ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2570/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal reclamanții Consiliul Local Caransebeș și Municipiul Caransebeș, prin

Primar au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. anularea deciziei nr.

5699 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâtă și exonerarea de plata sumei de 174.749,49

RON.

În motivarea cererii lor,

reclamanții au arătat că la data de 29 ianuarie 2009 în urma controlului efectuat

de Direcția Antifraudă și

Control din cadrul

Ministerului

Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.I.A.

având ca obiect verificarea

cererilor pentru acordarea sprijinului direct

pe suprafață de teren,

aferent anului 2007 pentru fermele mai mari de 50 ha,

s-a întocmit procesul–verbal

de constatare

din 29 ianuarie 2009, prin care s-a stabilit că reclamantul

Consiliul Local Caransebeș

datorează

A.P.I.A. suma de

174.749,49

RON,

cu motivarea că suma alocată ca spijin nu a fost utilizată pentru desfășurarea de

activități agricole.

Prin decizia din 03

aprilie 2009

a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal

de constatare din 29 ianuarie 2009 emis de pârâtă.

Reclamanții

susțin că impunerea este nelegală pentru că s-au respectat toate condițiile impuse

de Regulamentul Consiliului Europei nr. 1782/2003 și ale O.U.G. nr. 125/2006.

Prin sentința nr. 289

din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în considerarea

prevederile art. 3-7 și art. 10

din O.G. nr. 79/2003, care reglementează incidența

dispozițiilor C. proc. fisc. privind recuperarea fondurilor comunitare neeligibile.

În raport de aceste constatări,

Curtea de Apel a apreciat că devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței

fiind guvernată de criteriul valoric și nu de nivelul autorității publice care emite

un act fiscal.

Prin sentința nr. 51 din

22 octombrie 2010, Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reținând în

motivarea sentinței că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea

A.P.I.A.

, Industrie Alimentară

și Dezvoltare Rurală,

A.P.I.A. este un organ de specialitate al administrației

publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat.

Tribunalul

a apreciat că în raport de obiectul acțiunii care constă în anularea unui act administrativ

emis de o autoritate publică centrală, respectiv decizia

din 03 aprilie 2009,

sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1) din C. proc. civ. raportat la dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar criteriul valoric avut în vedere, este

irelevant, atâta timp cât se contestă actul administrativ prin care s-a soluționat

contestația formulată împotriva titlului de creanță fiscal.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență materială între cele două instanțe judecătorești de grade

diferite, Tribunalul Caraș-Severin prin aceeași hotărâre a dispus înaintarea dosarului

la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

pentru regulator de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ.

Soluționând conflictul

negativ ivit între Tribunalul Caraș-Severin și Curtea de Apel Timișoara, Înalta

Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

După cum se constată din

înscrisurile existente la dosarul cauzei, obiectul cauzei îl reprezintă anularea

deciziei nr. 5699 din 03 aprilie 2009 emisă de A.P.I.A. prin care a fost

soluționată

contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. 2236 din 29

ianuarie 2009 întocmit

de Direcția Antifraudă și

Control din cadrul autorității

pârâte, prin care s-a stabilit că reclamantul

Consiliul Local Caransebeș

datorează A.P.I.A.

suma de

174.749,49

RON

acordată ca sprijin pe suprafață de teren, aferent anului 2007, pentru fermele mai

mari de 50 ha, reprezentând creanță bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene

- Fondul European pentru Garantare în Agricultură.

Prin urmare,

suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către

Consiliul Local Caransebeș

a unor

fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr.

79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor

de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.

Conform

art. 4 alin. (2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli

sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin

creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor.

Procesul-verbal

de constatare din 29 ianuarie 2009 întocmit

de Direcția Antifraudă și

Control din

cadrul

Ministerului

Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.I.A. reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2)

lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar potrivit alin. (4),

constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal

prevăzute de C. proc. fisc.

Potrivit

art. 3 alin. (6)

din

O.G. nr. 79/2003

, modificată,

împotriva titlului de creanță debitorul poate

formula contestație la organul emitent, în condiț

iile și termenele stabilite

de C. proc. fisc.

Prin urmare,

fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială

a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul

art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Potrivit

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Din acest motiv, competența

instanței de contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva

deciziei administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită

în funcție de suma contestată, conform textului legal amintit și nu în funcție de

rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță.

Având în vedere considerentele

expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Consiliul Local Caransebeș și Municipiul Caransebeș,

prin Primar și pârâta A.P.I.A. în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 mai 2010.