ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1998/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe

Prin acțiunea

înregistrată, astfel cum a fost ulterior precizată, pe rolul Curții de Apel

Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.I.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -

Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, a solicitat obligarea

acestei din urmă autorități la plata drepturilor salariale ce i se cuvin,

aferente perioadei 01 iunie 2009 - 01 februarie 2010, și la plata sumei de

110.000 euro, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de director executiv la Centrul Județean

Bacău al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, iar prin Decizia 609

din 24 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea sa din funcție în baza O.U.G. nr. 37/2009.

A mai arătat reclamantul

că prin emiterea deciziei contestate care, ulterior, pe cale judecătorească, a fost

anulată, a suferit atât un prejudiciu material constând în drepturile salariale

cuvenite pentru perioada menționată, cât și un prejudiciu moral, având în vedere

reaua-credință a autorității pârâte și încălcarea unor drepturi fundamentale.

La termenul de judecată

din 26 februarie 2010 reclamantul a formulat precizări la acțiunea sa, arătând că

solicitarea de plată a drepturilor salariale vizează numai perioada 1 iunie 2009

- 11 februarie 2010 dată fiind reintegrarea sa în funcția deținută, prin Decizia

nr. 132 din 11 februarie 2010.

Cu privire la prejudiciul

moral pretins reclamantul și-a precizat cuantumul la suma de 440.000 RON.

1.1. Prin întâmpinarea

depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin adresa înregistrată

la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură s-a cerut punerea în aplicare

a sentinței civile nr. 175 din 10 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 350/32/2009

al Curții de Apel Bacău, prin dispunerea reintegrării imediate în funcția publică

de conducere a reclamantului.

A mai susținut că prejudiciul

material invocat putea fi evitat dacă reclamantul ar fi acceptat postul de șef de

serviciu în cadrul Serviciului Măsuri de Sprijin - I.T. din cadrul Centrului Județean

al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Bacău, pus la dispoziție

de către instituție prin adresa din 04 mai 2009.

Câtă vreme reclamantul

a avut posibilitatea să-și continue raporturile de muncă cu instituția, însă nu

și-a manifestat voința în acest sens în interiorul termenului de preaviz, acesta

nu are dreptul la sumele solicitate cu titlu de remunerație, în opinia pârâtei.

Referitor la plata sumei

de 110.000 euro, cu titlu de daune morale, pârâta a apreciat că acestea sunt nedatorate,

afirmația reclamantului cu privire la reaua credință a instituției și la încălcarea

unor drepturi fundamentale fiind nedovedită. Decizia de eliberare din funcție a

fost întemeiată pe dispoziții legale în vigoare în momentul emiterii, aplicate în

exercitarea obligațiilor legale ale instituției, astfel că angajatorul nu și-a manifestat

unilateral voința, în mod abuziv.

1.2. Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 74 pronunțată

la 11 iunie 2010, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată

de reclamantul M.I. și a obligat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură către reclamantul M.I., la plata

sumei de 57.620 RON, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 1 iunie

2009 - 11 februarie 2010, reactualizate cu indicele de inflație.

Prin aceeași sentință,

instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 20.000 RON cu titlu

de daune morale precum și cheltuielile de judecată în cuantum de 2.400 RON.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 175 din 10 decembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 350/32/2009 a fost admisă

acțiunea principală și acțiunea conexă formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu

cu Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură - București, dispunându-se anularea

deciziei nr. 609 din 24 aprilie 2009 emisă de Agenția de Plăți și Intervenții pentru

Agricultură, cu obligarea pârâtei și la plata sumei de 2.400 RON cheltuieli de judecată

către reclamant (sentința fiind definitivă, nu și irevocabilă).

A mai reținut instanța

că prin decizia nr. 690 din 24 aprilie 2009, emisă de pârâtă, s-a dispus eliberarea

reclamantului din funcția publică de director executiv al Centrului Județean Bacău

al Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură în temeiul dispozițiilor

art. III din O.U.G. nr. 37/2009.

În acord cu prevederile

Constituției, în art. 1 Legea nr. 554/2004 se consacră dreptul celor vătămați în

drepturile sau interesele lor legitime prin acte administrative ilegale de a solicita

instanței de contencios administrativ, pe lângă anularea actelor și acordarea de

daune materiale sau morale.

Instanța de fond a reținut

că fundamentul acordării daunelor materiale sau morale îl constituie atât dispozițiile

art. 998 C. civ., potrivit cărora „orice faptă a omului care cauzează altuia un

prejudiciu obligă pe acela a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”, text care

nu distinge între prejudiciu patrimonial și prejudiciu nepatrimonial, cât și regulile

care guvernează răspunderea civilă, respectiv principiul reparării integrale a prejudiciului.

În cauză, reclamantul

a suferit o vătămare a unui astfel de drept subiectiv, respectiv dreptul de a avea

o carieră administrativă și de a evolua în carieră pe criterii de profesionalism

și în condiții de totală neutralitate politică.

Mai mult, prin actul contestat

reclamantul a pierdut o funcție publică de conducere, fapt ce a determinat și o

privare de drepturi bănești, ceea ce conduce la ideea că repararea prejudiciului

de natură morală este condiționată de anularea actului administrativ, aspect dovedit

în cauză, și pornind de la ideea că atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea

umană și anume cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, imaginea, credibilitatea

persoanei, afectarea poziției sale sociale, punerea în condiții stresante, înjositoare,

sunt generatoare de daune morale și, ca atare, trebuie compensate.

