ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie

2007 contestatoarea A.P.A. prin asociat activ SC P. a solicitat ca în

contradictoriu cu intimata A.D.S. București să se dispună anularea formelor de

executare emise de aceasta.

Curtea de Apel București, secția a V

a comercială, prin sentința nr. 22 din 22 februarie 2008 a admis contestația și

a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate de intimată în baza

contractului de concesiune la nivel național al activității de neutralizare a

deșeurilor de origine animală nr. 256 din 10 mai 2006.

S-a reținut în considerentele

hotărârii că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 190/2004 și ale

O.U.G. nr. 64/2005 care recunoaște caracterul de titlu executoriu contractelor

de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă și contractelor de

vânzare-cumpărare acțiuni încheiate la A.D.S. în cadrul procesului de

privatizare.

În cauză, contractul încheiat între

părți are ca obiect concesiunea unei activități, respectiv cea de neutralizare

a deșeurilor de origine animală, așa încât acesta nu poate fi încadrat în nici

una din cele două categorii de acte ce au caracter de titlu executoriu.

Părțile au inserat în actul

adițional nr. 5 din 25 iulie 2007 că actul întocmit de A.D.S. prin care se va

stabili volumul debitelor reprezentând daune interese să constituie titlu

executoriu, fără intervenția instanțelor de judecată.

Această prevedere contractuală

contravine legii întrucât în raport de prevederile art. 371 C. proc. civ.

părțile nu pot stabili în actul lor privat caracterul de titlu executoriu al

acestuia, dispozițiile legale nu sunt permisive sub acest aspect.

Împotriva acestei decizii intimata A.D.S.

București cu sediul în București a declarat recurs și a solicitat admiterea

acestuia, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul

respingerii contestației la executare.

În primul motiv de recurs s-a

susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ. deoarece instanța nu a

dat eficiență juridică clauzei contractuale stipulată de părți de comun acord

prin art.1 din actul adițional nr. 5 din 25 iulie 2007 conform căreia actul

întocmit de A.D.S. prin care se va stabili volumul debitelor reprezentând daune

interese constituie titlu executoriu, fără intervenția instanțelor de judecată.

S-a invocat faptul că acest act

constituie titlu executoriu întrucât atât Legea nr. 190/2004 cât și O.U.G. nr. 64/2005

cu modificările ulterioare recunosc caracterul de titlu executoriu contractului

de concesiune.

În al doilea motiv de recurs s-a

susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. întrucât în ședința publică din 15 februarie 2008 a revenit asupra probei

cu expertiză contabilă dispusă din oficiu prin încheierea din 25 ianuarie 2008,

fără să motiveze această dispoziție.

Prin întâmpinare intimata A.P.A. cu

sediul în București a solicitat respingerea recursului deoarece contractul de

concesiune încheiat între părți nu are calitatea de titlu executoriu, acesta nu

este calificat ca atare de nici o dispoziție legală în vigoare așa cum prevede

în mod imperativ art. 372 C. proc. civ.

Recursul intimatei nu este fondat.

Deși recurenta nu a indicat în drept

unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. criticile

formulate de aceasta por fi subsumate motivului de nelegalitate al art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G.

nr. 64/2005 contractele de vânzare-cumpărare acțiuni constituie titlu

executoriu, iar art. 1 alin. (3) din Legea nr. 190/2004 conferă aceeași valoare

contractelor de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă.

În speță, obiectul contractului de

concesiune nr. 256 din 10 mai 2006 așa cum părțile l-au definit la Capitolul II

pct. 2.1 îl reprezintă activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine

animală, așa încât în mod judicios instanța de fond a stabilit că actul

încheiat între părți nu poate fi încadrat în nici una din cele două categorii

de acte ce au caracter de titlu executor.

Potrivit dispozițiilor art. 372 C.

proc. civ. care reprezintă dreptul comun în materia executării silite, aceasta

se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt

înscris care potrivit legii, constituie titlu executoriu.

De aici rezultă că părțile nu pot

prin convenția lor să deroge de la prevederile legale imperative și să atribuie

înscrisului încheiat de acestea caracter de titlu executoriu.

Critica recurentei referitoare la

încălcarea art. 969 C. civ. nu poate fi reținută cât timp aceste dispoziții

prevăd în mod expres că numai „convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante”.

Actele normative invocate de

recurentă, respectiv Legea nr. 190/2004 și O.U.G. nr. 64/2005 nu cuprind nici o

dispoziție legală din care să rezulte că acest contract de concesiune a unei

activități ce formează obiectul litigiului are caracter de titlu executoriu.

Aceste prevederi legale au în vedere

contractele de concesiune a terenurilor agricole și contractele de

vânzare-cumpărare de acțiuni și nu se pot aplica și activității ce formează

obiectul litigiului dedus judecății.

Așa fiind, având în vedere

dispozițiile art. 372 C. proc. civ. în afara hotărârilor judecătorești nu pot

fi calificate drept titluri executorii alte înscrisuri decât în baza unor

prevederi exprese ale legii.

În raport de cele reținute,

executarea silită a fost declanșată în temeiul unui înscris care nu face parte

din categoria titlurilor executorii și în mod judicios instanța de fond a

dispus anularea formelor de executare efectuate de intimată în baza

contractului de concesiune nr. 256 din 10 mai 2006.

Critica invocată de recurentă că

instanța de fond a revenit asupra probei cu expertiză contabilă dispusă din

oficiu fără nici o motivare se referă la un aspect privind administrarea

probelor, deci de netemeinicie și nu de nelegalitate și nu poate fi cenzurată

de instanța de control judiciar.

Pentru considerentele reținute

urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se

respingă ca nefondat recursul intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intimata A.D.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 22 din 22 februarie 2008 a Curții

de Apel București, secția V comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2009.