ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 690/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 690/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 195 din 30

septembrie 2008, Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 1862/113/2008, a condamnat

pe inculpatul P.D., la 25 de ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a

interzicerii unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 350 C. pen., s-a menținut starea

de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada de arest

preventiv de la data de 30 iunie 2008 la 30 septembrie 2008.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a

confiscat de la inculpat un cuțit.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a

reținut următoarele:

Inculpatul P.D. și victima P.M. erau

căsătoriți, aveau cinci copii majori rezultați din căsătoria lor și din cauza

comportamentului violent al inculpatului victima părăsise domiciliul conjugal

de aproximativ doi ani, locuind cu chirie la diferite adrese din municipiul

Brăila.

În primăvara anului 2008, victima era

angajată ca barman la un cafe-bar aparținând SC R. SRL Brăila și locuia cu

chirie la martorul Ș.G. Victima i-a spus acestui martor că intenționa să

divorțeze și se teme de inculpat care o urmărește deseori și o amenință. Chiar

și inculpatul a recunoscut că după părăsirea domiciliului a urmărit deseori

victima căreia îi solicita să revină în domiciliul conjugal.

Cunoscând faptul că victima, în data de 30

iunie 2008, lucra în tura de dimineață, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și,

în jurul orei 6,30, a ajuns la localul la care victima lucra. A găsit-o pe

aceasta încercând să deschidă localul. Martorul P.M., aflat la mică distanță a

auzit victima strigând după ajutor, a întors capul și a observat-o pe aceasta

ținând în mână un telefon mobil pe care încerca să formeze un număr și 1-a

văzut și pe inculpat cum a început să o lovească.

Cum victima a strigat „săriți mă omoară”,

martorul s-a întors din drum pentru a interveni. A observat că inculpatul are

un obiect în mână și a luat o piatră de jos pentru a-l intimida.

Când victima a căzut la pământ și inculpatul

s-a îndreptat spre bicicleta cu care venise, martorul a observat cuțitul în

mâna acestuia și pentru a-l împiedica să părăsească locul faptei a aruncat cu

piatra în roata bicicletei. Inculpatul a reușit să fugă, a aruncat cuțitul

între liniile de tramvai de unde a fost recuperat de poliție și a mers la un

bar unde a consumat bere, iar la scurt timp a fost reținut de poliție.

În același sens sunt și declarațiile

martorilor C.P., care a observat cum inculpatul lovea victima, a auzit

strigătele de ajutor ale victimei și a încercat să intervină.

De asemenea, martorii G.C. și G.I.,

proprietarii localului, au ajuns doar în momentul în care victima era căzută la

pământ, plină de sânge și care a decedat în următoarele minute.

Din raportul de constatare medico-legală, la

autopsie a rezultat că moartea victimei P.M. a fost violentă, s-a datorat

rănirii cordului printr-o plagă înjunghiată, penetrantă toraco-abdominală,

survenită în cadrul unui politraumatism cu numeroase plăgi înjunghiate,

profunde, situate pe torace și gât, leziunile constatate fiind produse prin

lovire activă cu un corp dur de tip înțepător tăietor și că acestea au condus

la moartea victimei, fiind direct și necondiționat mortale.

Inculpatul a fost de acord să facă declarații

în cauză, a recunoscut săvârșirea faptei în condițiile reținute de instanța de

fond, dar și în ultimul cuvânt a susținut că victima era vinovată de ce s-a

întâmplat și că a meritat să sfârșească așa pentru că l-a părăsit fără motiv,

după mulți ani de căsnicie.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

sunt dovedite cu probele existente la dosar.

La dozarea și individualizarea pedepsei au

fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., persoana

inculpatului, conjunctura și modalitatea în care s-a comis fapta.

Împotriva acestei sentințe, în termenul

prevăzut de lege a declarat apel inculpatul P.D.

Prin motivele de apel inculpatul, prin

apărător, a considerat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu

împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea și circumstanțele personale ale

inculpatului.

S-a solicitat la analiza probelor să se țină

cont că fapta nu a fost săvârșită cu premeditare și că mobilul principal ar fi

fost gelozia inculpatului față de victimă care stabilise relații cu un alt

bărbat.

În rejudecare a solicitat să se analizeze

probele, să se țină cont de circumstanțele personale ale inculpatului și să se

redozeze pedeapsa prin reducere.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.

163/ A din 17 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul P.D., a menținut starea de arest și a dedus din pedeapsa aplicată

perioada arestului preventiv de la 30 iunie 2008 la 17 decembrie 2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Instanța de control judiciar a constatat că

situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în

cauză, fapta de omor calificat săvârșită de inculpat fiind pe deplin dovedită.

