ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1842/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 438 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul S.l. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și art. 64 lit. v) pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus,din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la data de 8 mai 2009 la zi. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 367 RON Serviciului de Ambulanță Județean Vaslui și suma de 603,857 RON Spitalului Municipal de Urgență „E.B." Bârlad și s- a luat act că părțile civile S.S.

și S.F.M. au renunțat în timpul judecății la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului în cursul urmării penale. Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu lamă fixă, corp delict. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul S.I. și victima S.G. au fost consăteni și de mai multă vreme se aflau într-o stare conflictuală. La data de 7 mai 2009, victima s-a deplasat spre seară la domiciliul martorului R.R., care locuiește în vecinătatea casei inculpatului, împrejurare observată de acesta.

După ce victima a plecat din locuința martorului, inculpatul s-a apropiat de aceasta, i-a reproșat incidentul verbal din dimineața acelei zile și a început să o amenințe, și a lovit-o cu pumnul, astfet încât victimei i-a căzut fesul de pe cap. În aceste condiții victima a scos un cuțit în ideea de a-l speria pe inculpat, acesta a scos și el un cuțit cu laxă fixă, în lungime de 28,5 cm și a încercat să lovească victima, cei doi îmbrâncindu-se. La un moment dat victima a scăpat din prinsoare mâna în care inculpatul avea cuțitul, iar acesta din urmă i-a aplicat o lovitură în zona abdominală. După comiterea agresiunii au intervenit martorii R. R. și T.M.

care l-au deposedat pe inculpat de cuțit și au anunțat ambulanța, care a transportat victima la Spitalul de Urgență „E.B." din Bârlad unde a decedat la data de 8 mai 2009. S-a mai reținut că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat șocului mixt, consecutiv unei plăgi tăiate penetrante abdominale cu interesarea cupolei diafragmatice stângi, mezocolomului transvers și rinichiului stâng, leziune produsă prin lovire cu un obiect înțepător - tăietor. Situația de fapt expusă a fost stabilită prin procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză medico-legală (autopsie) prin declarațiile martorilor T.M., R. R., O.A. și N.C., prin declarațiile părților civile S.S. și S.F.M., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea comisă.

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 33 din 25 februarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat greșita încadrare juridică a faptei și individualizarea pedepsei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel. Astfel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Recursul nu este fondat. Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate în cauză și a încadrat corespunzător infracțiunea comisă de inculpat în dispozițiile art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Într-adevăr, fapta inculpatului, care pe fondul unor relații anterioare tensionate și după un conflict ce a avut loc între el și victimă în dimineața zilei de 7 mai 2009, a aplicat lui S.G. a lovitură în abdomen cu un cuțit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, așa cum bine a reținut instanța de fond și cea de apel. Apărarea formulată de inculpat atât la prima instanță cât și în căile ordinare de atac, în sensul că încadrarea juridică a faptei sale se regăsește în dispozițiile art. 183 C. pen. urmează a fi înlăturată. Pe lângă considerentele menționate de prima instanță și de instanța de apel sub acest aspect mai sunt de făcut următoarele precizări.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenionată care se caracterizează prin intenția în ce privește loviturile aplicate și culpă în ce privește rezultatul produs - moartea victimei, în timp ce infracțiunea de omor se comite numai cu intenție. La stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul se are în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate și exercitate actele de violență, intensitatea acestora precum și gravitatea leziunilor cauzate. În speță, inculpatul a folosit la comiterea agresiunii un cuțit cu lamă fixă, în lungimea de 26,3 m, instrument apt de a ucide, a aplicat o lovitură extrem de puternică în abdomen, zona cu numeroase organe vitale, fiind penetrate diafragma stângă, mezocolonul și rinichiul stâng, cu consecințe ireversibile.

Așadar, chiar dacă inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața victimei, ulterior acesta a acceptat responsabilitatea privind urmarea socialmente periculoasă ca urmare a loviturii aplicate cu cuțitul, ceea ce evidențiază faptul că intenția inculpatului a fost de a suprima viața victimei și nu de a o vătăma corporal, forma intenției cu care a acționat inculpatul fiind aceea a intenției indirecte, prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., așa cum bine a fost stabilit în cauză. De asemenea, Înalta Curte constată că solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. nu este fondată. Provocarea este circumstanța atenuantă legală ce constă în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Pentru existenta acestei circumstanțe atenuante trebuie realizate mai multe condiții și anume: existenta unei activități de provocare din partea victimei, activitatea de provocare să determine o puternică stare de tulburare sau emoție persoanei provocatului, inculpatul să fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoții și infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului. În speță, din actele dosarului nu rezultă că aceste condiții sunt îndeplinite, victima nu a comis niciun act provocator care să determine acțiunea infracțională violentă a inculpatului. Dimpotrivă, cel care a avut inițiativa declanșării conflictului a fost inculpatul, care, observând-o pe victimă că a intrat în curtea martorului R.R., s-a înarmat cu un cuțit, a ieșit la poarta casei sale, l-a așteptat pe S.G., l-a amenințat și I- a lovit pe acesta, după care cei doi au scos cuțitele, s-au îmbrâncit, iar în final inculpatul a aplicat victimei lovitura letală.

Faptul că anterior au existat neînțelegeri și conflicte verbale între inculpat și victimă nu poate fi interpretat ca un act provocator întrucât nu întrunește caracteristicile cerute de art. 73 lit. b) C. pen. Distanța în timp între incidentul verbal ce a avut loc în dimineața zilei de 7 mai 2009 și momentul aplicării loviturii de cuțit nu poate justifica emoția și puternica tulburare sub impulsul căreia să fi acționat inculpatul, așa cum bine s-a reținut în cauză. Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C.proc.pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.l. împotriva Deciziei penale nr. 33 din 25 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 8 mai 2009 la 10 mai 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 mai 2010.