ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 649/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.F. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură să se dispună conform

prevederilor art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

deciziei nr. 7159 din 18 aprilie 2008 emisă de directorul general al Agenției

pentru Plăți și Intervenție în Agricultură prin care i s-a acordat preaviz în

perioada 18 aprilie 2008 – 17 mai 2008, urmând ca la expirarea perioadei să fie

eliberat din funcția de director al Agenția pentru Plăți și Intervenție în

Agricultură - Centrul

j

udețean

Mehedinți.

S-a motivat de reclamant că

decizia a cărei suspendare a solicitat-o îi produce un prejudiciu material prin

încetarea acordării drepturilor salariale și un important prejudiciu moral și

de imagine în condițiile în care de la angajare, până în prezent și-a

îndeplinit sarcinile cu profesionalism și a contribuit  practic la crearea

sucursalei județene Mehedinți.

Prin întâmpinare pârâta a

solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind inadmisibilă și

netemeinică. Totodată, pârâtul arată că acțiunea a rămas fără obiect.

Din actul administrativ a

cărei suspendare la executare se solicită, se observă că la data de 17 mai   2008,

perioada de preaviz a fost încheiată, la această dată dispozițiile deciziei

producându-și efectele.

Mai

mult, în termen legal, pârâta a indicat reclamantului, prin adresa 58

din 12 mai 2008, posturile vacante existente, acesta exprimându-și acordul

pentru transferul în interesul serviciului, în

baza art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188

/1999, republicată, în funcția

publică de conducere de șef serviciu la

D.A

.D.R. Mehedinți, adresă înregistrată la A.P.I.A. sub nr. 16478 din 13 mai 2008.

Prin sentința civilă nr. 157

pronunțată la 20 iunie 2008, Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, respinge cererea formulată de reclamant, având ca

obiect suspendarea executării actului administrativ, respectiv decizia nr. 759/2008

emisă de directorul general al Agenției pentru Plăți și Intervenție în

Agricultură.

În acest sens, prima

instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii

unei pagube, eliberarea reclamantului din funcția publică de director s-a

efectuat ca urmare a reorganizării instituției și nu ca o sancțiune,

reorganizare efectuată în temeiul O.U.G. nr. 89/2008 aprobată și modificată

prin Legea nr. 93/2008.

c

ererea de suspendare

formulată de reclamant a fost apreciată ca fiind rămasă fără obiect, reclamantul

exprimându-și acordul pentru transfer în interesul serviciului în baza art. 99

din Legea nr. 188/1999 republicată, acesta ocupând o funcție publică de

conducere în cadrul D.A.D.R. Mehedinți.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.F.,

motivând, în esență, că respingerea cererii de suspendare a executării deciziei

nr. 759/2008, prin care a fost eliberat din funcția de director al Centrului

Județean Mehedinți, este rezultatul interpretării greșite de către instanță a

raportului juridic dedus judecății, în sensul că a avut loc o reorganizare a

activității

Agenției

pentru Plăți și Intervenție în Agricultură în condițiile în care Legea nr. 1/2004

privind înființarea și organizarea Agenției pentru Plăți și Intervenție în

Agricultură nu a fost abrogată.

Recurentul arată că Decizia nr.

759/2008 conține vicii de formă ce atrag nulitatea ei absolută și că actul

administrativ a cărui anulare a solicitat-o produce efecte cu consecințe

deosebit de păgubitoare în ceea ce privește persoana sa, aducându-i prejudicii

de ordin „material, profesional și moral”.

Prin

întâmpinare, pârâtul - intimat a solicitat respingerea recursului, menținerea

sentinței atacate ca temeinica si legala, învederând totodată faptul că în

acțiunea în anulare, promovată de același reclamant, Curtea de Apel Craiova s-a

pronunțat în Dosarul nr. 1040/54/2008 prin Sentința nr. 323 din 21 noiembrie 2008,

în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul S.F., având ca obiect

anularea deciziei nr. 759 din 18 aprilie 2008, emisă de Directorul General

A.P.I.A.

p

rin reorganizarea instituției, efectuată în baza Legii nr. 93/2008,

postul de director al centrului județean (fostă sucursală) a fost desființat și

s-a înființat funcția publică de director executiv al centrului județean.

