ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 386 din 23 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Local al Comunei Cornea în contradictoriu cu pârâta Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și în

consecință a dispus anularea Deciziei nr. 4744 din 11 martie 2009

emisă de pârâtă și a exonerat reclamantul de la plata sumei de

117.830,23 lei; a respins cererea de suspendare a executării deciziei

atacate și a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor

de judecată în sumă de 1.785 lei.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut în esență

următoarele:

Ca urmare a cererii de plată

pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2007 depusă

de reclamant la Centrul Județean Caraș-Severin s-a emis decizie prin

care i-a fost acordată suma de 80.189,51 lei, iar ulterior, pârâta a procedat

la verificarea condițiilor de eligibilitate prevăzute în O.U.G. nr. 125/2006,

iar prin procesul-verbal de constatare din 2 februarie 2009 s-a reținut

că reclamantul nu face dovada utilizării suprafeței declarate în

sensul că nu a prezentat dovezi pentru activitatea agricolă proprie

fiind încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 125/2006.

Instanța a reținut faptul

că acest proces-verbal constituie titlu de creanță conform art. 3

din O.U.G. nr. 79/2008, iar suma stabilită prin procesul-verbal contestat

reprezintă un debit reținut în sarcina reclamantului, care deși

are caracterul unei creanțe bugetare, nu se încadrează totuși în

enumerarea limitativă cuprinsă la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

întrucât nu reprezintă un impozit, o taxă, o contribuție sau o

datorie vamală.

În speță, reclamantul a

făcut dovada că pe terenurile respective a desfășurat activitate

agricolă proprie, astfel încât îndeplinește condițiile de

eligibilitate prevăzute de lege, iar decizia atacată este

nelegală și netemeinică, impunându-se anularea acesteia în

conformitate cu dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Prin admiterea capătului de

cerere privind anularea deciziei cererea de suspendare a rămas

fără obiect, fiind respinsă în consecință.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivul de recurs se încadrează

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a legii și aprecierea eronată a situației de fapt.

Recurenta arată că decizia

contestată nr. 4744 din 11 martie 2009 este legal emisă în raport de

dispozițiile Ordinului nr. 704/2007, act normativ în vigoare la momentul

formulării și semnării de către Consiliul Local Cornea a

cererii de acordare a sprijinului pe suprafață pentru anul 2007.

Recurenta arată că cererea

intimatului-reclamant nu îndeplinea condițiile speciale prevăzute de art.

6 alin. (1) din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale nr. 704/2007 și condițiile de eligibilitate prevăzute la art.

7 din O.U.G. nr. 125/2006, deoarece reclamantul-intimat nu a făcut dovada

utilizării suprafeței declarate și desfășurarea de

activități agricole proprii.

În ședința publică

din 12 mai 2010, Curtea, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a pus în

discuția părților motivul de recurs de ordine publică

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv de casare invocat de

recurenta-pârâtă prin notele scrise depuse la dosar.

Curtea pe motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va aprecia pentru

următoarele considerente că recursul este fondat, sentința

atacată fiind pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, cu încălcarea competenței

materiale a Tribunalului Caraș-Severin, în raport de dispozițiile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de obiectul cauzei

acțiunii de fond contestate decizia Agenției de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură nr. 4744 din 11 martie 2009

emisă în baza O.U.G. nr. 79/2003 care se stabilește în sarcina

reclamantului-intimat obligația de restituire a sumei de 117.830,23 lei pe

motivul utilizării necorespunzătoare a sumelor acordate din fonduri

comunitare și în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și (6)

din O.G. nr. 79/2003 prin care aceste sume reprezintă creanțe

bugetare și sunt recuperate conform Codului de procedură

fiscală, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește competența.

Prezenta acțiune, în raport de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de criteriul

valoric în ceea ce privește creanța bugetară este de

competența Tribunalului Caraș – Severin, secția de contencios

administrativ și fiscal, și nu a Curții de Apel Timișoara,

suma stabilită prin decizia Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură fiind sub 500.000 lei.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ. va admite

recursul și va casa sentința atacată trimițând cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Caraș – Severin, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură împotriva sentinței civile nr. 386 din 23 noiembrie 2009

a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la

Tribunalul Caraș – Severin, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2010.