ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1655/2007, pronunțată la 13 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei O.I.C. formulată în contradictoriu cu pârâtul C.E.C.C.A.R. și având ca obiect anularea Hotărârii nr. 18 din 19 iunie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R., Dosar nr. 14023/2005, cât și obligarea pârâtului la plata de daune morale al cărui cuantum îl va preciza ulterior și la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință prima Instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 50 din 29 august 2005 a Comisiei de disciplină de pe lângă C.E.C.C.A.R.

- filiala București, reclamanta O.I.C., expert contabil, a fost sancționată cu avertisment scris reținându-se încălcarea normei privind activitatea de expertiză contabilă judiciară și a normelor care se referă la obligația expertului contabil de a prezenta expertiza contabilă la expertul contabil verificator pentru a obține viza de calitate; la faptul că expertizele contabile trebuie să fie utile celor care le-au solicitat, precum și la faptul că raportul de expertiză contabilă judiciară are caracter de probă științifică care trebuie să prezinte un înalt grad al indicelui contributiv la soluționarea cauzei în care a fost dispus. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de modificare sau casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., respectiv „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”. Susține recurenta - reclamantă prin motivele de recurs formulate că sancțiunea cu avertisment ce i-a fost aplicată de C.E.C.C.A.R. este nemeritată și neîntemeiată, pentru că: - al doilea raport de expertiză efectuat și care conținea răspunsul la obiecțiunile depuse de pârâtele din dosar a fost înregistrat la departamentul de verificare a rapoartelor de expertiză din data de 11 septembrie 2005. - asupra utilități raportului de expertiză se poate pronunța numai Instanța de judecată, prin sentința pronunțată, Instanța de Recurs confirmând concluziile expertizei și desființând sentința Instanței de Fond.

- în cauză nu a fost schimbat expertul contabil, ci s-a dispus efectuarea unei contra expertize, care este cu totul altceva față de ceea ce reglementează norma. - în mod greșit, Instanța de Fond a înlăturat prevederile dispuse prin adresa din 3 martie 2003 a Biroului Central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul M.J., conform căreia în privința expertizelor tehnice judiciare atribuții de control și de sancționare a expertului contabil are acest birou și nu C.E.C.C.A.R. Recurenta - reclamantă, în finalul motivelor de recurs formulate critică sentința Instanței de Fond și susține că nu este motivată, prima Instanță rezumându-se a enumera actele administrative emise de pârâta C.E.C.C.A.R.

Pârâtul C.E.C.C.A.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele arătate în continuare. C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R., în urma admiterii contestațiilor formulate de reclamanta A.P. sector 4 București și expertul contabil O.I.C., împotriva Hotărârii nr. 50 din 29 august 2005 a Comisiei de Disciplină, filiala C.E.C.C.A.R. București rejudecând cauza a emis Hotărârea nr. 18 din 9 iunie 2006 prin care a sancționat pe recurenta - reclamantă cu „avertisment scris”, reținând în sarcina acesteia, încălcarea normei privind expertizele contabile judiciare, expertul contabil nu a prezentat raportul de expertiză contabilă efectuat în Dosarul nr. 4234/2004 al Judecătoriei Sector 3 București, la viza auditorului de calitate din cadrul filialei C.E.C.C.A.R.

București; încălcarea normei din cadrul altei norme, potrivit căreia raportul de expertiză contabilă judiciară are caracter de probă științifică și trebuie să prezinte un înalt grad al indicelui contributiv la soluționarea cauzei în care a fost dispus, în speță Instanța dispunând efectuarea unei alte expertize și neținând seama de expertiza anterioară întocmită de recurenta - reclamantă, ceea ce constituie o abatere disciplinară din partea recurentei - reclamante care a încălcat dispozițiile legii și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului; încălcarea normei profesionale potrivit căreia expertizele contabile trebuie să fie utile celor care le-au solicitat.

Cât privește încălcarea normei care stabilește ca „verificarea calității lucrărilor de expertiză judiciară la nivelul fiecărei filiale a Corpului se va efectua de către experții verificatori” în raport de care se reține în sarcina recurentei - reclamante faptul că nu a prezentat raportul de expertiză contabilă judiciară pentru a primi viza auditorului de calitate din cadrul filialei C.E.C.C.A.R., Instanța de control judiciar constată că în mod eronat s-a reținut ca fiind o abatere săvârșită de recurentă. În primul rând nu poate fi ignorată adresa din 3 martie 2003 a M.J. – D.O.I.R.U.S.J. – B.C.E.T.J., conform căreia hotărârea luată de C.E.C.C.A.R. privind verificarea rapoartelor de expertiză contabilă judiciară, excede atribuțiilor și cadrului legal în ceea ce privește, efectuarea expertizelor contabile judiciare, acest punct de vedere reprezentând și o clarificare a problemei pusă în discuție și comunicată atât președintelui C.E.C.C.A.R.

