ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4775/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3140, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții P.L., D.M.N., G.A., M.I.M., M.I., M.R.Ș., M.C.F., N.L., P.E.C., S.M.I., A.R., A.C.M., A.O.M., A.C., A.A.R., A.S.C., A.M.D., A.T.L., A.A.C., A.G., B.S.M., B.A.M., B.A.M., B.G.I., B.I., B.C., B.R., B.I.C.D., B.D.E., B.D.M., B.A., B.R., C.I., C.G., C.D., C.B., C.C., C.R.D., C.S., C.M., C.R., C.T.M., C.I., C.P., C.I., C.M., C.M., C.N.V., C.D.I., C.C.G., C.I., C.S., C.N., C.R., C.I.M., D.O.M., D.I., D.C.Ș., D.C., D.I., D.M.A., D.G., D.E.C., D.S., D.V., D.P., D.M., D.A., D.C.M., D.G., D.D., F.G., F.F., F.R., F.T., F.V., G.L., G.I.O., G.A., G.E., G.I.I., G.L., G.S.C., G.A.G., G.D., G.M.M., G.L., G.G., H.G., I.E.L., I.A., I.V., I.N., I.G., I.D.A., I.L., I.A., I.M., I.G.L., I.M., J.B.L., K.N., L.A., L.G., L.G., L.G.M., L.A.M., L.A.B., L.N., L.E.A., M.M., M.E., M.S., M.I., M.A., M.I., M.M., M.C., M.G., M.M.E., M.L.E., M.I.C., M.L.M., M.L.M., M.M., M.R., M.M.O., M.A.M., M.D.L.M., M.M., M.V., M.A., M.C., M.L., M.M.V., N.E., N.I., N.M., N.T., O.L.M., O.A., P.E., P.A.C., P.M., P.M., P.A.M., P.A.D., P.C., P.C., P.M.E.C., P.A., P.P., P.I.F., P.M., P.A.M., P.C., P.E., P.L., P.M., P.S.G., P.V.S., P.V., P.L., R.G., R.B., R.R., R.M.M., S.T.,

S.D., S.M., S.G., S.G., S.A.S., S.E., S.S., S.L.E., S.I., S.N.L., S.M.V., S.A., S.G., S.I., S.F., S.T., S.S., S.E., S.R., S.M., S.M., S.E., S.C.I., T.M.M., T.S., T.S., T.E., T.S., T.L.R., T.V.E., T.V., T.D., T.A., T.D.A., T.S., V.A.I., V.M., V.E.J., V.B., V.D., V.G., V.D., V.R., V.E.L., Z.D.D., B.L.D., M.M.S., N.C., N.S.I., I.C., A.M., V.A., B.V., V.D., C.A., I.G., D.A., D.L.N., M.S., F.C., O.M., A.G., F.S., F.D., M.L., D.M., C.V., C.A., D.E., C.C., R.C., I.R., P.L.G., A.R., A.C.M., C.S., D.C.M., I.V., I.D.A., L.N., M.V., P.S.G., T.V., V.B., M.V. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C., având ca obiect obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în același procent, conform art. 31 alin. (1) lit. c) și d) în Legea nr. 188/1999, retroactiv, pentru 3 ani în urmă începând cu data introducerii acțiunii.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999 funcționarii publici au dreptul la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și suplimentul gradului, fără a se prevedea însă care este valoarea acestor două suplimente, situație menținută și după modificarea legii când suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Un alt argument reținut de instanța de fond a fost acela că potrivit art. 29 alin. (3) din legea susmenționată salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru aceștia și o asemenea lege unitară nu a fost adoptată, iar ordonanțele în care au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi salariale ce se acordă funcționarilor publici și cuantumul acestora - este vorba de O.U.G.

nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006 și O.G. nr. 6/2007 – nu menționează sporurile solicitate de reclamanți Apreciind că, sub aspect formal drepturile reclamanților au reglementare dar nu și conținut determinat, iar determinarea conținutului lor nu intră în atribuțiile instanței de judecată, curtea de apel a respins acțiunea reclamanților. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții. Aceștia au susținut, în esență, în cele trei recursuri declarate că, în mod greșit instanța de fond a golit de conținut o normă a cărei menire este să producă efecte juridice și care nu există doar pur formal. Au fost invocate în acest sens dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. c) C. muncii privind obligația angajatorilor de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, prin raportare la art. 31 din Statutul funcționarilor publici care prevede expres structura salariului cuvenit acestora.

