ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4775/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3140, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții

P.L., D.M.N., G.A., M.I.M., M.I., M.R.Ș.,

M.C.F., N.L., P.E.C., S.M.I., A.R., A.C.M., A.O.M., A.C., A.A.R., A.S.C., A.M.D.,

A.T.L., A.A.C., A.G., B.S.M., B.A.M., B.A.M., B.G.I., B.I., B.C., B.R., B.I.C.D.,

B.D.E., B.D.M., B.A., B.R., C.I., C.G., C.D., C.B., C.C., C.R.D., C.S., C.M., C.R.,

C.T.M., C.I., C.P., C.I., C.M., C.M., C.N.V., C.D.I., C.C.G., C.I., C.S., C.N.,

C.R., C.I.M., D.O.M., D.I., D.C.Ș., D.C., D.I., D.M.A., D.G., D.E.C., D.S., D.V.,

D.P., D.M., D.A., D.C.M., D.G., D.D., F.G., F.F., F.R., F.T., F.V., G.L., G.I.O.,

G.A., G.E., G.I.I., G.L., G.S.C., G.A.G., G.D., G.M.M., G.L., G.G., H.G., I.E.L.,

I.A., I.V., I.N., I.G., I.D.A., I.L., I.A., I.M., I.G.L., I.M., J.B.L., K.N., L.A.,

L.G., L.G., L.G.M., L.A.M., L.A.B., L.N., L.E.A., M.M., M.E., M.S., M.I., M.A.,

M.I., M.M., M.C., M.G., M.M.E., M.L.E., M.I.C., M.L.M., M.L.M., M.M., M.R., M.M.O.,

M.A.M., M.D.L.M., M.M., M.V., M.A., M.C., M.L., M.M.V., N.E., N.I., N.M., N.T.,

O.L.M., O.A., P.E., P.A.C., P.M., P.M., P.A.M., P.A.D., P.C., P.C., P.M.E.C., P.A.,

P.P., P.I.F., P.M., P.A.M., P.C., P.E., P.L., P.M., P.S.G., P.V.S., P.V., P.L.,

R.G., R.B., R.R., R.M.M., S.T., S.D., S.M., S.G., S.G., S.A.S., S.E., S.S., S.L.E.,

S.I., S.N.L., S.M.V., S.A., S.G., S.I., S.F., S.T., S.S., S.E., S.R., S.M., S.M.,

S.E., S.C.I., T.M.M., T.S., T.S., T.E., T.S., T.L.R., T.V.E., T.V., T.D., T.A.,

T.D.A., T.S., V.A.I., V.M., V.E.J., V.B., V.D., V.G., V.D., V.R., V.E.L., Z.D.D.,

B.L.D., M.M.S., N.C., N.S.I., I.C., A.M., V.A., B.V., V.D., C.A., I.G., D.A., D.L.N.,

M.S., F.C., O.M., A.G., F.S., F.D., M.L., D.M., C.V., C.A., D.E., C.C., R.C., I.R.,

P.L.G., A.R., A.C.M., C.S., D.C.M., I.V., I.D.A., L.N., M.V., P.S.G., T.V., V.B.,

M.V. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C., având ca obiect obligarea pârâtului

la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de

25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în același

procent, conform art. 31 alin. (1) lit. c) și d) în Legea nr. 188/1999,

retroactiv, pentru 3 ani în urmă începând cu data introducerii acțiunii.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999 funcționarii

publici au dreptul la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și

suplimentul gradului, fără a se prevedea însă care este valoarea acestor două

suplimente, situație menținută și după modificarea legii când suplimentul

gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Un alt argument reținut de

instanța de fond a fost acela că potrivit art. 29 alin. (3) din legea

susmenționată salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu

prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru

aceștia și o asemenea lege unitară nu a fost adoptată, iar ordonanțele în care

au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi salariale ce se

acordă funcționarilor publici și cuantumul acestora - este vorba de O.U.G. nr. 92/2004,

O.G. nr. 2/2006 și O.G. nr. 6/2007 – nu menționează sporurile solicitate de

reclamanți

Apreciind că, sub aspect

formal drepturile reclamanților au reglementare dar nu și conținut determinat,

iar determinarea conținutului lor nu intră în atribuțiile instanței de

judecată, curtea de apel a respins acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții.

Aceștia au susținut, în

esență, în cele trei recursuri declarate că, în mod greșit instanța de fond a golit

de conținut o normă a cărei menire este să producă efecte juridice și care nu

există doar pur formal.