cât și Birourilor Locale de expertiză și experților contabili înscriși pe listele acelor birouri. Este adevărat, așa, cum susține intimatul - pârât, că acest organism este mandatat de stat prin O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, aprobată prin Legea nr. 42/1995 cu modificările și completările ulterioare, să gestioneze profesia contabilă, în concret să asigure buna desfășurare a activității membrilor săi, să elaboreze și să publice normele privind activitatea profesională și conduita etică a experților contabili și a contabililor autorizați etc. Cât timp acest organism C.E.C.C.A.R., completând legea de funcționare, a elaborat norme prin care să reglementeze problema obligativității prezentării raportului de expertiză contabilă judiciară auditorului de calitate din cadrul C.E.C.C.A.R.

pentru a primi viza, norme ce sunt contestate din acest punct de vedere de către B.C.E.T.J. din cadrul M.J., existând deci contradicții cu privire la aplicarea acestor norme, nu poate fi învinovățită recurenta - reclamantă și sancționată pentru nerespectarea acestora. În plus, însă recurenta - reclamantă, face dovada că cel de-al doilea raport de expertiză efectuat și care conținea obiecțiunile depuse de părțile din dosar a fost înregistrat la departamentul de verificare a rapoartelor de expertiză din data de 11 septembrie 2005, aspect ce nu a fost avut în vedere la rejudecarea sancțiunii ce i-a fost acordată prin hotărârea contestată. Referitor la încălcarea normei profesionale care statuează asupra utilității rapoartelor de expertiză contabilă, este de menționat că, nici acest lucru nu se putea reține în sarcina recurentei - reclamante.

C.S.D. nu se putea pronunța asupra utilității sau nu a raportului de expertiză la o dată anterioară pronunțării sentinței Instanței de Fond (sentința civilă nr. 5471 din 18 iunie 2006), Instanța fiind singura în măsură să aprecieze asupra acestui aspect și să înlăture concluziile expertizei în situația în care o considera neconcludentă. De fapt în cauză, Instanța de Fond la termenul din 5 decembrie 2005, a încuviințat efectuarea unei contraexpertize, lucrarea fiind efectuată de expert C.T. și împotriva acestuia reclamanta Asociația de locatari formulând sesizare pentru sancționarea sa de către C.E.C.C.A.R. București. Deci nu a fost vorba de o înlocuire a expertului așa cum corect susține recurenta - reclamantă, ci de efectuarea unei contraexpertize, Instanța fondului cu ocazia judecării cauzei apreciind care dintre lucrările de expertiză sunt judicios întocmite și poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei.

Din cele precizate rezultă că nu a fost înfrântă nici dispoziția normei conform căreia nedocumentarea și nefundamentarea științifică a rapoartelor de expertiză contabilă judiciară poate fi și este adesea sancționată, de organele în drept care le-au dispus, cu înlocuirea expertului contabil și dispunerea unei noi expertize contabile”. Aceeași normă în alin. (3), dă posibilitatea Instanței de judecată de a se opri la expertiza contabilă pe care o consideră mai fundamentată sub aspect științific, respectiv, de mai buna calitate, atunci când în cauză s-a dispus o nouă expertiză contabilă (ca în cazul de față) care să ajungă la concluzii diferite față de prima. Norma respectivă dă deci posibilitatea Instanței de judecată de a mai avea și opinia unui alt expert, ceea ce împiedică de plano sancționarea expertului ce a efectuat prima expertiză.

Având în vedere cele expuse, Instanța de control judiciar constată că Hotărârea nr. 18 din 9 iunie 206 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R. de menținere a sancțiunii cu avertisment scris aplicate recurentei - reclamante de Comisia de disciplină, filiala București este nelegală ca de altfel și sentința Instanței de Fond care a menținut sancțiunea aplicată, respingând acțiunea formulată de reclamanta O.I.C. În baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica în tot sentința atacată și pe fond se va admite acțiunea și se va dispune anularea Hotărârii nr. 18 din 19 inie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R. Cu privire la daunele morale solicitate, de precizat că recurenta - reclamantă nu a precizat un cuantum al acestora, deși chiar Instanța de Recurs i-a pus în vedere acest lucru, așa încât nefiind dovedite anumite elemente care să facă posibilă individualizarea acestora, Instanța nu le poate acorda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.I.C. împotriva sentinței civile nr. 1655 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în tot, și în fond admite acțiunea reclamantei. Anulează Hotărârea nr. 18 din 19 iunie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008.