ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3661/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3661/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 27 din 01

februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 3963/113/2010, tribunalul Brăila, în

baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1)

lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.G. la o pedeapsă de 20 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 25

martie 2010 la zi.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen, a dispus confiscarea obiectelor - corpuri delicte folosite de

inculpat la săvârșirea faptei, respectiv două cuțite depuse la Camera de

Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila - poziția 11/2010.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către moștenitorii victimei T.D.,

respectiv către descendenții T.L. și G.T., prin reprezentant legal E.M., a

obiectelor de îmbrăcăminte ce au aparținut victimei, depuse la Camera de

Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila, poziția 11/2010.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la plata către minorii

T.L. și G.T., prin reprezentant legal E.M. a următoarelor sume:

- câte 100.000 RON

pentru fiecare dintre cei doi copii, reprezentând daune morale;

- câte 1600 RON

pentru fiecare dintre cei doi copii, cu titlu de prestație periodică

transformată în sumă globală pentru perioada 11 martie 2010 - 31 ianuarie 2011

și câte 170 RON lunar pentru fiecare, reprezentând prestația periodică pentru

perioada 01 februarie 2011 și până la majoratul fiecăruia dintre copii.

În baza art. 14 C.

proc. pen. art. 16

1

C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata

sumei de 344,96 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila.

A obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 431/P/2010 din data de 13 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brăila a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d)

C. pen.

În fapt, s-a reținut

în sarcina inculpatului că, la data de 11 martie 2010, pe fondul geloziei

(motiv josnic) și-a ucis soția - T.D. - prin aplicarea mai multor lovituri de

cuțit ce au condus la deces imediat.

Situația expusă în

actul de sesizare este susținută de următoarele mijloace de probă:

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică privind

cercetarea la fața locului, raport de constatare medico-legală (autopsie) nr.

46/A/2010, planșă fotografică privind autopsia, cuțit utilizat în cadrul

uciderii victimei, briceag folosit de inculpat în tentativa de suicid, alte

mijloace materiale de probă, planșă fotografică privind examinarea pantalonilor

inculpatului, raport de constatare tehnico-științifică traseologică din 26

martie 2001, raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 18

iunie 2010, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 22

martie 2010, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/3406/2010,

raport de constatare medico-legală nr. 134/2010, declarații martori, declarații

inculpat.

În cursul cercetării

judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului T.G., a

reprezentantului legal al minorilor părți civile - numita E.M., precum și a

martorilor G.I., A.X., D.L.M., P.F., T.L., D.P., N.A., M.N., T.l.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

Inculpatul T.G. și

victima T.D. au fost căsătoriți timp de 11 ani (din 1999), din căsătoria

acestora rezultând 2 copii - T.L. și G.T.

În ultima perioadă,

relațiile dintre cei doi soți s-au deteriorat, între aceștia având loc destul

de frecvent certuri, iar inculpatul obișnuia să consume alcool (această

situație rezultă din declarațiile date de minorul G.T. cu ocazia evaluării

psiho-emoționale, precum și din declarațiile numitei E.M. și a martorei A.X.).

Totodată, inculpatul

devenise foarte gelos, acesta fiind și motivul certurilor frecvente - lucru

recunoscut chiar de el cu ocazia audierii.

La data de 11 martie

2010, în jurul orei 10:00, inculpatul a fost vizitat la locuință de fratele său

T.l., împreună cu care trebuia să plece să adune cărămizi, ajutați de alte

persoane, i-a spus însă acestuia că va merge și el, dar numai după revenirea

soției la domiciliu, care trebuia să aibă grijă de fiica lor (în vârstă de 1 an

și 2 luni). De asemenea, i-a dat fratelui suma de 6 RON, cerându-i să îl roage

pe P.F. (zis „P.") să meargă la un magazin din zonă pentru a-i cumpăra o

sticlă de vin „M.".

După plecarea lui

T.I., a venit P.F. care i-a adus o sticlă de vin de genul celei solicitate.

Referitor la momentele

premergătoare incidentului petrecut în interiorul locuinței, întrucât nu au

existat martori oculari, instanța a reținut situația de fapt prezentată de

inculpat.

Astfel, la un moment

dat, inculpatul a început să caute o cutie în care el și soția își țineau

bijuteriile. Nu a găsit-o în locul știut, iar în timp ce căuta a observat că

dintr-un coșuleț lipseau toate prezervativele. Într-un final, T.G. a găsit

cutia de bijuterii ascunsă după niște haine în dormitorul soției, dar a

constatat că lipseau toate bijuteriile. În aceste condiții, și-a imaginat că

bijuteriile au fost luate de T.D.

