ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 695/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 695/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2774 din 14 aprilie
2014 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a
admis excepția invocată de pârâta Inspecția Muncii și a dispus declinarea în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul P.N.
Pentru a pronunța
această hotărâre, tribunalul a reținut calitatea pârâtei de organ de
specialitate al administrației publice centrale, în raport de care sunt
aplicabile regulile de competență materială prevăzute de art. 10 alin. (1) teza
a II-a din Legea nr. 554/2004.
La rândul său, prin
Sentința civilă nr. 2868 din 27 octombrie 2014, Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu
excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de
soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București.
Curtea a constatat
incidența în cauză a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit
cărora litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului
public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a
tribunalului.
Examinând conflictul
negativ de competență, Înalta Curte va constata că în raport de obiectul
acțiunii și de prevederile legale aplicabile, respectiv art. 51 din H.G. nr.
1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de
disciplină și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor
publici, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București,
secția contencios administrativ și fiscal.
Obiectul litigiului
îl constituie anularea Procesului-verbal din 15 aprilie 2013 prin care Comisia
de Disciplină din cadrul Inspecției Muncii a soluționat sesizarea formulată de
reclamantul P.N. prin care solicitase angajarea răspunderii disciplinare a unui
funcționar public, aflat în raporturi de serviciu cu pârâta.
Potrivit art. 50 și
51 din H.G. nr. 1344/2007 raportul comisiei de disciplină, respectiv actul
administrativ de sancționare, poate fi contestat, în condițiile legii, la
instanța de contencios administrativ competentă.
Art. 109 din Legea
nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, prevede că
litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt
de competența secției de contencios administrativ a tribunalului, cu excepția
situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor
instanțe.
În consecință,
întrucât litigiul cu care a fost învestită instanța se referă la îndeplinirea
obligațiilor ce decurg din raporturile de serviciu ale funcționarului public
reclamat prin sesizare, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 135
alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește în
favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal,
competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de
reclamantul P.N. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 februarie 2015.
Procesat
de GGC - AZ