ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2347/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Consiliul Local al Comunei Brebu Nou a chemat în judecată pe

pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „

A.P.I.A."), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună:

- suspendarea executării Deciziei de soluționare a

contestației înregistrată la A.P.I.A. sub nr. 647 din 13 aprilie 2009;

- admiterea în totalitate a acțiunii și anularea

Deciziei de soluționare a contestației înregistrată la A.P.I.A.

sub nr. 647 din 13 aprilie 2009;

- exonerarea de la restituirea sumei de 120,113,25 lei.

Prin sentința nr. 382 din 23 noiembrie

2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a admis excepția necompetenței

materiale, invocată de instanță din oficiu în raport cu

dispozițiile art. 158 C. proc. civ. și a reținut, în

esență, următoarele:

Suma în litigiu, stabilită în sarcina

reclamantului prin procesul-verbal de constatare nr. 2845 din 04 februarie 2009

întocmit de Direcția Antifraudă și Control Intern a A.P.I.A., a

fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către

acesta a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă,

în temeiul prevederilor O.G. nr. 79/2003.

Contestația formulată de Consiliul

Local al Comunei Brebu Nou împotriva procesului-verbal de control a fost

respinsă prin decizia nr. 647/DAF din 13 martie 2009, în condițiile

Codului de procedură fiscală, a cărui incidență este

prevăzută de art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003.

Astfel fiind, Curtea de apel a reținut

că sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și în

funcție de criteriul valoric - suma în litigiu fiind de 120.9113,25 lei -

competența materială aparține Secției de contencios administrativ

a Tribunalului.

Î

mpotriva sentinței nr. 382 din 23

noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Localal

Comunei Brebu Nou, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susține,

în esență, că suma în litigiu nu intră în categoria

taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și

accesoriilor acestora, prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

ci face parte din categoria creanțelor bugetare reglementate de O.G. nr. 79/2003,

astfel că sunt incidente normele de competență cuprinse la art. 3

pct. 1 C. proc. civ., conform cărora „Curțile de apel judecă, în

primă instanță, procesele și cererile în materie de

contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale".

Examinând cauza prin prisma motivului de

recurs invocat de recurent și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, prin acțiune, reclamantul a

solicitat anularea Deciziei A.P.I.A. nr. 647 din 13 aprilie 2009 prin care a

fost soluționată contestația formulată de Consiliul Local

al comunei Brebu Nou împotriva procesului-verbal de constatare nr. 2845 din 04

februarie 2009 întocmit de Direcția Antifraudă și Control

Intern.

Decizia contestată a fost emisă în

temeiul dispozițiilor următoarelor acte normative:

-

O.U.G. nr. 125/2006 pentru

aprobarea schemelor de plăți directe și plăți

naționale directe complementare, care se acordă în agricultură

începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în

agricultură;

-

O.G. nr. 79/2003 privind

controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător;

-

O.G. nr. 92/2003 privind Codul

de procedură fiscală.

Prin procesul-verbal de constatare nr. 1962 din 27 ianuarie 2009,

Direcția Antifraudă și Control Intern din cadrul A.P.I.A.

(filele 23-26 la dosarul de fond) a stabilit că reclamantul Consiliul

Local al comunei Brebu Nou datorează A.P.I.A. suma de 120,113,25 lei,

reprezentând creanță bugetară cuvenită bugetului Uniunii

Europene - Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA).

Î

n finalul procesului-verbal de control se

menționează că:

Potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003,

„prezentul proces-verbal de control constituie titlu de

creanță";

-

în temeiul art. 10 alin. (1) din

O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) C. proc. fisc., „prezentul

proces-verbal de constatare constituie titlu executoriu, în caz de neplată

la termen".

În ceea ce privește procesul-verbal de control, Înalta

Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr.

79/2003:

„Art. 1. - Prezenta ordonanță

reglementează activitățile de constatare și de recuperare a

sumelor plătite necuvenit din asistenta financiară

nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau

din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.";

„Art. 2. - în sensul prezentei

ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după

cum urmează: [...] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli

reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității

Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei,

precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării

necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de

cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de

sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare

integrală ori parțială a acestor fonduri";

„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie

titlu de creanță: a) actul/ documentul de constatare, stabilire

și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile

acestora și costurile bancare";

Art. 3 alin. (4) - (6):

„(4) Titlul de creanță specificat

la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și

cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de

procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este

necesar.

(5) Titlul de creanță se comunică debitorului

fn conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

(6) Î

mpotriva titlului de creanță debitorul

poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare";

Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare rezultate

din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor

și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor";

Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă

fără echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de Direcția

Antifraudă și Control Intern din cadrul A.P.I.A. este un act

administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi

contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul

IX

- „Soluționarea contestațiilor formulate

împotriva actelor administrative fiscale".

Î

n acest sens, Decizia A.P.I.A. nr. 647 din 13 aprilie

2009, ce formează obiectul acțiunii, a fost emisă în temeiul

dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a

soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal

și poate fi contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din

același Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către

persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației

potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios

administrativ competentă, în condițiile legii."

Î

n temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin.

(2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea

instanței de contencios administrativ competentă să

soluționeze contestația formulată împotriva unei asemenea

decizii emise de A.P.I.A. sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Î

n interpretarea și aplicarea normelor de

competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar

că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a

competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

1.

criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul

actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are

caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora,

competența se stabilește în funcție de valoarea debitului

contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei.

Î

n cauză, fiind vorba de un litigiu având

ca obiect o creanță bugetară, în sumă de 120,113,25 lei,

asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură

fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența

materială a instanței de contencios administrativ se stabilește

în funcție de criteriul valoric și revine, în speță,

Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului, astfel

cum temeinic și legal a reținut Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 382 din 23

noiembrie 2009, ce formează obiectul recursului.

Nu poate fi primită critica din recurs

în sensul că sunt aplicabile normele de competență cuprinse la

art. 3 pct. 1 C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții se aplică

prin coroborare cu dispozițiile cu caracter special ale art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în sensul argumentelor expuse anterior de instanța

de recurs.

Î

n consecință, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art.

304 pct. 9 ori art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Consiliul Local al comunei Brebu Nou împotriva

sentinței nr. 382 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2010.