În continuare - a

declarat inculpatul - a desfăcut sticla și a consumat două pahare de vin până

în jurul orelor 11:25, când T.D. a revenit la domiciliu. În bucătărie, cei doi

soți au purtat o discuție, T.G. cerându-i nevestei să rămână cu fetița pentru

ca el să meargă după cărămizi. „D." i-a replicat însă că nu o interesa ce

făcea el. Atunci, inculpatul i-a reproșat că nu o interesa de el și de copil,

precum și „(...) faptul că plecase la prima oră de acasă cu bijuteriile și

prezervativele pentru a se întâlni cu amantul (...)", T.G. susținând în

cadrul declarației că soția i-ar fi confirmat acuzațiile și i-ar fi spus că

vânduse bijuteriile pentru a obține banii necesari achiziționării unor bilete

pentru a pleca în Italia.

În replică,

inculpatul i-a zis „(...) că nu pleacă nicăieri și am avut o discuție în

contradictoriu pe această temă (...)", iar la un moment dat T.D. a

încercat să iasă din bucătăria unde se certau, dar - a menționat T.G. - „(...)

am împiedicat-o să iasă afară, începând să ne îmbrâncim reciproc".

Inculpatul a susținut

că soția sa a luat apoi de la chiuvetă un cuțit de bucătărie cu mâner din

plastic de culoare neagră de circa 30 cm lungime, apropiindu-se de el și

lovindu-l cu cuțitul. Deși s-a ferit, mișcându-se în spate, a fost totuși

„(...) atins cu vârful în zona pieptului în zona stângă, eu începând să

sângerez". T.D. ținea cuțitul cu mâna dreaptă și i-a spus soțului că

„(...) dacă nu-i dau drumul (...)" urma să îl agreseze cu respectivul

obiect.

T.G. a mai declarat

că „a urmat o luptă între noi, eu încercând să îi iau cuțitul din mână și la un

moment dat am văzut că soției mele îi curgea sânge din zona gâtului și a căzut

pe podeaua bucătăriei. Reușisem să îi iau cuțitul din mână și m-am aplecat

asupra ei lovind-o cu cuțitul o dată sau de două ori. Nu rețin și nu pot

preciza cu exactitate de câte ori am lovit-o și nici în ce zone ale corpului,

din cauza furiei care mă cuprinsese". (subl. ns.)

La un moment dat - a

precizat T.G. -„(...) m-am oprit din a o mai lovi și am văzut că nu mai mișca

(...)". (subl. ns.)

Ieșind la poartă,

inculpatul I-a văzut pe fratele său T.I. căruia i-a spus: „Cred că am omorât-o

pe P.".

După ce fratele său a

luat-o pe fetiță, T.G. a revenit în bucătărie unde s-a uitat la victimă „(...)

care nu mai mișca deloc și am luat hotărârea de a mă sinucide realizând ce

făcusem". În acest scop, a luat dintr-un sertar al dulapului din bucătărie

două cuțite tip briceag (unul cu mâner din lemn încovoiat și un altul cu mâner

drept din textolit). S-a așezat apoi în genunchi pe podeaua bucătăriei și s-a

înjunghiat de mai multe ori numai cu unul dintre cele două cuțite tip briceag

(fără a-și aminti cu care anume). Și-a pierdut cunoștința, revenindu-și abia pe

patul spitalului unde a rămas internat.

Cu prilejul

cercetării la fața locului au fost stabilite, printre altele, și următoarele

aspecte:

Până la sosirea

echipei de cercetare, locul faptei a suferit modificări, în sensul că martorul

P.F. a pătruns în incinta imobilului în cauză și a luat cele două cuțite

folosite de inculpatul T.G. pentru a-și înjunghia soția și, respectiv pentru, a

se autoagresa, cuțite pe care Ie-a pus într-o pungă din plastic de culoare

galbenă, predându-le astfel primului lucrător de poliție ajuns la fața locului.

Victima T.D. a fost

găsită în centrul încăperii ce servea ca bucătărie, dispusă pe diagonală, cu

capul către centrul camerei și membrele inferioare întinse către colțul din

partea dreaptă, blocând practic deschiderea completă a ușii. Cadavrul era

poziționat cu fața în sus, având capul ușor înclinat în partea stângă, brațul

drept flexat din cot pe abdomen și cel stâng întins în partea stângă.

