ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1875/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 569 din 10

noiembrie 2005, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.A.M.

la pedeapsa principală de:

- 7 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani (pedeapsă complementară), pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat („asupra unei rude apropiate”), faptă penală prevăzută în art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64

C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă în cauză a inculpatului fiind computat din pedeapsa aplicată timpul

reținerii și arestării preventive cu începere de la 13 octombrie 2005 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială către stat a unui cuțit – corp delict.

S-a luat act că partea vătămată B.O.

nu s-a constituit în cauză parte civilă.

A fost obligat inculpatul la suma de

811,79 lei RON despăgubiri civile, cu dobânzi legale aferente celorlalte de la

rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitare către partea civilă C.A.S.

Prahova.

De asemenea, a fost obligat

inculpatul și la suma de 300 lei RON, din care 200 lei RON a reprezentat

onorariu pentru apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției,

cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut, în fapt, că inculpatul B.A.M.

divorțat, având un copil minor, neîncadrat în muncă locuia singur într-un

imobil situat pe strada Industriei nr. 22 din municipiul Ploiești, fiind

întreținut de părinții acestuia B.O. și M., pensionari în vârstă de 71 și

respectiv 66 ani. Din motivele arătate, în familie existau relații conflictuale

care au degenerat uneori în violențe fizice din partea inculpatului.

La data de 27 septembrie 2005,

inculpatul a lăsat un bilet părinților care locuiau în alt imobil situat în

municipiul Ploiești în care îl soma pe tatăl acestuia, partea vătămată în

cauză, să-i aducă un ceas și un casetofon și îl amenința că „într-o zi își

pierde răbdarea și îl lasă fără picioare”. În pofida amenințării arătate, la

data de 29 septembrie 2005, în jurul orelor 18,30, partea vătămată B.O. a venit

la inculpat cu o sacoșă cu mâncare. Inculpatul se afla în curtea casei și tăia

bucăți de cauciuc cu un cuțit pentru a-și confecționa saboți de frână la

bicicletă. Partea vătămată a trecut pe lângă fiul său fără a-i vorbi, a intrat

în bucătărie și a scos mâncarea din sacoșă pe masă. Inculpatul, aflat sub

influența băuturilor alcoolice, l-a certat că nu i-a adus ceasul și

casetofonul, după care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul prin surprindere,

venind din spatele victimei care are înălțimea de 1,58 m, peste umărul acesteia,

de sus în jos, în piept, inculpatul fiind „stângaci”.

Victima a cerut ajutor arătând că

„este tăiat” dar inculpatul l-a trimis singur la spital. În aceste condiții partea

vătămată a ieșit în stradă și a cerut ajutor la doi prieteni rămași

neidentificați care l-au ajutat să se deplaseze până la secția 4 poliție de

unde a fost transportat și internat în Spitalul de Urgență Ploiești cu

diagnosticul „Plagă prin înjunghiere penetrantă hematom stâng spațiul II

intercostal pe linia medio-claviculară. Hemotorax. Emfizem subcutanat

hemitorace stâng.

Raportul de expertiză medico-legală nr.

713 din 3 septembrie 2005 întocmit de S.M.L. Ploiești a concluzionat că

leziunea prezentată de partea vătămată, datează din 29 septembrie 2005, a fost

produsă cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțit) și a pus în primejdie

viața victimei, necesitând pentru vindecare 24-26 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a declarat inițial că

agresiunea a avut loc în curtea casei, în condițiile în care a observat în

oglinda aflată pe peretele exterior al casei că partea vătămată, cu care se

insultase anterior, fiind amândoi sub influența băuturilor alcoolice, avea în

mâna dreaptă ridicată un ciocan cu care intenționa să-l izbească în cap, astfel

încât, de frică, pentru a se apăra s-a întors cu fața la acesta și „l-a lovit o

singură dată în piept”. Ulterior, a susținut că atunci când s-a întors cu fața

către victimă s-a împiedicat în bidoanele aflate în curtea casei, iar lovitura

a fost aplicată în cădere, din culpă.

Susținerile în apărare făcute de

inculpat au fost înlăturate ca nesincere și având caracter singular în raport

cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul procesului penal atestă

că agresiunea a fost comisă în bucătăria casei, cu intenție indirectă și în

împrejurări de natură a exclude legitima apărare care realizează elementele

constitutive ale tentativei la omor calificat, infracțiune prevăzută în art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. (procesul-verbal de cercetare

la fața locului și fotografiile juridico-operative întocmite cu această ocazie

(declarațiile părții vătămate, expertiza medico-legală, declarațiile martorilor

și celelalte înscrisuri aflate la dosar).