Au fost invocate în acest

sens dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. c) C. muncii privind obligația

angajatorilor de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege,

prin raportare la art. 31 din Statutul funcționarilor publici care prevede

expres structura salariului cuvenit acestora.

În acest context s-a mai

susținut că instanța nu poate refuza aplicarea legii interpretând-o în sensul

în care nu produce efecte deoarece în acest mod încalcă dreptul fundamental la

salarizare al recurenților.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 31 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare,

republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfășurată,

funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază,

sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare. Același articol prevede în alin. (3) că

salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii

privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Prin O.G. nr. 6/2007,

privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind

sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de

salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal

de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de

posturi aprobate potrivit legii.

În raport de aceste

dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a

funcționarilor publici, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu

există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și

a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Pentru a fi posibilă

calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici este

necesar, fie adoptarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie

promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din

Legea nr. 188/1999 republicată.

În condițiile în care nu

este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la

salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că

acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a

instituției publice angajatoare la plata unor sume imposibil de calculat și, în

consecință, pronunțarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.

Pe cale de consecință nu are

relevanță existența unei practici judiciare contrare, în condițiile în care nu

există bază legală pentru calcularea și acordarea celor două drepturi bănești.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de P.L., D.M.N., G.A., M.I.M., M.I., M.R.Ș., M.C.F., N.L., P.E.C.,

S.M.I., A.R., A.C.M., A.O.M., A.C., A.A.R., A.S.C., A.M.D., A.T.L., A.A.C.,

A.G., B.S.M., B.A.M., B.A.M., B.G.I., B.I., B.C., B.R., B.I.C.D., B.D.E.,

B.D.M., B.A., B.R., C.I., C.G., C.D., C.B., C.C., C.R.D., C.S., C.M., C.R.,

C.T.M., C.I., C.P., C.I., C.M., C.M., C.N.V., C.D.I., C.C.G., C.I., C.S., C.N.,

C.R., C.I.M., D.O.M., D.I., D.C.Ș., D.C., D.I., D.M.A., D.G., D.E.C., D.S.,

D.V., D.P., D.M., D.A., D.C.M., D.G., D.D., F.G., F.F., F.R., F.T., F.V., G.L.,

G.I.O., G.A., G.E., G.I.I., G.L., G.S.C., G.A.G., G.D., G.M.M., G.L., G.G.,

H.G., I.E.L., I.A., I.V., I.N., I.G., I.D.A., I.L., I.A., I.M., I.G.L., I.M.,

J.B.L., K.N., L.A., L.G., L.G., L.G.M., L.A.M., L.A.B., L.N., L.E.A., M.M.,

M.E., M.S., M.I., M.A., M.I., M.M., M.C., M.G., M.M.E., M.L.E., M.I.C., M.L.M.,

M.L.M., M.M., M.R., M.M.O., M.A.M., M.D.L.M., M.M., M.V., M.A., M.C., M.L.,

M.M.V., N.E., N.I., N.M., N.T., O.L.M., O.A., P.E., P.A.C., P.M., P.M., P.A.M.,

P.A.D., P.C., P.C., P.M.E.C., P.A., P.P., P.I.F., P.M., P.A.M., P.C., P.E.,

P.L., P.M., P.S.G., P.V.S., P.V., P.L., R.G., R.B., R.R., R.M.M., S.T., S.D.,

S.M., S.G., S.G., S.A.S., S.E., S.S., S.L.E., S.I., S.N.L., S.M.V., S.A., S.G.,

S.I., S.F., S.T., S.S., S.E., S.R., S.M., S.M., S.E., S.C.I., T.M.M., T.S.,

T.S., T.E., T.S., T.L.R., T.V.E., T.V., T.D., T.A., T.D.A., T.S., V.A.I., V.M.,

V.E.J., V.B., V.D., V.G., V.D., V.R., V.E.L., Z.D.D., B.L.D., M.M.S., N.C.,

N.S.I., I.C., A.M., V.A., B.V., V.D., C.A., I.G., D.A., D.L.N., M.S., F.C.,

O.M., A.G., F.S., F.D., M.L., D.M., C.V., C.A., D.E., C.C., R.C., I.R., P.L.G.,

A.R., A.C.M., C.S., D.C.M., I.V., I.D.A., L.N., M.V., P.S.G., T.V., V.B., M.V.

împotriva sentinței civile nr.

3140 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2009.