Procedându-se la

examinarea exterioară a cadavrului, s-au constatat următoarele: rigiditate

cadaverică absentă; lividități cadaverice discrete de hipostază pe părțile

dorsale declive; numeroase plăgi înjunghiate interesând epigastrul, baza

gâtului, toracele anterior de partea stângă și brațul și antebrațul stâng.

Victima a fost

autopsiată, prin raportul de constatare medico-legală nr. 46/A/2010 din 12

martie 2010 concluzionându-se: „1. Moartea numitei T.D. a fost violentă. Ea s-a

datorat hemoragiei externe și interne, concomitentă numeroaselor plăgi tăiate,

tăiat-înțepate și profund înjunghiate penetrante toracic cu interesare multiplă

de pulmon și de cord - în total 20 de lovituri. Leziunile ce au condus la deces

sunt direct și necondiționat mortale și au fost produse prin lovire activă

repetată cu un corp dur înțepător - tăietor (posibil cu cuțitul corp delict).

În afara acestor

leziuni, la autopsie s-au mai constatat echimoze amplasate frontal și cervical

supratiroidian, leziuni produse prin lovire cu sau mai posibil de un corp dur,

respectiv prin comprimare (posibil cu pulpa degetelor) ori supțiune, cu puțin

timp înainte de instalarea morții, ce nu au legătură de cauzalitate cu aceasta.

Sângele recoltat de

la cadavru este de grupa B și nu conține alcool".

Până la sosirea

echipei de cercetare la fața locului, inculpatul T.G. a fost preluat de o

ambulanță și transportat la Spitalul Județean de Urgență Brăila, unde i s-au

acordat îngrijiri medicale.

Ulterior, la

solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul T.G. a fost

supus unei constatări medico-legale privind leziunile sale, prin raportul din

19 mai 2010 concluzionându-se: „Numitul T.G. a prezentat la nivelul gâtului și

hemitoracelui stâng multiple plăgi tăiate - înjunghiate cu interesarea

faringelui, a plămânului stâng și a unor vase importante, leziuni care s-au

putut produce prin lovire activă, repetată cu un corp tăietor-înțepător la data

de 11 martie 2010.

A necesitat 35 - 40

(treizeci și cinci - patruzeci) zile de îngrijiri medicale de la data

producerii loviturilor.

Leziunile au pus în

primejdie viața victimei.

Având în vedere

amplasarea și dispoziția leziunilor, apreciem că acestea s-au putut produce în

cadrul unei autoagresiuni, cu unul dintre cele două cuțite corp delict

prezentate (n.n - cuțitul și briceagul predate de martorul P.F.), cel mai

posibil cu briceagul". (subl. ns.)

În cursul cercetării

judecătorești, inculpatul a recunoscut că și-a ucis soția după care s-a

autoagresat cu un briceag. Totodată, a precizat că primul care a încercat să

lovească cu cuțitul a fost soția sa, și atunci când a prins-o de mână l-ar fi

lovit ușor cu cuțitul pe tricou.

Ca urmare, chiar

inculpatul a revenit parțial asupra primelor declarații date la urmărire penală

în care arăta că a fost lovit cu cuțitul în piept în zona stângă, leziune care

a și sângerat. Totodată, astfel cum s-a motivat și în rechizitoriu, aceste

susțineri ale inculpatului nu sunt dovedite fiind contrazise de ansamblul

probelor administrate. În acest sens, s-au avut în vedere concluziile

constatării medico-legale ce îl privesc pe inculpat și declarația martorului

T.I. care l-a văzut anterior tentativei de suicid și care a discutat cu el,

martorul nerelatând nimic despre eventualele urme de sânge la nivelul

pieptului, spunând doar că era îmbrăcat cu un „maiou alb" (subl. ns.) și

că avea sânge numai „pe șosete".

În cauză s-a dispus

efectuarea unei constatări tehnico-științifice traseologice privind obiectele

de vestimentație cu care fusese îmbrăcată victima în momentul agresiunii,

punându-se la dispoziția expertului criminalist și cele două cuțite predate de

martorul P.F.

Astfel, prin raportul

de constatare tehnico-științifică din 26 martie 2010 s-a concluzionat: „a. -

Obiectele de vestimentație puse la dispoziție, bluza tip pulover pe gât și

sutienul prezintă urme de tăiere-înțepare. Conform examinărilor de la punctul

a.1. majoritatea urmelor identificate pe partea frontală a bluzei tip pulover

pe gât sunt rezultatul unor penetrări executate de bluza pliată (de la două

până la patru străpungeri ale materialului la o singură acțiune a

instrumentului creator), probabil ridicată către partea superioară a corpului.

b. - Urmele de

tăiere-înțepare identificate pe obiectele de vestimentație puse la dispoziție

probabil puteau fi create de obiecte - instrumentate înțepător - tăietoare din

categoriile de obiecte ce includ și cele două cuțite corp delict puse la

dispoziție."

