ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5127/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1780 din 24 aprilie 2009, a admis în

parte cererea restrânsă formulată de reclamanții C.M., M.M.I., B.V.C., M.M., A.G.O.,

P.R., A.M.A., I.V., P.F., C.V., M.E., M.G., G.M., P.FL., S.R., L.M., T.M., T.I.,

C.D., S.L., L.B., PO.F., D.F., Ș.G., V.M., D.B., N.P., G.G., B.S., B.V., Z.F., G.GA.,

M.MA., A.T., L.P., D.I., S.M., M.V., B.T., G.N., G.F., S.MI., P.I., G.D., D.A.,

G.L., C.S., V.P., B.M., B.B.T., D.D., M.V., C.F., G.N., N.M.R., A.I., N.C., D.DO.,

A.D., U.A.V., H.L., S.G., CU.F., S.V., P.IU., P.M., L.E., S.Ș., V.M.C., H.I., NI.C.,

D.AL., D.P., C.MA., PO.FL., A.N., F.P., S.P., E.M., Ș.GA., R.S., M.I., V.MA., V.C.,

I.M., C.P.N., S.C.P., I.C.A., M.P., M.R.A., R.E., D.I.R., E.D., S.I. M.MI. obligând

instituția Prefectului București să le plătească sumele cuvenite cu titlu de spor

de fidelitate pentru anul 2005, actualizată cu indicele de inflație.

Prin aceeași hotărâre

a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți P.F., G.M., L.M.,

T.M., T.I., L.B., P.F., D.B., M.M., D.A., V.P., M.E., S.C.P., M.R.A. și E.D. în

contradictoriu cu aceeași pârâtă, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a avut în vedere prevederile art. 6 din O.G. nr. 38/2003, potrivit

cărora, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,

ordine politică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar

public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate

de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului

de Interne.

S-a apreciat că măsura

suspendării acestei dispoziții legale nu poate avea ca efect decât amânarea punerii

lor în aplicare, odată cu expirarea duratei suspendării devenind executorie obligația

corelativă.

În consecință, dreptul

la acțiune, având ca obiect acordarea sporului de fidelitate, se naște în momentul

încetării perioadei de suspendare - 31 decembrie 2005.

S-a reținut, totodată,

că normele legale de suspendare contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) și 16

alin. (1) din Constituție, întrucât suspendă retroactiv un drept câștigat sub imperiul

O.G. nr. 38/2003, reclamanții fiind discriminați față de celelalte persoane încadrate

în muncă.

În privința reclamanților

a căror acțiune a fost respinsă, s-a reținut că aceștia nu au făcut dovada calității

lor de angajați în cadrul instituției pârâte, în considerarea căreia au apreciat

că sunt îndreptățiți la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Instituția Prefectului Municipiului București, invocând motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia

s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu nesocotirea prevederilor O.G. nr. 22/2002,

instanța neluând în calcul nici faptul că obligația de plată a sporului de fidelitate

incumbă ordonatorului principal de credite (Ministerul Administrației și Internelor),

și respectiv că în perioada ianuarie-martie 2005 polițiștii figurau ca angajați

ai DGPMB.

Totodată, recurenta a

înțeles să invoce, pe cale de excepție, necompetența materială a Curții de Apel

București, motivat de faptul că instituția Prefectului Municipiului București este

echivalentul autorității publice la nivel județean.

Recursul este fondat.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale

incidente în materia suspusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că subzistă

în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru

considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 109 din

Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului

public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor

pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Legea contenciosului administrativ

instituie, prin art. 10, două criterii pentru stabilirea competenței materiale în

judecarea în fond a cauzelor: (i) criteriul poziționării autorității emitente în

sistemul autorităților publice (sau criteriile rangului unității emitente) și (ii)

criteriul valoric.

Potrivit criteriului rangului

unității emitente, care se regăsește și în prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) și

art. 3) pct. 1 C. proc. civ., aplicabil în cauză în raport cu obiectul cererii formulate

de reclamanți, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene se soluționează, în fond, de Tribunalele administrativ-fiscale

(sau secțiile specializate ale Tribunalelor, până la constituirea acestora, conform

art. 30 din lege), iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios

administrativ și fiscal, ale Curților de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede

astfel.

În calificarea unei autorități

publice ca fiind centrală sau locală, determinantă este întinderea teritorială a

competenței și nu subordonarea ierarhică sau personalitatea juridică, autoritățile

centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național, pe întreg

teritoriul țării.

Întrucât Instituția Prefectului

Municipiului București - parte în raportul de serviciu din care decurg pretențiile

reclamanților - este echivalentul unei autorități publice la nivel județean, în

considerarea prevederilor legale anterior redate competența de soluționare a cauzei

revine secției specializate din cadrul Tribunalului București.

În consecință, în temeiul

art. 313 și 312 alin. (3), corelate cu art. 304 pct. 3, art. 2 pct. 1 lit. d)

C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, dispunându-se

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare instanței

astfel individualizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Instituția Prefectului Municipiului București împotriva sentinței civile nr.

1780 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2009.