ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3771/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3771/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Ședința publică de la 12 decembrie 2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința

comercială nr. 23 din data de 22 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea

A.P.A. prin asociat activ SC P. SA în contradictoriu cu intimata A.D.S. și în

consecință a anulat toate formele de executare efectuate de intimată în baza

contractului de concesiune la nivel național a activității de neutralizare a

deșeurilor de origine animală nr. 254 din 9 mai 2006.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a apreciat că, intimata nu deține un titlu executoriu

potrivit dispozițiilor legale astfel încât executarea declanșată de aceasta în

conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005 și ale O.U.G. nr. 51/1998 este

nelegală.

În acest sens

instanța reține că, obiectul contractului nr. 254/2006 în temeiul căruia,

intimata a pornit executarea silită, îl constituie concesionarea activității de

neutralizare a deșeurilor de origine animală, iar potrivit art. 1 din Legea nr.

190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale

în domeniul agriculturii, numai contractele de concesiune a terenurilor cu

destinație agricolă, încheiate cu ADS, constituie titlu executoriu pentru plata

redevenței, la termenele și în modalitățile prevăzute în contracte.

Totodată, instanța

constată că, aceeași concluzie se impune și din perspectiva O.U.G. nr. 64/2005

care prevede că, constituie titluri executorii contractele de vânzare-cumpărare

acțiuni încheiate cu A.D.S., stabilind că sunt supuse acelorași proceduri de

recuperare și sumele rezultate din contractele încheiate cu A.D.S. cu

partenerii contractuali, având ca obiect orice formă de exploatare eficientă a

terenurilor cu destinație agricolă.

II. Împotriva acestei

sentințe, intimata A.D.S. a declarat recurs la data de 16 mai 2008 solicitând

modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare

ca nefondată.

Invocând motive de

nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., recurenta a susținut în dezvoltarea criticilor formulate

următoarele:

-

contractul

de concesiune nr. 254/2006 constituie titlu executoriu potrivit celor convenite

de părți prin actul adițional nr. 5 din 25 iulie 2007 în sensul că executarea

obligațiilor asumate să fie efectuată potrivit procedurii speciale instituită

de O.U.G. nr. 64/2005;

-

dispozițiile

art. 372 C. proc. civ. și art. 376 C. proc. civ., definesc titlu executoriu ca

fiind orice înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu, iar

dispozițiile art. 969 C. civ., prevăd expres că, convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante;

-

instanța

de fond în mod nelegal a revenit asupra probei cu expertiză contabilă dispusă

inițial din oficiu, încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Intimata

contestatoare a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând

respingerea acestuia ca nefondat.

În sinteză,

argumentele intimatei s-au întemeiat pe dispozițiile art. 372 C. proc. civ.,

actul adițional invocat de recurentă neavând calitatea să confere titlu

executoriu contractului de concesiune, iar actele normative speciale O.U.G. nr.

64/2005 și Legea nr. 190/2004 se referă exclusiv la contractele de

vânzare-cumpărare acțiuni și la contractele de concesiune a terenurilor

agricole.

III. Asupra

recursului

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

cuprinse în codul de procedură civilă Cartea V – Despre executarea silită –

Secțiunea 1 art. 372, enumerând categoriile de titluri executorii, recunosc

valoarea de titlu executoriu hotărârilor judecătorești și altor înscrisuri care

potrivit legii constituie titlu executoriu.

Rezultă așadar din

formularea textului care constituie dreptul comun în materie, că alte

înscrisuri pot constitui titlu executoriu dacă legea însăși le conferă o

asemenea calitate. Cu alte cuvinte calificarea unui înscris ca fiind titlu

executoriu este o opțiune care aparține legiuitorului, părțile unui contract,

neputându-se substitui voinței legiuitorului și din această perspectivă cele

stabilite, în speța de față prin actul adițional nr. 5 la contractul de

concesiune cu privire la caracterul de titlu executoriu al actului, emis de A.D.S.

referitor la volumul debitelor, încalcă dispozițiile legale susmenționate,

dispoziții cu caracter imperativ și care sunt de strictă interpretare și

aplicare deoarece privesc ordinea publică.

dispozițiile cuprinse în Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și

dezvoltării societăților comerciale în domeniul agriculturii (art. 3) și cele

din O.U.G. nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor

de bani datorate A.D.S. de partenerii contractuali, (art. 2 și 3) acestea

conferă calitatea de titlu executoriu contractelor de concesiune a terenurilor

cu destinație agricolă, încheiate de ADS și respectiv contractelor de

vânzare-cumpărare acțiuni de concesiune.

Or, în cauză obiectul

contractului nr. 254 din 9 mai 2006 încheiat cu A.D.S. este reprezentat de

activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, activitate

publică, de interes național, contract care nu se încadrează în categoria celor

prevăzute expres de dispozițiile legale susmenționate.

probei cu expertiză contabilă dispusă din oficiu, a fost determinată de

susținerea contestatoarei în sensul că nu înțelege să achite onorariul stabilit

în sarcina sa, astfel cum este consemnat în încheierea din data de 15 februarie

2008.

Distinct de acestea,

intimata A.D.S. s-a opus efectuării expertizei, la data când instanța a pus în

discuție necesitatea sa, și în aceste condiții, critica recurentei intimate pe

acest aspect apare ca pur formală.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta

Curte, constatând vădit neîntemeiate criticile formulate, va respinge prezentul

recurs potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 23 din 22

februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2008.