ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 463/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului

a constatat următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamantul M.G. a chemat

în judecată Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România,

Ministerul Finanțelor Publice și T.M. - Președintele Corpului Experților Contabili

și Contabililor Autorizați din România solicitând anularea Regulamentului din

06 martie 2003, a Normelor privind activitatea de expertiză contabilă judiciară

și/sau Norma Profesională, precum și anularea actelor care au stat la baza acestor

acte arătate și a solicitat obligarea pârâților la despăgubiri bănești și daune

morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat,

în esență, că sancțiunile disciplinare aplicate la 23 mai 2003, 14 octombrie 2005,

21 noiembrie 2005 și 11 decembrie 2006 cu referire la exercitarea profesiei de expert

contabil sunt abuzive și nelegale.

De asemenea, a apreciat că actele normative

contestate sunt nelegale, întrucât permit comisiei de disciplină să sancționeze

experții contabili care nu se prezintă în fața comisiei, conțin dispoziții privind

depășirea limitei de vârstă până la care experții să fie admiși și contravin regulamentului

de organizare și funcționare a Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România, arătând și faptul că actele respective cu caracter normativ

nu au fost publicate în M. Of.

Prin sentința civilă nr. 1353 din 23 mai

2007 a Curții de Apel București a fost respins capătul de cerere cu privire la anularea

actelor administrative individuale ca fiind tardiv formulat, a fost respins capătul

de cerere privind anularea Normelor privind activitatea de expertiză contabilă constatându-se

intervenită puterea de lucru judecat, a fost respinsă cererea privind anularea Hotărârii

nr. AA/2006 ca prematur formulată, a fost admisă excepția lipsei calității procesual

pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinsă acțiunea față de acest

pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane tară calitate procesuală, și au

fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut faptul că Hotărârea din 14 octombrie 2005 a Comisiei Superioare

de Disciplină, Hotărârea din 21 noiembrie 2005 a Comisiei de Disciplină și Hotărârea

din 10 februarie 2006 a Comisiei Superioare de Disciplină

Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, în raport de data introducerii acțiunii, 26

februarie 2007, precum și în raport de prevederile contestate, au fost atacate cu

depășirea termenului de un an prevăzut imperativ de legea contenciosului administrativ.

Cu privire la solicitarea reclamantului

de anulare a Hotărârii nr. AA din 11 decembrie 2006 emisă de Comisia de Disciplină

prin care a fost sancționat cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de

expert contabil pe o perioadă de 3 luni, s-a constatat că reclamantul a menționat

expres că a atacat acest act administrativ la data de 12 ianuarie 2007 la Comisia

Superioară de Disciplină, iar contestația sa este în curs de soluționare. Față de

această precizare, Curtea constată cererea ca prematur formulată.

În ceea ce privește cererea de anulare

a Normelor privind activitatea de expertiză contabilă, aprobate prin decizia

din 11 decembrie 2002 Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România, Curtea a reținut faptul că există autoritate de lucru judecat în raport

cu sentința civilă nr. 4533 din 25 octombrie 2004 a Tribunalului București, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 784 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel București,

care s-a pronunțat pe acest aspect.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și admisă

de instanță, Curtea a constatat că actele ce fac obiectul cererii de chemare în

judecată au fost emise de Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România, iar între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor

nu există niciun raport juridic.

Cu privire la capetele de cerere privind

anularea Regulamentului din 06 martie 2003 de organizare și funcționare a Comisiilor

de Disciplină, a Normei nr. 35/2001 aprobate prin Hotărârea nr. BB/2000 și nr. CC

din 11 august 2001 a Consiliului Superior a Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, a Normei nr. 35/2001 și nr. 3514.2 emise de

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, Curtea a reținut

că motivele de nelegalitate invocate de reclamant sunt generale, întrucât nu arată

în concret ce prevedere este încălcată și nu face referiri la dispoziții nelegale

din actele contestate, astfel încât capete de cerere privind anularea actelor normative

emise de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, sunt

neîntemeiate și au fost respinse ca atare.

Cu privire la cererea de acordare a daunelor

materiale și morale, Curtea le-a respins motivat de faptul că, fiind un capăt de

cerere accesoriu, urmează calea principalului, care a fost respins, motiv pentru

care nici aceste daune nu au fost acordate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul M.G. criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs

pe larg dezvoltate, faptul că prin încălcarea legii și a regulamentului în materie,

Comisia de Disciplină a Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România, din care au făcut parte și reprezentanți ai Ministerului Finanțelor

Publice, a stabilit prin actele administrative atacate sancțiuni disciplinare, pe

care recurentul-reclamant le-a și contestat la Comisia Superioară, dar nu au fost

soluționate potrivit legii. A precizat faptul că excepțiile privind lipsa calității

procesuale pasive, a autorității de lucru judecat, a prematurității cererii sunt

neîntemeiate și în mod greșit au fost admise de instanța fondului.