Arată

intimata că recurentul-reclamant și-a exprimat, prin adresa înregistrată la A.P.I.A. cu nr. 16478 din 13 mai 2008, acordul pentru transferul în interesul serviciului, în

funcția publică de șef serviciu la D.A.D.R. Mehedinți, începând cu data de 16

mai 2008, potrivit Deciziei nr. 987 din 14 mai 2008, depusă la dosarul cauzei,

astfel încât nu i s-a produs nici un prejudiciu de natură salarială sau de

imagine, instituția pârâtă respectând reglementările legale în vigoare, astfel

cum a reținut și instanța de fond.

Referitor la aprecierea recurentului-reclamant potrivit

căreia decizia conține vicii de formă ce atrag nulitatea absolută, intimata

face trimitere la Sentința nr. 323 din 21 noiembrie 2008 antemenționată a

Curții de Apel Craiova, prin care instanța

care a judecat

acțiunea în anulare a reținut faptul ca "Nu poate fi susținut motivul

invocat

de reclamant privind nulitatea absolută a deciziei

contestate referitor la faptul că aceasta este nemotivată, deoarece din

cuprinsul deciziei se constată că aceasta este întemeiată pe

modificarea prevederilor

legale

(...)".

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu apărările formulate, prin întâmpinare,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Cele

două condiții – caz bine justificat și iminența producerii unei pagube prevăzute

de textul de lege, prin tonul imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii

suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea

efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabile actului

atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat”

și a „iminenței producerii pagubei”.

Existența

cazului bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din legea contenciosului

administrativ, poate fi reținută doar dacă din împrejurările cauzei ar rezulta

o îndoială puternică și evidența asupra prezumției de legalitate, care

constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor

administrative.

Analizând

cererea de suspendare și probatoriul administrat cauzei, instanța de fond, a

constatat nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din legea

contenciosului administrativ, pentru a se dispune suspendarea actului

administrativ -

Decizia nr. 759/2008,

emis de Directorul General A.P.I.A., prin care s-a dispus eliberarea din

funcția publică de director a recurentului, urmare reorganizării A.P.I.A. și a

centrelor județene, efectuată în baza Legii nr. 93/2008 privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2007 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și

Dezvoltare Rurală, precum și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 48/2005

privind organizarea pieței laptelui de vacă.

De altfel, aspectul

controversat al măsurii luate prin decizia a cărei suspendare s-a solicitat,

dacă în cauză s-a aplicat o sancționare disciplinară sau a avut loc o

reorganizare a instituției în baza căreia s-a dispus eliberarea din funcția

publică de director a făcut obiectul Dosarului nr. 1040/54/2008, prin care Curtea

de Apel Craiova a respins acțiunea având ca obiect anularea deciziei nr. 759

din 28 aprilie 2008 emisă de directorul general al Agenției pentru Plăți și

Intervenție în Agricultură.

Reclamantul-recurent nu a

dovedit nici condiția prevăzută de art. 14 din lege privind „iminența

producerii unei pagube”, referirile generice făcute prin acțiunea și cererea de

recurs privind prejudiciul material, profesional și moral nu sunt susținute de

probe în sensul art. 1169 C. civ. și de altfel nici nu pot fi reținute în

condițiile în care recurentul-reclamant și-a exprimat acordul pentru transferul

în interesul serviciului în funcția publică de șef serviciu la D.A.D.R. Mehedinți, de la instituția pârâtă ce a fost supusă reorganizării în condițiile

Legii nr. 93/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 89/2007 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, reorganizarea și funcționarea

Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură.

Pentru motivele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul S.F. împotriva sentinței civile nr. 157 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.