ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4940/2009

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3458 din 10 decembrie 2008,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din

oficiu și a declinat, în favoarea Tribunalului București, competența de

soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A.Ș.E., A.G.A.A., A.V.D., A.P.L.,

B.I., B.F., B.Ș.C., B.F., B.M.B., B.I., B.V., C.I.C., C.A., C.E., C.C., C.G.C.,

C.I., C.N., C.V., C.E.S., C.H., D.B.A., D.T.L., D.C., D.C.A., D.M.B., D.A.L., D.P.,

D.S., D.L., D.D., D.M., D.R., D.M., D.S.A., D.C., E.D., E.M., E.M.V., E.E., F.C.,

G.I., G.P., G.I., G.I., G.A., G.A.S., H.N., I.C.L., I.M., I.P.O., I.C., I.G., I.C.,

I.A., I.I., J.C., J.M.M., L.D., L.C., L.N., M.D., M.F., M.I., M.A., M.I., M.I.V.,

M.S., E.L.A., M.M., M.M., M.C., M.M.C., N.M.F., N.P., N.I., N.L., N.D., N.P., N.M.,

O.M., P.I., P.C., P.I., P.S.D., P.I., P.G.M., P.V., P.A., P.M., P.N., P.A., R.R.,

R.C.A., S.M., S.I., S.G., S.V., S.C., Ș.S.A., Ș.F.C., T.S.N., T.I., T.S.I., T.M.S.,

U.V., U.N., V.N., V.G., V.I., V.M.C., V.C.A., V.S., V.G., V.I.A., V.C., Z.T.C.,

A.I., A.M.D., B.I., C.S., C.M., C.C., C.I., C.I., C.M.C., D.A.N., D.M., G.I., G.M.,

I.N., I.V., L.M., O.D.I., P.S.A., P.D.M., P.C.I., P.I., P.G., P.M., R.L.E., S.I.C.,

S.R.S., S.V., S.M., S.C.V., T.M.A., Ț.M., U.C., U.A.A., în contradictoriu cu

pârâții M.I.R.A., D.G.P. a Municipiului București, I.G.P.R. și C.N.C.D., având

ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând norma de hrană „12 B”,

reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și

împrejurarea că raportul juridic principal este stabilit între reclamanți și Secțiile

regionale de Poliție Transporturi București arondate la D.G.P. a Municipiului

București, autoritate publică de nivel local, în cadrul căreia reclamanții își

desfășoară activitatea, în calitate de funcționari publici cu statut special.

La

rândul său, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 2189 din 12 iunie 2009, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și

cu calitatea de instituție centrală a Direcției Poliției Transporturi, parte

competentă a I.G.P.R., autoritate publică chemată în judecată.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, tribunalul a înaintat

dosarul pricinii la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea

soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că, în cauză, sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă să judece pricina, în

raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

reclamanții au solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâților M.I.R.A.,

C.N.C.D., I.G.P.R. și D.G.P. a Municipiului București la plata unor drepturi

salariale, arătând că au îndeplinit funcții de poliție în cadrul Secțiilor

Regionale de Poliție Transporturi în subordinea D.G.P. a Municipiului București.

În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei,

Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligațional dedus

judecății, în sensul de a se vedea căreia dintre autoritățile pârâte, cu

poziții diferite în structura aparatului administrativ i-ar reveni obligația

legală de plată a drepturilor pretinse de reclamanți.

Cum, raporturile de serviciu ale reclamanților au fost, fără îndoială,

stabilite în mod direct cu o structură din subordinea D.G.P. a Municipiului

București și față de aspectul că această autoritate este organ administrativ

descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate administrativă proprie,

având deci competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale

cuvenite polițiștilor aflați în raporturi de serviciu directe cu instituția,

sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care stabilesc

competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.

Fată

de cele expuse, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competența

materială de soluționare în primă instanță a acesteia revine Tribunalul

București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, și va soluționa

conflictul negativ de competență, în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanții Sindicatul Polițiștilor din România

– Diamantul București, A.Ș.E. și alții și pârâții M.A.I., I.G.P.R., C.N.C.D. și

D.G.P. a Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.