Situația de fapt

expusă mai sus și, implicit, vinovăția inculpatului rezultă din probele expuse

mai sus, declarațiile martorilor audiați în cauză și declarațiile inculpatului.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului T.G. care, în data de 11 martie 2010, pe fondul geloziei

(motiv josnic) și-a ucis soția, T.D., prin aplicarea mai multor lovituri de

cuțit ce au condus la deces imediat, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c)

C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d C. pen.

Expertiza

medico-legală psihiatrică întocmită în cauză a concluzionat prin raportul nr.

din 07 septembrie 2010 că „Numitul T.G. prezintă diagnosticul tulburare de

personalitate de tip instabil. Păstrează capacitatea psihică de apreciere

critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Ca urmare, inculpatul

are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat."

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut seama potrivit art. 72 C.

pen., de dispozițiile din partea generală a C. pen., de limitele pedepsei

prevăzute în partea specială a C. pen, de gradul ridicat de pericol social

concret al faptei dat de modalitatea de executare - uciderea victimei prin

aplicarea a 20 de lovituri de cuțit, în imediata vecinătate a camerei în care

se afla fetița în vârstă de 1 an și 2 luni. Aceasta denotă o brutalitate

deosebită a inculpatului și, implicit, un grad de pericol social sporit al

acestuia. S-au mai avut în vedere, urmarea produsă - constând atât în moartea

victimei în vârstă de doar 30 de ani, cât și suferința și traumele psihice

provocate celor doi copii minori și mamei victimei (a se vedea în acest sens -

evaluarea psiho-emoțională a minorului G.T. și declarațiile numitei E.M.). Nu

în ultimul rând, s-au mai avut în vedere atitudinea inculpatului față de faptă

și urmările sale, lipsa antecedentelor penale și vârsta acestuia.

În aceste condiții,

prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum

mai ridicat, întrucât numai astfel inculpatul va putea înțelege consecințele

faptei sale și se va putea asigura reeducarea sa în scopul prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni. Tot astfel, prin aplicarea unei pedepse

îndestulătoare, se va putea asigura și o satisfacție morală copiilor și mamei

victimei.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura și gravitatea faptei

săvârșite, modalitatea săvârșirii faptei și ansamblul circumstanțelor personale

ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea

drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din

C. pen., fapt pentru care a interzis aceste drepturi atât ca pedeapsă complementară

(pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale), cât și ca

pedeapsă accesorie, pe parcursul executării pedepsei.

În ceea ce privește

latura civilă, instanța a reținut următoarele:

Reprezentantul legal

al celor doi minori - numita E.M. a precizat că se constituie parte civilă în

numele copiilor cu următoarele sume: câte 100.000 de RON pentru fiecare dintre

cei doi copii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum și

obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice raportată la salariul

minim pe economie.

A precizat totodată

că nu se constituie parte civilă în nume propriu și nu solicită despăgubiri

pentru prejudiciul moral/material cauzat prin moartea victimei.

În cauză, s-a mai

constituit parte civilă Serviciul de Ambulanță Județean Brăila cu suma de

344,965 RON.

Audiat fiind,

inculpatul a fost de acord cu pretențiile civile ale reprezentantului legal

actual al celor doi copii minori cât și cu pretențiile civile ale S.A.J.

Brăila.

În aceste condiții,

constatând că fapta și vinovăția au fost dovedite, văzând și recunoașterea

pretențiilor de către inculpat, în temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 16

1

C. proc. pen. și art. 998 C. civ a dispus obligarea inculpatului la plata către

minorii T.L. și G.T. prin reprezentant legal E.M. a următoarelor sume:

- câte 100.000 de RON

pentru fiecare dintre cei doi copii, reprezentând despăgubiri pentru daune

morale;

- câte 1600 RON

pentru fiecare dintre cei doi copii - reprezentând prestație periodică

transformată în sumă globală pentru perioada 11 martie 2010 - 31 ianuarie 2011

și câte 170 de RON/lună pentru fiecare, reprezentând prestație periodică pentru

perioada 01 februarie 2011 și până la majoratul fiecăruia dintre copii.

Prestația periodică a

fost calculată de instanță prin raportare la salariul minim net pe economie

raportat la salariul minim brut aferent anilor 2010 și 2011, astfel cum a fost

stabilit prin H.G. 1.051/2008 și H.G. 1.193/2010.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 16

1

C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului

la plata către Serviciul de Ambulantă Județean Brăila a sumei de 344,965 RON.

