ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1655/2007, pronunțată la 13

iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei O.I.C. formulată în

contradictoriu cu pârâtul C.E.C.C.A.R. și având ca obiect anularea Hotărârii nr.

18 din 19 iunie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R., Dosar nr. 14023/2005,

cât și obligarea pârâtului la plata de daune morale al cărui cuantum îl va

preciza ulterior și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință prima Instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 50 din 29 august 2005 a Comisiei de disciplină de pe lângă C.E.C.C.A.R. - filiala București, reclamanta O.I.C., expert

contabil, a fost sancționată cu avertisment scris reținându-se încălcarea normei

privind activitatea de expertiză contabilă judiciară și a normelor care se

referă la obligația expertului contabil de a prezenta expertiza contabilă la

expertul contabil verificator pentru a obține viza de calitate; la faptul că

expertizele contabile trebuie să fie utile celor care le-au solicitat, precum

și la faptul că raportul de expertiză contabilă judiciară are caracter de probă

științifică care trebuie să prezinte un înalt grad al indicelui contributiv la

soluționarea cauzei în care a fost dispus.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termenul prevăzut de lege reclamanta, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de modificare sau casare

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii”.

Susține recurenta -

reclamantă prin motivele de recurs formulate că sancțiunea cu avertisment ce

i-a fost aplicată de C.E.C.C.A.R. este nemeritată și neîntemeiată, pentru că:

- al doilea raport de

expertiză efectuat și care conținea răspunsul la obiecțiunile depuse de

pârâtele din dosar a fost înregistrat la departamentul de verificare a

rapoartelor de expertiză din data de 11 septembrie 2005.

- asupra utilități

raportului de expertiză se poate pronunța numai Instanța de judecată, prin

sentința pronunțată, Instanța de Recurs confirmând concluziile expertizei și

desființând sentința Instanței de Fond.

- în cauză nu a fost schimbat

expertul contabil, ci s-a dispus efectuarea unei contra expertize, care este cu

totul altceva față de ceea ce reglementează norma.

- în mod greșit, Instanța de

Fond a înlăturat prevederile dispuse prin adresa din 3 martie 2003 a Biroului Central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul M.J., conform căreia în

privința expertizelor tehnice judiciare atribuții de control și de sancționare

a expertului contabil are acest birou și nu C.E.C.C.A.R.

Recurenta - reclamantă, în

finalul motivelor de recurs formulate critică sentința Instanței de Fond și

susține că nu este motivată, prima Instanță rezumându-se a enumera actele

administrative emise de pârâta C.E.C.C.A.R.

Pârâtul C.E.C.C.A.R. a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte îl va admite pentru considerentele arătate în continuare.

C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R.,

în urma admiterii contestațiilor formulate de reclamanta A.P. sector 4

București și expertul contabil O.I.C., împotriva Hotărârii nr. 50 din 29 august

2005 a Comisiei de Disciplină, filiala C.E.C.C.A.R. București rejudecând cauza

a emis Hotărârea nr. 18 din 9 iunie 2006 prin care a sancționat pe recurenta -

reclamantă cu „avertisment scris”, reținând în sarcina acesteia, încălcarea normei

privind expertizele contabile judiciare, expertul contabil nu a prezentat

raportul de expertiză contabilă efectuat în Dosarul nr. 4234/2004 al

Judecătoriei Sector 3 București, la viza auditorului de calitate din cadrul

filialei C.E.C.C.A.R. București; încălcarea normei din cadrul altei norme,

potrivit căreia raportul de expertiză contabilă judiciară are caracter de probă

științifică și trebuie să prezinte un înalt grad al indicelui contributiv la

soluționarea cauzei în care a fost dispus, în speță Instanța dispunând

efectuarea unei alte expertize și neținând seama de expertiza anterioară întocmită

de recurenta - reclamantă, ceea ce constituie o abatere disciplinară din partea

recurentei - reclamante care a încălcat dispozițiile legii și ale

Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului; încălcarea normei

profesionale potrivit căreia expertizele contabile trebuie să fie utile celor

care le-au solicitat.

Cât privește încălcarea normei

care stabilește ca „verificarea calității lucrărilor de expertiză judiciară la

nivelul fiecărei filiale a Corpului se va efectua de către experții

verificatori” în raport de care se reține în sarcina recurentei - reclamante

faptul că nu a prezentat raportul de expertiză contabilă judiciară pentru a

primi viza auditorului de calitate din cadrul filialei C.E.C.C.A.R., Instanța

de control judiciar constată că în mod eronat s-a reținut ca fiind o abatere săvârșită

de recurentă.

În primul rând nu poate fi

ignorată adresa din 3 martie 2003 a M.J. – D.O.I.R.U.S.J. – B.C.E.T.J., conform

căreia hotărârea luată de C.E.C.C.A.R. privind verificarea rapoartelor de

expertiză contabilă judiciară, excede atribuțiilor și cadrului legal în ceea ce

privește, efectuarea expertizelor contabile judiciare, acest punct de vedere

reprezentând și o clarificare a problemei pusă în discuție și comunicată atât

președintelui C.E.C.C.A.R. cât și Birourilor Locale de expertiză și experților

contabili înscriși pe listele acelor birouri.

