ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1684/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 195 din 19 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 3663/113/2010 de

Tribunalul Brăila s-a dispus în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C.

pen. condamnarea inculpatului T.P. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a reținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada

detenției provizorii de la 18 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a două cuțite aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila.

S-a luat act că

moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

A obligat inculpatul

la plata sumei de 348 lei către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila cu titlu

de cheltuieli de spitalizare.

A obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul T.P. și

victima T.S. au fost căsătoriți 28 de ani, având doi copii majori. Începând cu

anul 2007 între cei doi soți au început neînțelegerile generate de inculpat

care o acuza pe soția sa că întreține relații extraconjugale cu fiul lor T.N.

și cumnatul său M.S., fratele victimei.

În seara zilei de 5

aprilie 2010, victima a părăsit domiciliul conjugal, determinată de atitudinea

agresivă a inculpatului, și a plecat la mama sa.

Fiind examinată

medical la data de 6 aprilie 2010, s-a stabilit că victima prezenta leziuni

vindecabile în 5-6 zile îngrijiri medicale.

În perioada 5 aprilie

2010 - 18 aprilie 2010, inculpatul a vizitat-o pe victimă la domiciliul mamei

sale de 3 sau de 4 ori.

În data de 18 aprilie

2010, dimineața, martorul P.M. l-a transportat pe inculpat până în satul

Spiru-Haret oprind în dreptul locuinței martorei P.T., după care inculpatul a

intrat în curte.

Victima i-a cerut

inculpatului să plece însă acesta, a lovit-o cu un cuțit, în mod repetat. Dat

fiind faptul că acest cuțit s-a rupt, inculpatul a mai luat un alt cuțit

aplicându-i victimei 17 lovituri.

Martora P.T., deși

prezentă în locuință nu a putut întrerupe actele de violență exercitate de

inculpat, întrucât acesta a îmbrâncit-o și a căzut.

Din actele medicale

existente la dosarul cauzei rezultă că moartea victimei T.S. a fost violentă.

Ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv multiplelor plăgi

înjunghiate toracice cu interesarea plămânilor, a cordului și a pachetului

vascular drept al gâtului.

Loviturile care au

determinat decesul victimei, respectiv plăgile înjunghiate, s-au produs prin

lovire activă, repetată cu corpuri de tip tăietor-înțepător, atât din față cât

și din spate.

Între leziunile

toracice și deces există raport direct și imediat de cauzalitate, leziunile

fiind direct mortale.

În raport de starea

de fapt reținută, fundamentată pe baza probelor administrate, instanța de fond

a reținut că fapta inculpatului T.P. realizează elementele constitutive al

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art.

175 lit. c) C. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul T.P. solicitând desființarea acesteia și în rejudecare

reținerea, în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante cu consecința

reducerii pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 11/A din 19 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul

nr. 3663/113/2010 s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat, ca

fiind nefondat.

A fost menținută

starea de arest și dedusă perioada detenției provizorii.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul T.P. invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea

recursului a invocat atitudinea sa procesuală în sensul recunoașterii faptei,

împrejurare care poate fi valorificată în sensul reducerii cuantumului

pedepsei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor formulate dar și

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din probele

administrate în cursul procesului rezultă că inculpatul T.P. în data de 18

aprilie 2010, i-a aplicat soției sale, T.S., multiple lovituri cu cuțitul în

mai multe zone ale corpului, producându-i multiple plăgi înjunghiate toracice

cu interesarea plămânilor, a cordului și a pachetului vascular drept al gâtului

(artera carotidă și vena jugulară) care au condus la decesul victimei aproape

instantaneu.

Vinovăția

inculpatului rezultă din depozițiile martorilor - martora P.T. a perceput în

mod direct violențele exercitate de inculpat, a încercat să-l întrerupă, moment

în care a fost îmbrâncită de către acesta - audiați în faza de urmărire penală

și în cursul cercetării judecătorești corelate cu procesul-verbal de cercetare

la fața locului, cu actele medicale dar și cu declarațiile inculpatului.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei - singura critică invocată de inculpat -

Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea acesteia sub limita

stabilită de instanța de fond.

Inculpatul a săvârșit

o faptă de o periculozitate deosebită - aplicându-i victimei 17 lovituri de

cuțit, după ce anterior exercitase alte acte de violență care au determinat

părăsirea domiciliului conjugal - iar după consumarea acesteia a adoptat o

atitudine parțial sinceră.

Astfel, în primele

declarații a arătat că soția sa avea un cuțit în mână amenințându-l că-l va

omorî dacă nu pleacă și în aceste împrejurări, cu mâna dreaptă i-a luat cuțitul

și a lovit-o în zona spatelui iar apoi a pieptului.

Apărarea inculpatului

nu este însă susținută de probele administrate, probe care înlătură existența

unei stări de provocare din partea victimei, inculpatul acționând în mod

deliberat, lovind victima în zone vitale și în mod repetat.

În atare condiții

nici circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și nici circumstanțele

personale nu justifică o reducere a pedepsei.

Așa fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.P.

împotriva deciziei penale nr. 11/A din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. va deduce

din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 18

aprilie 2010 la zi.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 19 ianuarie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2010 la zi.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 aprilie 2011.