ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.D., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, anularea hotărârii nr. 31 din 18 iunie 2007, emisă de comisia de disciplină din cadrul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România-Filiala București, modificată prin hotărârea din 07 martie 2008 a Comisiei Superioare de Disciplină, prin care a fost sancționat cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o perioadă de 6 luni.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că prin hotărârea contestată a fost sancționat pentru fapte care nu au caracterul de abateri de la obligațiile legale profesionale. Prin sentința nr. 3127 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București având în vedere dispozițiile art. 10 Legea nr. 554/2004 și caracterul pârâtului de instituție centrală. După declinare, reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 25.000 RON, reprezentând daune morale.

Prin sentința nr. 1882 din 05 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, iar prin decizia nr. 4938 din 06 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a soluționat conflictul negativ, în sensul că a stabilit competența materială în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În motivarea deciziei s-a reținut că reclamantul contestă atât hotărârea nr. din 2007 a Comisiei de disciplină de pe lângă Filiala București a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați, cât și hotărârea din 2008 a Comisiei Superioare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați, aceasta din urmă fiind o instituție centrală.

Prin sentința nr. 1796 din 20.04.2010, Curtea de Apel București, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.D., a anulat hotărârea din 2007, emisă de Comisia de Disciplină din cadrul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați și hotărârea din 7 martie 2008, emisă de Comisia Superioară de Disciplină și a respins capătul de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că hotărârea din 18 iunie 2007 este nelegală, întrucât stabilește o sancțiune în mod arbitrar, fără a menționa abaterea disciplinară săvârșită de reclamant și temeiul juridic al acesteia. Altfel spus, în considerentele hotărârii se menționează încălcarea de către reclamant a unor reglementări interne, fără a se preciza ce text cu caracter normativ califică aceste încălcări drept abatere disciplinară.

Pe cale de consecință, Curtea a anulat și hotărârea din 07 martie 2008, prin care de fapt s-a menținut sancțiunea nelegal aplicată. Capătul de cerere privind daunele morale a fost de asemenea respins ca neîntemeiat, întrucât nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între hotărârile contestate și un eventual prejudiciu moral încercat de reclamant. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocându-se o motivare contradictorie a sentinței de fond în raport de situația de fapt și aplicarea greșită a legii în raport de dispozițiile legale aplicabile respectiv O.G.

nr. 65/1994 coroborat cu dispozițiile Legii nr. 554/2004. Cu privire la primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 recurentul arată că în mod greșit instanța de fond reține că nu este menționat textul din actul normativ în care este prevăzută abaterea disciplinară imputată reclamantului. Aceasta deoarece nu este obligatorie redarea integrală a articolelor din actele normative invocate, în cauză fiind aplicabile dispozițiile de la pct. 120 din Regulamentul de organizare și funcționare aplicabil la data săvârșirii faptei în care era prevăzut „Exercitarea profesiei de către membrii Corpului se face cu respectarea regulilor de conduită etică și profesională. Nerespectarea regulilor de etică și a normelor tehnice ale profesiunii va face obiectul unor anchete și atunci când este cazul, vor fi luate măsuri de sancționare”.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs se invocă greșita aplicare a legii de către instanța de fond respectiv a dispozițiilor din Normele nr. 12264/2002 privind activitatea de expertiză contabilă judiciară și a dispozițiilor O.G. nr. 65/1004. Aceasta deoarece nu s-a ținut cont că membrii Corpului sunt obligați să respecte Normele profesionale care au fost emise în baza art. 19 lit. d) O.G. nr. 65/1994, iar faptele săvârșite de reclamantul-intimat reprezintă abateri disciplinare care au determinat, în mod legal sancționarea reclamantului-intimat. Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. nu poate fi reținut, sentința atacată fiind motivată corect în fapt și în drept, respectiv atât în ceea ce privește situația de fapt cât și normele aplicabile în ceea ce privește sancționarea reclamantului cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o perioadă de 6 luni. Iar motivarea sentinței atacate justifică soluția de admitere, în parte a acțiunii, de natură a fi exercitat controlul de legalitate în calea de atac a recursului. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținut. Sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a legii în aprecierea faptului că cele imputate reclamantul-intimat nu reprezintă abateri disciplinare de natură a determina aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

Dispozițiile legale invocate în recurs nu sunt aplicabile, ele având caracter general, iar în ceea ce privește pretinsa încălcare a normei profesionale privind calitatea raportului de expertiză, Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut că instanța comercială competentă nu a formulat critici la raportul de expertiză . Pe de altă parte s-a reținut în mod corect că în lipsa intenției și a existenței vreunui prejudiciu nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte care să constituie abatere disciplinară. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România împotriva sentinței nr. 1796 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.