În acest context s-a mai susținut că instanța nu poate refuza aplicarea legii interpretând-o în sensul în care nu produce efecte deoarece în acest mod încalcă dreptul fundamental la salarizare al recurenților. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Același articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Prin O.G. nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. În raport de aceste dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcționarilor publici, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici este necesar, fie adoptarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată. În condițiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a instituției publice angajatoare la plata unor sume imposibil de calculat și, în consecință, pronunțarea unei hotărâri nesusceptibile de executare. Pe cale de consecință nu are relevanță existența unei practici judiciare contrare, în condițiile în care nu există bază legală pentru calcularea și acordarea celor două drepturi bănești.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de P.L., D.M.N., G.A., M.I.M., M.I., M.R.Ș., M.C.F., N.L., P.E.C., S.M.I., A.R., A.C.M., A.O.M., A.C., A.A.R., A.S.C., A.M.D., A.T.L., A.A.C., A.G., B.S.M., B.A.M., B.A.M., B.G.I., B.I., B.C., B.R., B.I.C.D., B.D.E., B.D.M., B.A., B.R., C.I., C.G., C.D., C.B., C.C., C.R.D., C.S., C.M., C.R., C.T.M., C.I., C.P., C.I., C.M., C.M., C.N.V., C.D.I., C.C.G., C.I., C.S., C.N., C.R., C.I.M., D.O.M., D.I., D.C.Ș., D.C., D.I., D.M.A., D.G., D.E.C., D.S., D.V., D.P., D.M., D.A., D.C.M., D.G., D.D., F.G., F.F., F.R., F.T., F.V., G.L., G.I.O., G.A., G.E., G.I.I., G.L., G.S.C., G.A.G., G.D., G.M.M., G.L., G.G., H.G., I.E.L., I.A., I.V., I.N., I.G., I.D.A., I.L., I.A., I.M., I.G.L., I.M., J.B.L., K.N., L.A., L.G., L.G., L.G.M., L.A.M., L.A.B., L.N., L.E.A., M.M., M.E., M.S., M.I., M.A., M.I., M.M., M.C., M.G., M.M.E., M.L.E., M.I.C., M.L.M., M.L.M., M.M., M.R., M.M.O., M.A.M., M.D.L.M., M.M., M.V., M.A., M.C., M.L., M.M.V., N.E., N.I., N.M., N.T., O.L.M., O.A., P.E., P.A.C., P.M., P.M., P.A.M., P.A.D., P.C., P.C., P.M.E.C., P.A., P.P., P.I.F., P.M., P.A.M., P.C., P.E., P.L., P.M., P.S.G., P.V.S., P.V., P.L., R.G., R.B., R.R., R.M.M., S.T., S.D., S.M., S.G., S.G., S.A.S., S.E., S.S., S.L.E., S.I., S.N.L., S.M.V., S.A., S.G., S.I., S.F., S.T., S.S., S.E., S.R., S.M., S.M., S.E., S.C.I., T.M.M., T.S., T.S., T.E., T.S., T.L.R., T.V.E., T.V., T.D., T.A.,

T.D.A., T.S., V.A.I., V.M., V.E.J., V.B., V.D., V.G., V.D., V.R., V.E.L., Z.D.D., B.L.D., M.M.S., N.C., N.S.I., I.C., A.M., V.A., B.V., V.D., C.A., I.G., D.A., D.L.N., M.S., F.C., O.M., A.G., F.S., F.D., M.L., D.M., C.V., C.A., D.E., C.C., R.C., I.R., P.L.G., A.R., A.C.M., C.S., D.C.M., I.V., I.D.A., L.N., M.V., P.S.G., T.V., V.B., M.V. împotriva sentinței civile nr. 3140 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.