ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4322/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4322/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3703 din 19 decembrie 2008,
Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a
admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată de
reclamantul N.G.E., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., având ca obiect
constatarea dreptului reclamantului de a primi subvenția aferentă anului 2007
și revizuirea Deciziei nr. 2004576 din 28 mai 2008, prin care s-a hotărât
excluderea sa de la plata unică pe suprafață.
Tribunalul a reținut că
soluția se impune, în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și
cu calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului supus cenzurii
pe calea contenciosului administrativ.
După declinare, la cererea
reclamantului, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârât, A.P.I.A. –
Centrul Județean Argeș.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1769 din 28
aprilie 2009, a admis excepția necompetenței materiale invocată de acest din
urmă pârât și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a IX- a de
contencios administrativ și fiscal, competența soluționării cauzei.
Totodată, constatând ivit
conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea
pronunțării regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului,
se constată - în raport cu obiectul acțiunii – că, în cauză, competența
materială de soluționare a pricinii în primă instanță revine Tribunalului
București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Astfel, obiectul acțiunii în
cauza de față îl constituie constatarea existenței dreptului la subvenția
pentru suprafață pentru anul 2007, revizuirea Deciziei nr. 2004576 din 28 mai
2008 emisă de A.P.I.A. – Centrul Județean Argeș, prin care s-a stabilit
excluderea de la plata unică pe suprafață pentru anul 2007 și stabilirea
drepturilor bănești cuvenite cu acest titlu.
În temeiul art. 1 din Legea nr.
1/2004 se înființează A.P.I.A., instituție publică, organ de specialitate al
administrației publice centrale în subordinea M.A.D.R.
Prin art. 4
1
alin.
(1) din O.U.G. nr. 89/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2004,
aprobată prin Legea nr. 93/2008 se prevede că Agenția are în subordine 42 de
centre județene care au personalitate juridică.
În virtutea atribuțiilor
acordate de lege, Centrele județene sunt abilitate să instrumenteze cererile de
plată ale fermierilor, primesc, înregistrează, verifică cererile de plată și
documentele anexate, înștiințează beneficiarii cu privire la eventualele
nereguli, spre a fi soluționate, actualizează plățile pentru ca numai plata
efectivă a sumelor autorizate să se facă de către autoritatea centrală A.P.I.A.
Procedura de soluționare a
cererilor de plată se finalizează cu emiterea de către Directorul executiv al
Centrului Județean al A.P.I.A. a unei decizii, decizie care este un act
administrativ emis de o autoritate publică de nivel județean.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) și art. 30
din Legea nr. 554/2004,
litigiile privind actele administrative emise
sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale
acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele
administrativ-fiscale sau, până la constituirea acestor tribunale, de secțiile
de contencios administrativ ale tribunalelor, iar cele privind actele
administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și
cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și
accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de
secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin
lege organică specială nu se prevede altfel.
În aceste
condiții, esențială pentru determinarea instanței de contencios administrativ,
competentă să soluționeze un litigiu concret, al cărui obiect nu este evaluabil
în bani pentru a se stabili competența în funcție de criteriul valoric, este
calitatea de autoritate publică locală sau centrală care a emis sau încheiat
actul administrativ atacat, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal
sau care a refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau
la un interes legitim.
În cauză, fiind
vorba despre o astfel de autoritate, de nivel județean, competența de
soluționare a acesteia revine tribunalului.
Împrejurarea că
în proces a fost chemată în judecată și o autoritate publică centrală, pârâta A.P.I.A.
nu atrage competența de judecată în favoarea Curții de apel, întrucât nu s-a
solicitat anularea unui act administrativ emis de această autoritate și nici nu
s-a invocat de către reclamant că instituția în cauză nu ar fi răspuns în
termen legal la o cerere ce i-a fost adresată sau că ar fi refuzat nejustificat
să rezolve o cerere a acestuia, referitoare la un drept sau interes legitim.
Având în vedere
cele arătate, urmează a se stabilit competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și
fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei privind pe reclamantul N.G.E. și pârâtele A.P.I.A. și A.P.I.A.
– Centrul Județean Argeș în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 octombrie 2009.