Totodată, s-a reținut că pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor arătate

în art. 72 C. pen., având în vedere că acesta și-a programat comiterea faptei

și a urmărit victima îndeaproape pentru o reușită deplină în a-i suprima viața,

nefiind justificată reindividualizarea acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs,

în termen legal, inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul motivelor de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 8 și 14 C. proc. pen., solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la prima

instanță, în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice, având

în vedere că aceasta era obligatorie, întrucât inculpatul a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, aceasta fiind

obligatorie. în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate

inculpatului, aceasta fiind prea severă, în raport de atitudinea sa care a

recunoscut și regretat fapta comisă, având în întreținere 5 copii minori.

Examinând recursul declarat prin prisma

dispozițiilor art. 385

9

pct. 8 și 14 C. proc. pen., precum și din

oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte

constată că recursul declarat de inculpatul P.D. este fondat numai sub aspectul

motivului prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului

examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen.,

de omor calificat, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză prima

instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C.

proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului

P.D., care în dimineața zilei de 30 iunie 2008, i-a aplicat soției sale P.M.,

mai multe lovituri cu cuțitul, pe str. Grigore Alexandrescu din Brăila, în fața

cafe-barului la care lucra, cauzându-i moartea, întrunește atât obiectiv cât și

subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor calificat.

Din mijloacele de probă administrate atât în

cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, cât și în apel,

respectiv declarații martori, au rezultat împrejurările în care victima a fost

lovită de inculpat.

Examinarea criticii formulate de inculpat va

fi analizată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14 și art. 385

9

pct. 8 C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 8 C. proc. pen. (nu a fost efectuată expertiza

psihiatrică a inculpatului), Înalta Curte consideră acest motiv neîntemeiat.

Dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen.,

instituie obligativitatea efectuării unei expertize psihiatrice în cazul infracțiunilor

de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau

instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului. Or, în

speță inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) și i) C. pen. (omor calificat). Pentru

care expertiza psihiatrică nu este obligatorie.

De asemenea, la dosar nu s-au depus acte

medicale din care să rezulte că inculpatul suferea de o boală psihică, simpla

susținere a acestuia făcută prin apărător, că efectuarea unei atare expertize

ar fi necesară, nu face incident acest caz de casare, întrucât încuviințarea

unei asemenea probe este nepertinentă în lipsa unor acte medicale care să ofere

vreun element din care să rezulte că anterior inculpatul ar fi suferit de o

boală care să-i afecteze discernământul.

Examinarea criticii formulate de inculpat va

fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de

prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la

individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum și instanța de control

judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost

săvârșită, precum și persoana inculpatului.

Se retine astfel că în realizarea oricărei

forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul

individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau

împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii

și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al

faptei.

Înalta Curte va reevalua în concret, în

contextul cauzei, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere

gradul de pericol social al faptei comise, starea de puternică tulburare în

care s-a aflat inculpatul, ca urmare a părăsirii sale de către victimă, dar și

circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, respectiv recunoașterea

comiterii faptei, având o atitudine constantă de recunoaștere a faptei,

descriind împrejurările comiterii ei, nu este cunoscut cu antecedente penale.

O astfel de atitudine, raportată și la lipsa

antecedentelor penale ale inculpatului, reflectă un grad de periculozitate mai

scăzut al acestora și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o

pedeapsa mai ușoară.

Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de

20 ani închisoare cu executare în regim de detenție constituie o replică

socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de

natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzută de art. 52

C. pen.

Prin urmare, față de cele învederate, Înalta

Curte constată că în cauză nu s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii

dispune față de inculpat, motiv pentru care, în temeiul art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, numai în ceea

ce privește latura penală a cauzei și rejudecând va admite recursul declarat de

inculpat, numai cu privire la latura penală a cauzei și rejudecând va reduce

pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și i) C. pen., de la 25 ani

închisoare la 20 ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., va deduce din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2008 la 27

ianuarie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELELEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.D.

împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel

Galați, secția penală.

Casează decizia atacată și sentința penală nr.

195 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Brăila, secția penală numai cu

privire la individualizarea pedepsei principale și rejudecând;

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175

literele c) și i) C. pen., de la 25 ani închisoare la 20 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și al arestării preventive de la 30 iunie 2008 la 27 februarie

2009.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în suma de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

februarie 2009.