Starea de recidivă post-executorie

prevăzută în art. 37 lit. b) C. pen., a fost stabilită pe baza actelor din

cazierul judiciar din care rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior

definitiv prin sentința penală nr. 8/2004 a Judecătoriei Ploiești la pedeapsa

de un an închisoare, fiind arestat la 28 ianuarie 2004 și liberat condiționat

la 7 septembrie 2004, având un rest neexecutat de 142 zile închisoare.

Despăgubirile civile către C.A.S.

Ploiești au reprezentat cheltuieli ocazionate de spitalizare părții vătămate

având ca temei legal prevederile art. 15 și urm. C. proc. pen. și art. 106 din

O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului asigurărilor

sociale de sănătate.

Apelul declarat de inculpat cu

solicitarea în principal de a fi schimbată încadrarea juridică în infracțiunea

mai ușoară de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3)

C. pen., și a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. c), raportat la art. 44

alin. (2) C. pen., iar în subsidiar de a se dispune reducerea pedepsei, a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 477 din 21 decembrie 2005 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală.

A fost menținută arestarea

preventivă fiind computat timpul scurs după pronunțarea sentinței și a fost

obligat inculpatul la suma de 150 lei, din care 100 lei a reprezentat onorariu

apărător oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției, cheltuieli

judiciare statului.

Împotriva ambelor hotărâri s-a

declarat în termen recurs de către inculpat reiterându-se criteriile de

nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 16 și 14 C. proc. pen.

În cauză, s-a declarat recurs și de

către partea vătămată fără ca aceasta să fi atacat anterior sentința prin apel.

Criticile invocate de inculpat sunt

nefondate.

Raportul de expertiză medico-legală

constată că victimei i s-a produs o plagă înjunghiată penetrantă în

hemitoracele stâng cu hemopneumotorax și emfizem subcutanat pentru care s-a

intervenit chirurgical, leziunile punându-i viața în primejdie.

Agresiunea cu urmările arătate a

avut loc în bucătăria casei astfel cu rezultă din procesul verbal de cercetare

la fața locului, care se coroborează cu fotografiile judiciar-operabile,

declarațiile părții vătămate, actul medical și medico, în condițiile în care

inculpatul a aplicat lovitura cu cuțitul, prin surprindere, venind din spatele

victimei care are înălțimea de numai 1,58 metri, peste umărul acesteia de sus

în jos cu lama către înapoi spre degetul mic, fiind penetrate hainele și

regiunea toracică în zona inimii.

Ca atare, susținerea inculpatului că

leziunea cauzată părții vătămate s-a produs prin împiedicare, din culpă, ori în

condiții de legitimă apărare, fiind atacat de partea vătămată cu un ciocan este

exclusă [(fapta acestuia anterior arătată realizând elementele constitutive ale

tentativei la omor calificat, infracțiune prevăzută în art. 20 raportat la art.

174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicația art. 37 lit. b) din același cod)].

Pedeapsa aplicată inculpatului, în

cuantum de 7 ani și 6 luni închisoare reprezintă minimul legal special prevăzut

de lege în raport cu infracțiunea comisă de acesta, iar reducerea sa nu este

posibilă decât prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare a căror

existență este nejustificată în cauză în raport cu datele ce caracterizează

persoana și comportarea inculpatului care a și lipsit pe tatăl său de primul

ajutor după comiterea tentativei de omor calificat susmenționate.

Examinând cauza din oficiu, în

raport cu cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice

adoptate în cauză de instanțele anterioare astfel încât potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul

inculpatului.

În baza art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive cu începere de

la 13 octombrie 2005 la 22 martie 2006.

Întrucât partea vătămată nu a

declarat în cauză apel, iar sentința nu a fost modificată în calea de atac a

inculpatului, în baza art. 385

1

alin. (4), raportat la art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul acesteia se va respinge ca inadmisibil.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 220 lei RON din care 100 lei

reprezintă onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției,

iar partea vătămată recurentă la suma de 20 lei RON cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.A.M. împotriva deciziei penale nr. 477 din 21

decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 octombrie 2005 la 22 martie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată B.O. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 20 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 martie 2006.