ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Contestatoarea Asocierea P.A., prin asociat activ SC

P. SA a chemat în judecată pe intimata A.D.S. București solicitând anularea

tuturor formelor de executare întreprinse de intimată.

În motivarea cererii,

contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata opt contracte de concesiune

la nivel național, al activității de neutralizare a deșeurilor de origine

animală, cauza referindu-se la contractul din 11 mai 2006 și că intimata a

demarat procedura de executare silită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 invocând

caracterul de titlu executoriu, contestatoarea neștiind că actele desfășurate

de intimată în cadrul executării silite sunt nelegale, deoarece intimata nu

deține un titlu executoriu, întrucât potrivit art. 371 C. proc. civ.,

executarea silită se efectuează numai în baza unei hotărâri judecătorești ori a

altui înscris, care potrivit legii constituie titlu executoriu.

Potrivit art. 3 din Legea nr.

190/2004 contractele de concesiune a terenului cu destinație agricolă,

constituie titlu executoriu, iar art. 2 din O.U.G. nr. 64/1995 stabilește

caracterul de titlu executoriu pentru contractele de vânzare - cumpărare de

acțiuni încheiat de A.D.S., or, contractul de concesiune a activității de

prelucrare a deșeurilor de origine animală nu se înscrie în niciuna din cele

două categorii de contracte enumerate.

Pe fondul cauzei,

contestatoarea arată că nu datorează creanța invocată de intimată prin

notificare, menționând că avea obligația să realizeze investiții cu termen de

grație de 3 luni și cu plata penalităților de 1% pentru fiecare zi de

întârziere și că a contestat calculul penalităților, iar suma rezultată din

calculul făcut de un expert, este mult mai mică decât cea solicitată de

intimată.

Prin sentința nr. 21 din 22

februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

contestația la executare, a dispus anularea tuturor formelor de executare

efectuate de A.D.S. București în baza contractului de concesiune din 11 mai

2008.

Instanța a reținut că

potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 190/2004 contractele de concesiune a

terenurilor cu destinație agricolă, încheiate cu A.D.S., constituie titlu

executoriu pentru plata redevenței, la termenele și în modalitățile stabilite

în contract, legea reglementând stimularea privatizării și dezvoltării

societăților comerciale din domeniul agriculturii.

De asemenea, O.U.G. nr. 64/2005

menționează că sunt titluri executorii contractele de vânzare - cumpărare de

acțiuni încheiate de A.D.S., în procesul de privatizare.

Potrivit art. 371 C. proc.

civ., executarea silită poate fi efectuată numai în temeiul unei hotărâri

judecătorești, ori a altui înscris, care, potrivit legii constituie titlu

executoriu.

Părțile pot stabili în

contract prevederi permise de lege și dispoziții derogatorii de la lege, dacă

norma respectivă este permisivă.

În speță, prin actul

adițional din 25 iulie 2007, părțile au stabilit că actul întocmit de A.D.S.

prin care se va stabili volumul debitelor reprezentând daune interese să

constituie titlu executoriu, fără intervenția instanțelor de judecată.

Această prevedere

contractuală contravine legii, dispozițiile legale nefiind permisive sub acest

aspect și statuând expres că doar prin lege se poate acorda unui act caracterul

de titlu executoriu.

A.D.S. București nu deține

un titlu executoriu potrivit dispozițiilor legale, astfel încât executarea

silită declanșată în baza O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1998 este

nelegală.

Împotriva sentinței nr. 21

din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a

declarat recurs A.D.S. București, solicitând modificarea hotărârii în sensul

respingerii contestației la executare.

Recurenta a susținut în

esență următoarele: conform art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere

de lege între părțile contractante și ele trebuie executate cu bună-credință,

prin actul adițional din 25 iulie 2007 la contractul de concesiune din 11 mai

2006 s-a convenit ca executarea să fie efectuată potrivit procedurii speciale,

respectiv O.U.G. nr. 64/2005, iar în baza art. 3 din Convenția de la Roma din 1980,

privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, contractul trebuie guvernat

de legea convenită de părți, astfel că acest contract este titlu executoriu.

Instanța de fond în mod

neîntemeiat a apreciat că în cauză nu este aplicabilă procedura de recuperare a

creanței prevăzută de O.U.G. nr. 64/2005.

Contractul este legea

părților, el reprezintă de fapt norma specială în raport normele generale

stabilite de lege și aplicabile contractelor, cu excepția situației în care

conținutul clauzelor contractuale încalcă legea sau bunele moravuri.

În ședința publică din data

de 15 februarie 2008, instanța de fond a revenit asupra probei cu expertiza

contabilă dispusă din oficiu, prin încheierea de la 25 ianuarie 2006, fără să

motiveze această dispoziție, încălcând art. 261 pct. 5 C. proc. civ., potrivit

căruia hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În art. 372 C. proc. civ. se

prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri

judecătorești ori a unui alt înscris, care, potrivit legii, constituie titlu

executoriu.

Din acest text de lege,

rezultă că alte înscrisuri constituie titlu executoriu numai dacă legea le

conferă această calitate.

Părțile nu se pot substitui

voinței legiuitorului, neputând stabili prin contract și act adițional, că un

act are caracter de titlu executoriu.

Prevederile legale

referitoare la caracterul de titlu executoriu sunt de strictă interpretare și

aplicare, deoarece privesc ordinea publică, astfel că actul emis de A.D.S.

încalcă dispozițiile legale.

Potrivit art. 3 din Legea nr.

190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale

în domeniul agriculturii și O.U.G. nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor

de recuperarea sumelor de bani datorate A.D.S., contractele de concesiune a

terenurilor cu destinație agricolă încheiate de A.D.S. și contractele de

vânzare - cumpărare acțiuni, constituie titluri executorii.

Contractul încheiat de A.D.S.

cu Asocierea P.A. are ca obiect activitatea de neutralizare a deșeurilor de

origine animală, care este o activitate publică de interes național, astfel că

nu se încadrează în categoria contractelor prevăzute în actele normative

menționate mai sus.

Curtea de Apel București a

revenit asupra probei cu expertiză dispusă din oficiu, deoarece contestatoarea

a solicitat să se revină asupra acestor dispoziții deoarece nu înțelege să

achite onorariul de expert, considerând că este o probă inutilă în cauză.

Ca atare, nu au fost

încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea

trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței.

Criticile formulate nu pot

fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de intimata A.D.S. București împotriva sentinței nr. 21 din 22 februarie 2008 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 martie 2009.