ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

A.D., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, anularea hotărârii nr. 31 din 18 iunie

2007, emisă de comisia de disciplină din cadrul Corpului Experților Contabili

și Contabililor Autorizați din România-Filiala București, modificată prin

hotărârea din 07 martie 2008 a Comisiei Superioare de Disciplină, prin care a

fost sancționat cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert

contabil pe o perioadă de 6 luni.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat în esență că prin hotărârea contestată a fost

sancționat pentru fapte care nu au caracterul de abateri de la obligațiile

legale profesionale.

Prin sentința nr.

3127 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

București având în vedere dispozițiile art. 10 Legea nr. 554/2004 și caracterul

pârâtului de instituție centrală.

După declinare,

reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea

pârâtului la plata sumei de

25.000 RON, reprezentând daune morale.

Prin sentința nr. 1882

din 05 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal, iar prin decizia nr. 4938 din 06 noiembrie

2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a soluționat conflictul negativ, în sensul că a stabilit competența materială

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal. În motivarea deciziei s-a reținut că reclamantul contestă atât hotărârea

nr. din 2007 a Comisiei de disciplină de pe lângă Filiala București a

Corpului Experților Contabili

și Contabililor Autorizați, cât și hotărârea din 2008 a Comisiei Superioare a Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați, aceasta din urmă fiind o instituție

centrală.

Prin sentința nr. 1796

din 20.04.2010, Curtea de Apel București, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul A.D., a anulat hotărârea din 2007, emisă de Comisia de Disciplină din

cadrul

Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați și hotărârea din 7 martie 2008,

emisă de Comisia Superioară de Disciplină și a respins capătul de cerere privind

daunele morale ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această

hotărâre,

Curtea

a constatat că hotărârea din 18 iunie 2007 este nelegală, întrucât stabilește o

sancțiune în mod arbitrar, fără a menționa abaterea disciplinară săvârșită de reclamant

și temeiul juridic al acesteia. Altfel spus, în considerentele hotărârii se menționează

încălcarea de către reclamant a unor reglementări interne, fără a se preciza ce

text cu caracter normativ califică aceste încălcări drept abatere disciplinară.

Pe cale de consecință,

Curtea a anulat și hotărârea din 07 martie 2008, prin care de fapt s-a menținut

sancțiunea nelegal aplicată.

Capătul de cerere privind

daunele morale a fost de asemenea respins ca neîntemeiat, întrucât nu s-a putut

stabili o legătură de cauzalitate între hotărârile contestate și un eventual prejudiciu

moral încercat de reclamant.

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocându-se o motivare

contradictorie a sentinței de fond în raport de situația de fapt și aplicarea greșită

a legii în raport de dispozițiile legale aplicabile respectiv O.G. nr. 65/1994 coroborat

cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Cu privire la primul motiv

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 recurentul arată că în mod greșit instanța

de fond reține că nu este menționat textul din actul normativ în care este prevăzută

abaterea disciplinară imputată reclamantului. Aceasta deoarece nu este obligatorie

redarea integrală a articolelor din actele normative invocate, în cauză fiind aplicabile

dispozițiile de la pct. 120 din Regulamentul de organizare și funcționare aplicabil

la data săvârșirii faptei în care era prevăzut „Exercitarea profesiei de către membrii

Corpului se face cu respectarea regulilor de conduită etică și profesională. Nerespectarea

regulilor de etică și a normelor tehnice ale profesiunii va face obiectul unor anchete

și atunci când este cazul, vor fi luate măsuri de sancționare”.

Cu privire la cel de-al

doilea motiv de recurs se invocă greșita aplicare a legii de către instanța de fond

respectiv a dispozițiilor din Normele nr. 12264/2002 privind activitatea de expertiză

contabilă judiciară și a dispozițiilor O.G. nr. 65/1004. Aceasta deoarece nu s-a

ținut cont că membrii Corpului sunt obligați să respecte Normele profesionale care

au fost emise în baza art. 19 lit. d) O.G. nr. 65/1994, iar faptele săvârșite de

reclamantul-intimat reprezintă abateri disciplinare care au determinat, în mod legal

sancționarea reclamantului-intimat.

Se solicită admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut, sentința atacată fiind motivată

corect în fapt și în drept, respectiv atât în ceea ce privește situația de fapt

cât și normele aplicabile în ceea ce privește sancționarea reclamantului cu suspendarea

dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o perioadă de 6 luni.

Iar motivarea sentinței

atacate justifică soluția de admitere, în parte a acțiunii, de natură a fi exercitat

controlul de legalitate în calea de atac a recursului.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținut. Sentința atacată este dată

cu aplicarea corectă a legii în aprecierea faptului că cele imputate reclamantul-intimat

nu reprezintă abateri disciplinare de natură a determina aplicarea unei sancțiuni

disciplinare. Dispozițiile legale invocate în recurs nu sunt aplicabile, ele având

caracter general, iar în ceea ce privește pretinsa încălcare a normei profesionale

privind calitatea raportului de expertiză, Curtea apreciază că în mod corect s-a

reținut că instanța comercială competentă nu a formulat critici la raportul de expertiză

. Pe de altă parte s-a reținut în mod corect că în lipsa intenției și a existenței

vreunui prejudiciu nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte care să constituie

abatere disciplinară.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Corpul Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România împotriva sentinței nr. 1796 din

20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie

2011.