ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4940/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3458 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu și a declinat, în favoarea Tribunalului București, competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A.Ș.E., A.G.A.A., A.V.D., A.P.L., B.I., B.F., B.Ș.C., B.F., B.M.B., B.I., B.V., C.I.C., C.A., C.E., C.C., C.G.C., C.I., C.N., C.V., C.E.S., C.H., D.B.A., D.T.L., D.C., D.C.A., D.M.B., D.A.L., D.P., D.S., D.L., D.D., D.M., D.R., D.M., D.S.A., D.C., E.D., E.M., E.M.V., E.E., F.C., G.I., G.P., G.I., G.I., G.A., G.A.S., H.N., I.C.L., I.M., I.P.O., I.C., I.G., I.C., I.A., I.I., J.C., J.M.M., L.D., L.C., L.N., M.D., M.F., M.I., M.A., M.I., M.I.V., M.S., E.L.A., M.M., M.M., M.C., M.M.C., N.M.F., N.P., N.I., N.L., N.D., N.P., N.M., O.M., P.I., P.C., P.I., P.S.D., P.I., P.G.M., P.V., P.A., P.M., P.N., P.A., R.R., R.C.A., S.M., S.I., S.G., S.V., S.C., Ș.S.A., Ș.F.C., T.S.N., T.I., T.S.I., T.M.S., U.V., U.N., V.N., V.G., V.I., V.M.C., V.C.A., V.S., V.G., V.I.A., V.C., Z.T.C., A.I., A.M.D., B.I., C.S., C.M., C.C., C.I., C.I., C.M.C., D.A.N., D.M., G.I., G.M., I.N., I.V., L.M., O.D.I., P.S.A., P.D.M., P.C.I., P.I., P.G., P.M., R.L.E., S.I.C., S.R.S., S.V., S.M.,

S.C.V., T.M.A., Ț.M., U.C., U.A.A., în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.P. a Municipiului București, I.G.P.R. și C.N.C.D., având ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând norma de hrană „12 B”, reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că raportul juridic principal este stabilit între reclamanți și Secțiile regionale de Poliție Transporturi București arondate la D.G.P. a Municipiului București, autoritate publică de nivel local, în cadrul căreia reclamanții își desfășoară activitatea, în calitate de funcționari publici cu statut special. La rândul său, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2189 din 12 iunie 2009, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și cu calitatea de instituție centrală a Direcției Poliției Transporturi, parte competentă a I.G.P.R., autoritate publică chemată în judecată. Constatând ivit conflictul negativ de competență, tribunalul a înaintat dosarul pricinii la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă să judece pricina, în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanții au solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâților M.I.R.A., C.N.C.D., I.G.P.R.

și D.G.P. a Municipiului București la plata unor drepturi salariale, arătând că au îndeplinit funcții de poliție în cadrul Secțiilor Regionale de Poliție Transporturi în subordinea D.G.P. a Municipiului București. În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligațional dedus judecății, în sensul de a se vedea căreia dintre autoritățile pârâte, cu poziții diferite în structura aparatului administrativ i-ar reveni obligația legală de plată a drepturilor pretinse de reclamanți. Cum, raporturile de serviciu ale reclamanților au fost, fără îndoială, stabilite în mod direct cu o structură din subordinea D.G.P.

a Municipiului București și față de aspectul că această autoritate este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate administrativă proprie, având deci competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite polițiștilor aflați în raporturi de serviciu directe cu instituția, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ. Fată de cele expuse, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competența materială de soluționare în primă instanță a acesteia revine Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, și va soluționa conflictul negativ de competență, în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Sindicatul Polițiștilor din România – Diamantul București, A.Ș.E. și alții și pârâții M.A.I., I.G.P.R., C.N.C.D. și D.G.P. a Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.