ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea Asocierea P.A., prin asociat activ SC P. SA a chemat în judecată pe intimata A.D.S. București solicitând anularea tuturor formelor de executare întreprinse de intimată. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata opt contracte de concesiune la nivel național, al activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, cauza referindu-se la contractul din 11 mai 2006 și că intimata a demarat procedura de executare silită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 invocând caracterul de titlu executoriu, contestatoarea neștiind că actele desfășurate de intimată în cadrul executării silite sunt nelegale, deoarece intimata nu deține un titlu executoriu, întrucât potrivit art. 371 C. proc.

civ., executarea silită se efectuează numai în baza unei hotărâri judecătorești ori a altui înscris, care potrivit legii constituie titlu executoriu. Potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004 contractele de concesiune a terenului cu destinație agricolă, constituie titlu executoriu, iar art. 2 din O.U.G. nr. 64/1995 stabilește caracterul de titlu executoriu pentru contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiat de A.D.S., or, contractul de concesiune a activității de prelucrare a deșeurilor de origine animală nu se înscrie în niciuna din cele două categorii de contracte enumerate.

Pe fondul cauzei, contestatoarea arată că nu datorează creanța invocată de intimată prin notificare, menționând că avea obligația să realizeze investiții cu termen de grație de 3 luni și cu plata penalităților de 1% pentru fiecare zi de întârziere și că a contestat calculul penalităților, iar suma rezultată din calculul făcut de un expert, este mult mai mică decât cea solicitată de intimată. Prin sentința nr. 21 din 22 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis contestația la executare, a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate de A.D.S.

București în baza contractului de concesiune din 11 mai 2008. Instanța a reținut că potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 190/2004 contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate cu A.D.S., constituie titlu executoriu pentru plata redevenței, la termenele și în modalitățile stabilite în contract, legea reglementând stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii. De asemenea, O.U.G. nr. 64/2005 menționează că sunt titluri executorii contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiate de A.D.S., în procesul de privatizare. Potrivit art. 371 C. proc. civ., executarea silită poate fi efectuată numai în temeiul unei hotărâri judecătorești, ori a altui înscris, care, potrivit legii constituie titlu executoriu.

Părțile pot stabili în contract prevederi permise de lege și dispoziții derogatorii de la lege, dacă norma respectivă este permisivă. În speță, prin actul adițional din 25 iulie 2007, părțile au stabilit că actul întocmit de A.D.S. prin care se va stabili volumul debitelor reprezentând daune interese să constituie titlu executoriu, fără intervenția instanțelor de judecată. Această prevedere contractuală contravine legii, dispozițiile legale nefiind permisive sub acest aspect și statuând expres că doar prin lege se poate acorda unui act caracterul de titlu executoriu. A.D.S. București nu deține un titlu executoriu potrivit dispozițiilor legale, astfel încât executarea silită declanșată în baza O.U.G.

nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1998 este nelegală. Împotriva sentinței nr. 21 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs A.D.S. București, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației la executare. Recurenta a susținut în esență următoarele: conform art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și ele trebuie executate cu bună-credință, prin actul adițional din 25 iulie 2007 la contractul de concesiune din 11 mai 2006 s-a convenit ca executarea să fie efectuată potrivit procedurii speciale, respectiv O.U.G. nr. 64/2005, iar în baza art. 3 din Convenția de la Roma din 1980, privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, contractul trebuie guvernat de legea convenită de părți, astfel că acest contract este titlu executoriu.

Instanța de fond în mod neîntemeiat a apreciat că în cauză nu este aplicabilă procedura de recuperare a creanței prevăzută de O.U.G. nr. 64/2005. Contractul este legea părților, el reprezintă de fapt norma specială în raport normele generale stabilite de lege și aplicabile contractelor, cu excepția situației în care conținutul clauzelor contractuale încalcă legea sau bunele moravuri. În ședința publică din data de 15 februarie 2008, instanța de fond a revenit asupra probei cu expertiza contabilă dispusă din oficiu, prin încheierea de la 25 ianuarie 2006, fără să motiveze această dispoziție, încălcând art. 261 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În art. 372 C. proc. civ. se prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Din acest text de lege, rezultă că alte înscrisuri constituie titlu executoriu numai dacă legea le conferă această calitate. Părțile nu se pot substitui voinței legiuitorului, neputând stabili prin contract și act adițional, că un act are caracter de titlu executoriu. Prevederile legale referitoare la caracterul de titlu executoriu sunt de strictă interpretare și aplicare, deoarece privesc ordinea publică, astfel că actul emis de A.D.S. încalcă dispozițiile legale.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale în domeniul agriculturii și O.U.G. nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperarea sumelor de bani datorate A.D.S., contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă încheiate de A.D.S. și contractele de vânzare - cumpărare acțiuni, constituie titluri executorii. Contractul încheiat de A.D.S. cu Asocierea P.A. are ca obiect activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, care este o activitate publică de interes național, astfel că nu se încadrează în categoria contractelor prevăzute în actele normative menționate mai sus. Curtea de Apel București a revenit asupra probei cu expertiză dispusă din oficiu, deoarece contestatoarea a solicitat să se revină asupra acestor dispoziții deoarece nu înțelege să achite onorariul de expert, considerând că este o probă inutilă în cauză.

Ca atare, nu au fost încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Criticile formulate nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intimata A.D.S. București împotriva sentinței nr. 21 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.