ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 695/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2774 din 14 aprilie 2014 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâta Inspecția Muncii și a dispus declinarea în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul P.N. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut calitatea pârâtei de organ de specialitate al administrației publice centrale, în raport de care sunt aplicabile regulile de competență materială prevăzute de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, prin Sentința civilă nr. 2868 din 27 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București. Curtea a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în raport de obiectul acțiunii și de prevederile legale aplicabile, respectiv art. 51 din H.G.

nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Obiectul litigiului îl constituie anularea Procesului-verbal din 15 aprilie 2013 prin care Comisia de Disciplină din cadrul Inspecției Muncii a soluționat sesizarea formulată de reclamantul P.N. prin care solicitase angajarea răspunderii disciplinare a unui funcționar public, aflat în raporturi de serviciu cu pârâta. Potrivit art. 50 și 51 din H.G. nr. 1344/2007 raportul comisiei de disciplină, respectiv actul administrativ de sancționare, poate fi contestat, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ competentă.

Art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, prevede că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. În consecință, întrucât litigiul cu care a fost învestită instanța se referă la îndeplinirea obligațiilor ce decurg din raporturile de serviciu ale funcționarului public reclamat prin sesizare, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul P.N. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015. Procesat de GGC - AZ