A arătat că la dosarul cauzei au fost depuse

nenumărate înscrisuri care dovedesc netemeinicia susținerilor intimatei-pârâte.

Pe fondul cauzei a arătat faptul că sancțiunile

aplicate prin măsurile dispuse de intimatul-pârât nu s-au încadrat în regulamentul

de organizare și funcționare al Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România, avizat de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției,

iar pârâtul a refuzat să răspundă contestațiilor sale.

A arătat faptul că sentința atacată conține

erori materiale, este nemotivată și soluția a fost pronunțată tară a se avea la

dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor atacate.

A arătat faptul că în mod greșit s-a reținut

faptul că nu a indicat prevederile legale ce se consideră a fi încălcate prin actele

administrative atacate, întrucât le-a precizat și la instanța de fond și le-a reiterat

și în motivele de recurs, anexând un set de acte în susținerea cererii sale.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte analizând motivele invocate

în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente

cauzei va respinge recursul pentru considerentele ce urmează.

Verificând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte a constatat faptul că cererea recurentului de atașare a Dosarului

nr. 22327/3/2006 al Tribunalului București nu poate fi admisă, întrucât dovada cu

înscrisuri, în condițiile prevăzute de art. 305 C. proc. civ. este în sarcina recurentului,

iar acesta putea prezenta și înscrisurile pe care le-a invocat, fiind în sarcina

lui să probeze cererea ori susținerea făcută.

Analizând materialul probator administrat,

Înalta Curte a constatat faptul că instanța de fond a analizat fiecare cerere ce

a făcut obiectul dosarului și a motivat soluția acordată pentru fiecare cerere formulată,

astfel încât criticile privind nemotivarea și neluarea în considerare a înscrisurilor

prezentate este nefondată.

Analizând excepțiile privind autoritatea

de lucru judecat, de prematuritate a cererii privind anularea hotărârii nr. AA/2006

și excepția lipsei calității procesuale pasive a MEC, Înalta Curte a constatat că

acestea au fost soluționate în mod corect de instanța de fond, iar criticile formulate

de recurent cu privire la acestea nu pot fi primite.

În mod corect a fost reținută autoritatea

de lucru judecat de instanța fondului întrucât, verificând hotărârea judecătorească

în raport cu care s-a reținut autoritatea de lucru judecat, s-a constatat că există

triplă identitate de obiect, cauză și părți, în ceea ce privește anularea Normelor

nr. 12264/2002, astfel încât, criticile recurentului-reclamant sunt nefondate.

În ceea ce privește anularea hotărârii

nr. AA/2006, față de care instanța fondului a reținut faptul că cererea de chemare

în judecată este prematură, instanța de control judiciar a reținut faptul că împotriva

acestei hotărâri reclamantul a exercitat calea recursului grațios.

Văzând dispozițiile art. 6 alin. (4) din

Legea contenciosului administrativ în conformitate cu care dacă partea care a optat

pentru jurisdicția administrativă specială sau pentru calea de atac la un alt organ

administrativ-jurisdicțional înțelege să renunțe la aceasta în timpul soluționării

litigiului, este obligată să notifice decizia de renunțare organului administrativ-jurisdicțional

în cauză, iar partea sesizează instanța de contencios administrativ în termen de

15 zile de la notificare, Înalta Curte a constatat faptul că recurentul-reclamant

a neglijat prevederile arătate și a sesizat instanța, mai înainte de soluționarea

contestației sale pe calea administrativ-jurisdicțională urmată și mai înainte de

a se anunța această autoritate de renunțarea la recursul grațios exercitat.

Analizând și excepția lipsei calității

procesuale pasive a MEC, excepție admisă de instanța fondului și criticată de recurent

prin motivele de recurs formulate, Înalta Curte a constatat corectă soluția instanței

de fond, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu este emitentul actelor atacate,

iar între recurentul-reclamant și această parte nu există niciun raport juridic.

Pe fondul cererii de recurs, Înalta

Curte nu poate reține criticile privind necoroborarea probelor din dosar ori neanalizarea

acestora, întrucât instanța de fond s-a oprit în analiza fiecărui capăt de cerere

la analiza înscrisurilor prezentate și a făcut referire la acestea.

Înalta Curte a constatat faptul că instanța

de fond s-a pronunțat pe cererile formulate având în vedere actele dosarului și

în conformitate cu dispozițiile legale, motiv pentru care, întrucât nu există motive

de casare sau modificare a sentinței atacate, recursul declarat va fi respins ca

nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

M.G. împotriva sentinței civile nr. 1353 din 23 mai 2007 a Curții de Apel București,

secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

februarie 2008.