ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2570/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal reclamanții Consiliul Local Caransebeș și Municipiul Caransebeș, prin Primar au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. anularea deciziei nr. 5699 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâtă și exonerarea de plata sumei de 174.749,49 RON. În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că la data de 29 ianuarie 2009 în urma controlului efectuat de Direcția Antifraudă și Control din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.I.A. având ca obiect verificarea cererilor pentru acordarea sprijinului direct pe suprafață de teren, aferent anului 2007 pentru fermele mai mari de 50 ha, s-a întocmit procesul–verbal de constatare din 29 ianuarie 2009, prin care s-a stabilit că reclamantul Consiliul Local Caransebeș datorează A.P.I.A.

suma de 174.749,49 RON, cu motivarea că suma alocată ca spijin nu a fost utilizată pentru desfășurarea de activități agricole. Prin decizia din 03 aprilie 2009 a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare din 29 ianuarie 2009 emis de pârâtă. Reclamanții susțin că impunerea este nelegală pentru că s-au respectat toate condițiile impuse de Regulamentul Consiliului Europei nr. 1782/2003 și ale O.U.G. nr. 125/2006. Prin sentința nr. 289 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în considerarea prevederile art. 3-7 și art. 10 din O.G.

nr. 79/2003, care reglementează incidența dispozițiilor C. proc. fisc. privind recuperarea fondurilor comunitare neeligibile. În raport de aceste constatări, Curtea de Apel a apreciat că devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței fiind guvernată de criteriul valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal. Prin sentința nr. 51 din 22 octombrie 2010, Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reținând în motivarea sentinței că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A.

, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală, A.P.I.A. este un organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat. Tribunalul a apreciat că în raport de obiectul acțiunii care constă în anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv decizia din 03 aprilie 2009, sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1) din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar criteriul valoric avut în vedere, este irelevant, atâta timp cât se contestă actul administrativ prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva titlului de creanță fiscal.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență materială între cele două instanțe judecătorești de grade diferite, Tribunalul Caraș-Severin prin aceeași hotărâre a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru regulator de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ. Soluționând conflictul negativ ivit între Tribunalul Caraș-Severin și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. După cum se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, obiectul cauzei îl reprezintă anularea deciziei nr. 5699 din 03 aprilie 2009 emisă de A.P.I.A.

prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. 2236 din 29 ianuarie 2009 întocmit de Direcția Antifraudă și Control din cadrul autorității pârâte, prin care s-a stabilit că reclamantul Consiliul Local Caransebeș datorează A.P.I.A. suma de 174.749,49 RON acordată ca sprijin pe suprafață de teren, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari de 50 ha, reprezentând creanță bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene - Fondul European pentru Garantare în Agricultură. Prin urmare, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către Consiliul Local Caransebeș a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată. Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Procesul-verbal de constatare din 29 ianuarie 2009 întocmit de Direcția Antifraudă și Control din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.I.A. reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc.

fisc. Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003 , modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condiț iile și termenele stabilite de C. proc. fisc. Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată. Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Din acest motiv, competența instanței de contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva deciziei administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcție de suma contestată, conform textului legal amintit și nu în funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Consiliul Local Caransebeș și Municipiul Caransebeș, prin Primar și pârâta A.P.I.A. în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2010.