Este adevărat, așa, cum

susține intimatul - pârât, că acest organism este mandatat de stat prin O.G. nr.

65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a

contabililor autorizați, aprobată prin Legea nr. 42/1995 cu modificările și

completările ulterioare, să gestioneze profesia contabilă, în concret să

asigure buna desfășurare a activității membrilor săi, să elaboreze și să

publice normele privind activitatea profesională și conduita etică a experților

contabili și a contabililor autorizați etc.

Cât timp acest organism C.E.C.C.A.R.,

completând legea de funcționare, a elaborat norme prin care să reglementeze

problema obligativității prezentării raportului de expertiză contabilă

judiciară auditorului de calitate din cadrul C.E.C.C.A.R. pentru a primi viza, norme

ce sunt contestate din acest punct de vedere de către B.C.E.T.J. din cadrul M.J.,

existând deci contradicții cu privire la aplicarea acestor norme, nu poate fi

învinovățită recurenta - reclamantă și sancționată pentru nerespectarea

acestora.

În plus, însă recurenta -

reclamantă, face dovada că cel de-al doilea raport de expertiză efectuat și

care conținea obiecțiunile depuse de părțile din dosar a fost înregistrat la

departamentul de verificare a rapoartelor de expertiză din data de 11

septembrie 2005, aspect ce nu a fost avut în vedere la rejudecarea sancțiunii

ce i-a fost acordată prin hotărârea contestată.

Referitor la încălcarea normei

profesionale care statuează asupra utilității rapoartelor de expertiză contabilă,

este de menționat că, nici acest lucru nu se putea reține în sarcina recurentei

- reclamante.

C.S.D. nu se putea pronunța asupra

utilității sau nu a raportului de expertiză la o dată anterioară pronunțării

sentinței Instanței de Fond (sentința civilă nr. 5471 din 18 iunie 2006), Instanța

fiind singura în măsură să aprecieze asupra acestui aspect și să înlăture

concluziile expertizei în situația în care o considera neconcludentă.

De fapt în cauză, Instanța

de Fond la termenul din 5 decembrie 2005, a încuviințat efectuarea unei contraexpertize, lucrarea fiind efectuată de expert C.T. și împotriva acestuia

reclamanta Asociația de locatari formulând sesizare pentru sancționarea sa de

către C.E.C.C.A.R. București.

Deci nu a fost vorba de o

înlocuire a expertului așa cum corect susține recurenta - reclamantă, ci de

efectuarea unei contraexpertize, Instanța fondului cu ocazia judecării cauzei

apreciind care dintre lucrările de expertiză sunt judicios întocmite și poate

fi avută în vedere la soluționarea cauzei.

Din cele precizate rezultă

că nu a fost înfrântă nici dispoziția normei conform căreia nedocumentarea și

nefundamentarea științifică a rapoartelor de expertiză contabilă judiciară

poate fi și este adesea sancționată, de organele în drept care le-au dispus, cu

înlocuirea expertului contabil și dispunerea unei noi expertize contabile”.

Aceeași normă în alin. (3),

dă posibilitatea Instanței de judecată de a se opri la expertiza contabilă pe care

o consideră mai fundamentată sub aspect științific, respectiv, de mai buna

calitate, atunci când în cauză s-a dispus o nouă expertiză contabilă (ca în

cazul de față) care să ajungă la concluzii diferite față de prima.

Norma respectivă dă deci

posibilitatea Instanței de judecată de a mai avea și opinia unui alt expert,

ceea ce împiedică de plano sancționarea expertului ce a efectuat prima

expertiză.

Având în vedere cele expuse,

Instanța de control judiciar constată că Hotărârea nr. 18 din 9 iunie 206 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R. de menținere a sancțiunii cu avertisment scris aplicate

recurentei - reclamante de Comisia de disciplină, filiala București este

nelegală ca de altfel și sentința Instanței de Fond care a menținut sancțiunea

aplicată, respingând acțiunea formulată de reclamanta O.I.C.

În baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica în tot sentința

atacată și pe fond se va admite acțiunea și se va dispune anularea Hotărârii nr.

18 din 19 inie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R.

Cu privire la daunele morale

solicitate, de precizat că recurenta - reclamantă nu a precizat un cuantum al

acestora, deși chiar Instanța de Recurs i-a pus în vedere acest lucru, așa încât

nefiind dovedite anumite elemente care să facă posibilă individualizarea

acestora, Instanța nu le poate acorda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

O.I.C. împotriva sentinței civile nr. 1655 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în tot, și în fond admite acțiunea reclamantei.

Anulează Hotărârea nr. 18

din 19 iunie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.