B. Împotriva

hotărârii instanței de fond, a declarat apel inculpatul T.G., criticând-o ca

fiind nelegală și netemeinică.

A solicitat să fie

reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C.

pen., în sensul că a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări

determinată de voința victimei de a pleca în străinătate și pentru faptul că

aceasta l-ar fi lovit cu un cuțit în zona pieptului.

De asemenea, a

solicitat să fie înlăturate dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.,

întrucât gelozia nu prezintă un motiv josnic.

A mai considerat că

hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei

aplicate, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante

judiciare.

Prin Decizia penală

nr. 138/A din 20 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul de

inculpatul T.G. împotriva Sentinței penale nr. 27 din 01 februarie 2011

pronunțată de Tribunalul Brăila, menținându-se starea de arest a inculpatului,

apreciindu-se criticile ca nefondate.

C. Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru

nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele de apel.

Examinând recursul

inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la critica

privind greșita încadrare juridică dată faptei, prin reținerea circumstanței

agravante prev. art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., Înalta Curte constată că în

mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut gelozia ca fiind un motiv

josnic în sensul prev. art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. De altfel, conflictul

a fost declanșat de împrejurarea că inculpatul descoperise că victima vânduse

bijuteriile pentru a-și procura bani de călătorie în vederea plecării în

străinătate, iar gelozia l-a determinat pe inculpat să aplice victimei nu mai

puțin de 20 de lovituri de cuțit, ceea ce denotă că a acționat sub imperiul

unui impuls de nestăvilit, amplificat de fondul psihic al inculpatului,

diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip instabil.

Susținerea că

sentimentul de iubire al inculpatului a fost greșit calificat, în realitate

fiind vorba de un sentiment de frustrare, având în vedere că victima pleca des

de acasă și-l lăsa singur cu copii, nu are relevanță, în raport de împrejurarea

că inculpatul nu s-a oprit după primele lovituri aplicate victimei, ci a

continuat să lovească de mult prea multe ori ar fi justificat această invocată

stare de frustrare care, la rândul său, poate constitui un motiv josnic.

Pe de altă parte,

pentru reținerea provocării (art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.) drept

circumstanță atenuantă, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții

și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o

provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență

ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune

ilicită gravă, condiții ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. Aceasta

întrucât, în speță, nu se poate reține că inculpatul ar fi fost lovit inițial

cu un cuțit, în zona pieptului, de către victimă, probele administrate în cauză

(constatarea medico-legală ce atestă amplasarea și dispoziția leziunilor de pe

corpul inculpatului T.G., precum și declarațiile fratelui inculpatului care,

anterior tentativei de suicid, nu a văzut urme de sânge la nivelul pieptului

inculpatului) neconfirmând acest aspect, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi

fost reală, această presupusă agresiune exercitată de victimă nu reprezintă un

act provocator de natură să producă o tulburare atât de puternică inculpatului

încât să determine săvârșirea agresiunii cu consecințe atât de grave asupra

victimei.

În ceea ce privește

solicitarea de a se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a

se reduce corespunzător pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că în raport

de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost

descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, nu se justifică reținerea

circumstanțelor atenuante, întrucât, pe de o parte, lipsa antecedentelor penale

nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de

săvârșirea faptei, iar pe de altă parte, atitudinea sinceră pe care o invocă

inculpatul nu poate constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen. în condițiile în care, așa cum a reținut și instanța de fond,

starea de fapt stabilită pe baza declarațiilor martorilor precum și a

celorlalte mijloace de probă administrat în cauză, este oarecum diferită de

versiunea prezentată de inculpat, care a încercat să-și minimalizeze vinovăția.

Luând în considerare

și faptul că inculpatul a exercitat violențe de o intensitate deosebită asupra

victimei, Înalta Curte constată că fapta acestuia prezintă în concret un

ridicat pericol social ce nu justifică reducerea pedepsei aplicată de instanța

de fond și menținută de instanța de apel, întrucât, prin cuantumul și

modalitatea de executare, acesta este aptă să asigure reeducarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare

încălcării legii penale.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat,

constatând că acesta a săvârșit cu vinovăție fapta pentru care a fost condamnat

iar pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia.

Conform dispozițiilor

art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării

preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod

recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr.

138/A din 20 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului T.G., durata arestării preventive de la 25

martie 2010 la 19 octombrie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 octombrie 2011.

Procesat

de GGC - NN