ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5127/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1780 din 24 aprilie 2009, a admis în parte cererea restrânsă formulată de reclamanții C.M., M.M.I., B.V.C., M.M., A.G.O., P.R., A.M.A., I.V., P.F., C.V., M.E., M.G., G.M., P.FL., S.R., L.M., T.M., T.I., C.D., S.L., L.B., PO.F., D.F., Ș.G., V.M., D.B., N.P., G.G., B.S., B.V., Z.F., G.GA., M.MA., A.T., L.P., D.I., S.M., M.V., B.T., G.N., G.F., S.MI., P.I., G.D., D.A., G.L., C.S., V.P., B.M., B.B.T., D.D., M.V., C.F., G.N., N.M.R., A.I., N.C., D.DO., A.D., U.A.V., H.L., S.G., CU.F., S.V., P.IU., P.M., L.E., S.Ș., V.M.C., H.I., NI.C., D.AL., D.P., C.MA., PO.FL., A.N., F.P., S.P., E.M., Ș.GA., R.S., M.I., V.MA., V.C., I.M., C.P.N., S.C.P., I.C.A., M.P., M.R.A., R.E., D.I.R., E.D., S.I.

M.MI. obligând instituția Prefectului București să le plătească sumele cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, actualizată cu indicele de inflație. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți P.F., G.M., L.M., T.M., T.I., L.B., P.F., D.B., M.M., D.A., V.P., M.E., S.C.P., M.R.A. și E.D. în contradictoriu cu aceeași pârâtă, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere prevederile art. 6 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cărora, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine politică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne.

S-a apreciat că măsura suspendării acestei dispoziții legale nu poate avea ca efect decât amânarea punerii lor în aplicare, odată cu expirarea duratei suspendării devenind executorie obligația corelativă. În consecință, dreptul la acțiune, având ca obiect acordarea sporului de fidelitate, se naște în momentul încetării perioadei de suspendare - 31 decembrie 2005. S-a reținut, totodată, că normele legale de suspendare contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) și 16 alin. (1) din Constituție, întrucât suspendă retroactiv un drept câștigat sub imperiul O.G. nr. 38/2003, reclamanții fiind discriminați față de celelalte persoane încadrate în muncă.

În privința reclamanților a căror acțiune a fost respinsă, s-a reținut că aceștia nu au făcut dovada calității lor de angajați în cadrul instituției pârâte, în considerarea căreia au apreciat că sunt îndreptățiți la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Instituția Prefectului Municipiului București, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu nesocotirea prevederilor O.G. nr. 22/2002, instanța neluând în calcul nici faptul că obligația de plată a sporului de fidelitate incumbă ordonatorului principal de credite (Ministerul Administrației și Internelor), și respectiv că în perioada ianuarie-martie 2005 polițiștii figurau ca angajați ai DGPMB.

Totodată, recurenta a înțeles să invoce, pe cale de excepție, necompetența materială a Curții de Apel București, motivat de faptul că instituția Prefectului Municipiului București este echivalentul autorității publice la nivel județean. Recursul este fondat. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia suspusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că subzistă în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Legea contenciosului administrativ instituie, prin art. 10, două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: (i) criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice (sau criteriile rangului unității emitente) și (ii) criteriul valoric. Potrivit criteriului rangului unității emitente, care se regăsește și în prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3) pct. 1 C. proc.

civ., aplicabil în cauză în raport cu obiectul cererii formulate de reclamanți, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează, în fond, de Tribunalele administrativ-fiscale (sau secțiile specializate ale Tribunalelor, până la constituirea acestora, conform art. 30 din lege), iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale Curților de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede astfel. În calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală, determinantă este întinderea teritorială a competenței și nu subordonarea ierarhică sau personalitatea juridică, autoritățile centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național, pe întreg teritoriul țării.

Întrucât Instituția Prefectului Municipiului București - parte în raportul de serviciu din care decurg pretențiile reclamanților - este echivalentul unei autorități publice la nivel județean, în considerarea prevederilor legale anterior redate competența de soluționare a cauzei revine secției specializate din cadrul Tribunalului București. În consecință, în temeiul art. 313 și 312 alin. (3), corelate cu art. 304 pct. 3, art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare instanței astfel individualizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Instituția Prefectului Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1780 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.