ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3771/2008

Ședința publică de la 12 decembrie 2008 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința comercială nr. 23 din data de 22 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A.P.A. prin asociat activ SC P. SA în contradictoriu cu intimata A.D.S. și în consecință a anulat toate formele de executare efectuate de intimată în baza contractului de concesiune la nivel național a activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală nr. 254 din 9 mai 2006. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că, intimata nu deține un titlu executoriu potrivit dispozițiilor legale astfel încât executarea declanșată de aceasta în conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 64/2005 și ale O.U.G. nr. 51/1998 este nelegală. În acest sens instanța reține că, obiectul contractului nr. 254/2006 în temeiul căruia, intimata a pornit executarea silită, îl constituie concesionarea activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale în domeniul agriculturii, numai contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate cu ADS, constituie titlu executoriu pentru plata redevenței, la termenele și în modalitățile prevăzute în contracte. Totodată, instanța constată că, aceeași concluzie se impune și din perspectiva O.U.G. nr. 64/2005 care prevede că, constituie titluri executorii contractele de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu A.D.S., stabilind că sunt supuse acelorași proceduri de recuperare și sumele rezultate din contractele încheiate cu A.D.S.

cu partenerii contractuali, având ca obiect orice formă de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă. II. Împotriva acestei sentințe, intimata A.D.S. a declarat recurs la data de 16 mai 2008 solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată. Invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate potrivit art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a susținut în dezvoltarea criticilor formulate următoarele: - contractul de concesiune nr. 254/2006 constituie titlu executoriu potrivit celor convenite de părți prin actul adițional nr. 5 din 25 iulie 2007 în sensul că executarea obligațiilor asumate să fie efectuată potrivit procedurii speciale instituită de O.U.G.

nr. 64/2005; - dispozițiile art. 372 C. proc. civ. și art. 376 C. proc. civ., definesc titlu executoriu ca fiind orice înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu, iar dispozițiile art. 969 C. civ., prevăd expres că, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante; - instanța de fond în mod nelegal a revenit asupra probei cu expertiză contabilă dispusă inițial din oficiu, încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Intimata contestatoare a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat. În sinteză, argumentele intimatei s-au întemeiat pe dispozițiile art. 372 C. proc. civ., actul adițional invocat de recurentă neavând calitatea să confere titlu executoriu contractului de concesiune, iar actele normative speciale O.U.G.

nr. 64/2005 și Legea nr. 190/2004 se referă exclusiv la contractele de vânzare-cumpărare acțiuni și la contractele de concesiune a terenurilor agricole. III. Asupra recursului Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Dispozițiile cuprinse în codul de procedură civilă Cartea V – Despre executarea silită – Secțiunea 1 art. 372, enumerând categoriile de titluri executorii, recunosc valoarea de titlu executoriu hotărârilor judecătorești și altor înscrisuri care potrivit legii constituie titlu executoriu. Rezultă așadar din formularea textului care constituie dreptul comun în materie, că alte înscrisuri pot constitui titlu executoriu dacă legea însăși le conferă o asemenea calitate.

Cu alte cuvinte calificarea unui înscris ca fiind titlu executoriu este o opțiune care aparține legiuitorului, părțile unui contract, neputându-se substitui voinței legiuitorului și din această perspectivă cele stabilite, în speța de față prin actul adițional nr. 5 la contractul de concesiune cu privire la caracterul de titlu executoriu al actului, emis de A.D.S. referitor la volumul debitelor, încalcă dispozițiile legale susmenționate, dispoziții cu caracter imperativ și care sunt de strictă interpretare și aplicare deoarece privesc ordinea publică. 2. În ce privesc dispozițiile cuprinse în Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale în domeniul agriculturii (art. 3) și cele din O.U.G.

nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S. de partenerii contractuali, (art. 2 și 3) acestea conferă calitatea de titlu executoriu contractelor de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de ADS și respectiv contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni de concesiune. Or, în cauză obiectul contractului nr. 254 din 9 mai 2006 încheiat cu A.D.S. este reprezentat de activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, activitate publică, de interes național, contract care nu se încadrează în categoria celor prevăzute expres de dispozițiile legale susmenționate. 3. Revenirea asupra probei cu expertiză contabilă dispusă din oficiu, a fost determinată de susținerea contestatoarei în sensul că nu înțelege să achite onorariul stabilit în sarcina sa, astfel cum este consemnat în încheierea din data de 15 februarie 2008. Distinct de acestea, intimata A.D.S.

s-a opus efectuării expertizei, la data când instanța a pus în discuție necesitatea sa, și în aceste condiții, critica recurentei intimate pe acest aspect apare ca pur formală. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, constatând vădit neîntemeiate criticile formulate, va respinge prezentul recurs potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 23 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.