În raport de consecințele

suferite, prima instanță a apreciat că suma de 20.000 RON este de natură a compensa

prejudiciul moral cauzat reclamantului și constituie o reparație echitabilă pentru

acesta.

înfățișate de pârâta-recurentă

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură.

Invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că

hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, dezvoltând următoarele

critici, în contextul unei succinte reluări a situației de fapt:

- în privința plății drepturilor

salariale ce fac obiectul litigiului de față, este de arătat că intimatul-reclamant

a fost eliberat din funcția publică de director executiv al Centrului Județean al

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca urmare a desființării funcției

publice de conducere prin prevederile O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la acel moment,

instituția pârâtă însă a pus la dispoziția reclamantului un post de șef serviciu,

pe care acesta din urmă l-a refuzat;

- reclamantul nu poate

solicita drepturi remuneratorii pentru perioada în care nu a prestat muncă, în condițiile

în care la data împlinirii perioadei de preaviz i-au încetat raporturile de muncă

cu instituția;

- nici daunele morale

acordate, în sumă de 20.000 RON, nu sunt justificate, în condițiile în care afirmațiile

referitoare la reaua credință a instituției și la încălcarea unor drepturi fundamentale

este nedovedită;

Este evident că în cazul

reclamantului nu poate fi vorba de o lezare propriu-zisă a unor valori personale

ale acestuia câtă vreme afirmația în sensul că autoritatea recurentă a săvârșit

un abuz de drept este vădit disproporționată și neîntemeiată.

instanței de control judiciar

Examinând sentința recurată

în raport de criticile ce i-au fost aduse, de apărările intimatului-reclamant ca

și față de prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul de față este întemeiat în sensul și în limitele

în continuare arătate, pentru următoarele considerente.

Prima instanță a reținut

că prin sentința civilă nr. 175 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, s-a

dispus anularea deciziei nr. 609 din 24 aprilie 2009 emisă de autoritatea recurentă,

actul atacat având ca temei juridic un act normativ declarat ulterior neconstituțional

și ca atare inapt de a mai produce efecte juridice, respectiv O.U.G. nr. 37/2009.

Mai mult, în acord cu

cele reținute de prima instanță și contrar criticilor recurentei pe acest aspect,

Înalta Curte apreciază, în completarea celor deja arătate, că date fiind viciile

de neconstituționalitate evidențiate în deciziile Curții Constituționale, ce au

existat încă de la data emiterii actului normativ declarat neconstituțional, coroborate

cu prevederile art. 106 alin. (1) Legea nr. 188/1999, în mod corect prima instanță

a obligat recurenta la plata către reclamant a sumei de 57.620 RON, reprezentând

drepturi salariale aferente perioadei 1 iunie 2009 - 11 februarie 2010, actualizate

cu indicele de inflație, situația acestora fiind prezentată chiar de către Centrul

Județean Bacău al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și însușită

de autoritatea centrală.

Înalta Curte apreciază

însă că sunt întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește acordarea de către

prima instanță a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale, chiar dacă într-un

cuantum redus față de cel solicitat în acțiunea precizată a reclamantului-intimat.

Argumentul esențial avut

în vedere de prima instanță în acordarea daunelor morale l-a constituit aprecierea

în sensul că în cazul reclamantului, anularea actului administrativ a fost de natură

a-i produce acestuia o vătămare a unui drept subiectiv, cu referire directă la pierderea

de către reclamant a funcției publice de conducere deținute, și la posibilitatea

de a evolua în carieră pe criterii de profesionalism.

Înalta Curte apreciază

însă, că dincolo de afirmații generale, cu valoare de principiu referitoare la acordarea

daunelor morale, instanța de fond nu a evidențiat și nici nu a examinat vreun element

de natură a demonstra impactul concret și nici modalitatea în care reclamantului

i-au fost lezate demnitatea, onoarea și reputația, în condițiile în care, într-un

interval de numai câteva luni, pe cale judecătorească, s-a dispus anularea unui

act emis de autoritatea recurentă în aplicarea unui act normativ pe care nu ea l-a

emis, astfel că nu se poate vorbi, în mod efectiv, de împiedicarea reclamantului

în dreptul său de a avea o carieră, de către autoritatea emitentă.

Conchizând pe acest aspect,

Înalta Curte, în acord cu cele deja statuate în practica sa, corespunzător și criteriilor

de rezonabilitate și proporționalitate evocate de CEDO, arată că pentru acordarea

daunelor morale este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate,

de natură a permite instanței a decide atât în ceea ce privește necesitatea acordării

lor cât și asupra întinderii acestora, nefiind suficientă libera exprimare a instanței

și simpla referire la principiile generale, ce guvernează instituția acordării daunelor

morale, în sensul arătat.

Având în vedere așadar

circumstanțele concrete ale cauzei de față, în care nu au fost evidențiate astfel

de elemente, Înalta Curte apreciază că este pe deplin aplicabil criteriul general

evidențiat tot în practica CEDO, potrivit cu care, anularea actului de eliberare

a reclamantului intimat din funcția publică de director executiv al Agenția de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău și reintegrarea efectivă

cu plata drepturilor salariale aferente a acestuia reprezintă, în sine, o reparație

echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit

de intimat.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. se va admite recursul de față

numai cu privire la acest aspect, respectiv în sensul respingerii ca neîntemeiat

al capătului de cerere din acțiunea reclamantului-intimat privind acordarea daunelor

morale și al menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței

nr. 74 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale,

ca neîntemeiat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie

2011.