ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2059 din 18 mai

2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA București, în

contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice

și a obligat pârâții la emiterea actelor administrative și efectuarea

operațiunilor administrative prevăzute de H.G. nr. 1211/2005, necesare pentru

plata către reclamanta sumei de 53,85 RON, respingând totodată excepția

prematurității acțiunii, invocată în cauză.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că la data de 27 noiembrie 2008 s-a încheiat între

reclamantă, în calitate de reprezentant al Asocierii P.-A., concesionar al

activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală pentru fiecare

dintre cele 8 zone de dezvoltare regională și Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, protocolul având ca obiect sumele restante datorate

concesionarului și confirmate de către centrele județene ale Agenției de Plăți

și Intervenție în Agricultură, potrivit H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul

direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine

animală, desfășurată în anii 2006-2008.

S-a mai reținut că,

în finalul acestui protocol s-a făcut precizarea elaborării lui în baza

Situației centralizatoare – punctaj între SC P. SA București și Agenția de

Plăți și Intervenție în Agricultură, înregistrat cu nr. 35368 din 27 noiembrie

2008, astfel încât, luând în considerare această situație, rezultă o diferență

de 53,85 RON pe care reclamanta este îndreptățită să o primească.

Constatând că,

potrivit dispozițiilor art. 5, 6 și 7 din H.G. nr. 1211/2005, fiecăruia dintre

cei trei pârâți îi revin anumite atribuții în legătură cu plata sumelor

reprezentând sprijin direct al statului pentru activitatea de neutralizare a

deșeurilor de origine animală, instanța de fond, în temeiul art. 18 din Legea

nr. 554/2004, a admis acțiunea și a obligat pârâții să efectueze operațiunile

administrative și să emită actele administrative, prevăzute de hotărârea mai

sus menționată, necesare pentru plata, către reclamantă, a sumei de 53,85 RON.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o

ca nelegală și netemeinică, întrucât hotărârea a fost dată cu greșita aplicare

a legii și cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea,

apreciază recurentul că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu poate

răspunde în situația instituțiilor care nu își îndeplinesc obligațiile

prevăzute în H.G. nr. 1211/2005.

S-a mai precizat în

recurs că instanța de fond a apreciat greșit că reclamantul are un interes

născut și actual pentru obținerea sumelor reprezentând sprijin direct al

statului, întrucât între societate și minister nu existau raporturi juridice.

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

SC P. SA a invocat în

ședința publică excepția lipsei de interes a recursului, urmând ca Înalta Curte

de Casație și Justiție să se pronunțe și pe acest aspect odată cu fondul.

Referitor la excepția

invocată, Curtea o va respinge, avându-se în vedere dispozițiile H.G. nr.

1211/2005 și rolul Ministerului Finanțelor Publice privind deschiderea

creditelor bugetare, minister care poate sau nu aproba acest ajutor și, prin

urmare, desigur că această autoritate administrativă a statului are interes în

promovarea unui recurs care o privește în mod direct, în raport de soluția

instanței de fond, de admitere a acțiunii reclamantei-intimate SC P. SA.

Privitor și la

motivul de recurs invocat de minister, referitor la lipsa calității procesuale

pasive, și acesta va fi înlăturat de Înalta Curte de Casație și Justiție,

avându-se în vedere aceleași considerente, neputându-se invoca de minister

lipsa unor raporturi juridice cu societatea, față de prevederile H.G. nr.

1211/2005.

Pe fond recursul se

va respinge, avându-se în vedere probatoriile administrate și cererea

precizatoare a reclamantei.

Între reclamantă și

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a încheiat un protocol având ca

obiect sume restante datorate concesionarului (reclamantei) și confirmate de

Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură conform H.G. nr. 1211/2001.

Acest protocol privea sprijinul direct al statului pentru activitatea de

neutralizare a deșeurilor de origine animală.

Fără putință de

tăgadă, rezultă conform și precizărilor Agenției de Plăți și Intervenție în

Agricultură, că acest protocol conține o eroare materială pentru totalul

sumelor aprobate, suma totală de încasat fiind 11.928.455,77 RON.

După ce s-au virat o

serie de sume, conform actelor aflate la dosar la 30 martie 2009, a mai rămas o

diferență de 53,85 RON.

Corect Curtea de apel

a reținut că procedura care urma să fie parcursă pentru plata sumelor este

aceea prevăzută de H.G. nr. 1211/2005 art. 5 și 6, în baza situației

centralizatoare a cererii lor pentru încasarea subvențiilor, Ministerul

Finanțelor Publice primind cererea de deschidere a creditelor bugetare.

Prin urmare, Agenția

de Plăți și Intervenție în Agricultură, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, cât și Ministerul Finanțelor Publice, au fiecare atribuții proprii în

legătură cu plata sumelor, reprezentând sprijin direct al statului, pentru că

după aprobarea cererii de Ministerul Finanțelor Publice, din bugetul

Ministerului Agriculturii, se alimentează contul Agenției de Plăți și

Intervenție în Agricultură, care apoi virează sumele celor îndreptățiți,

conform art. 7 din H.G. nr. 1211/2005.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.

Va respinge și

excepția lipsei de interes a recursului, formulată de SC P. SA București.

Văzând și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes în formularea recursului invocată de intimata SC P. SA

București.

Respinge recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2059

din 18 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

plata cheltuielilor de judecată către intimata SC P. SA în cuantum de 5.042,03

RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.