (A.P.I.A.); - în raport de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a primului capăt de cerere, analizat individual, aparține tribunalului, în timp ce competența de soluționare a capătului doi de cerere, analizat tot individual, aparține Curții de apel, dar atunci când se solicită anularea atât a unui act emis de o autoritate publică centrală cât și de una locală, competența de soluționare a cauzei revine Curții de apel.

În acest sens, au fost indicate soluții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal; - competența de soluționare a Curții de Apel București este justificată de aplicarea principiului qui potest plus poest minus (cine poate mult, poate și mai puțin) iar în cauzele în care emitenții actelor atacate sunt deopotrivă autorități publice centrale și autorități publice locale, extinderea competenței trebuie să opereze în sensul că o Curte de apel poate să analizeze și valabilitatea actelor emise de autorități locale, care în mod normal ar fi de competența tribunalului și nu invers; - cererea de anulare a răspunsului A.P.I.A. la plângerea prealabilă nu reprezintă un capăt de cerere accesoriu care să fie de competența instanței care soluționează capătul principal de cerere.

A.P.I.A. și Centrul Județean Gorj al A.P.I.A. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat instanței de fond anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală (Centrul Județean Gorj al A.P.I.A.) dar și anularea unei adrese prin care s-a comunicat reclamantei răspunsul la plângerea prealabilă adresată autorității ierarhic superioare celei emitente (A.P.I.A.). Plângerea prealabilă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, a fost adresată atât autorității emitente cât și autorității ierarhic superioare acesteia.

Instanța de fond a apreciat că plângerea prealabilă soluționată de A.P.I.A. nu atrage competența de soluționare a Curții de apel pentru că actul atacat este emis de o autoritate locală, soluție criticată de recurentă. În rezolvarea problemei competenței trebuie plecat de la definiția dată de lege actului administrativ. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În același timp, trebuie stabilit rolul pe care plângerea prealabilă îl are în cadrul acțiunii în anulare a actelor administrative.

În mod constant, s-a considerat că procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune și este o expresie a aplicării principiului bunei administrări. De aceea, în cazul în care plângerea prealabilă a fost adresată autorității ierarhic superioare celei emitente, efecte produce actul administrativ emis, iar procedura prealabilă reprezintă numai o condiție de exercitare a acțiunii în anulare.

De altfel, chiar art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede că obiectul acțiunii în materia contenciosului administrativ îl poate constitui „anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale”, iar art. 18 alin. (1) din același act normativ prevede că instanța de contencios administrativ, poate, după caz, „să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”. În raport de aceste prevederi, obiectul acțiunii adresate instanței de fond este anularea unui act emis de o autoritate publică locală și în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de cele ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., soluția instanței de fond de declinare a cauzei în favoarea tribunalului este legală. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SA București împotriva sentinței civile nr. 3450 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.