ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3661/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 27 din 01 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 3963/113/2010, tribunalul Brăila, în baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.G. la o pedeapsă de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 25 martie 2010 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen, a dispus confiscarea obiectelor - corpuri delicte folosite de inculpat la săvârșirea faptei, respectiv două cuțite depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila - poziția 11/2010. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către moștenitorii victimei T.D., respectiv către descendenții T.L. și G.T., prin reprezentant legal E.M., a obiectelor de îmbrăcăminte ce au aparținut victimei, depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila, poziția 11/2010.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la plata către minorii T.L. și G.T., prin reprezentant legal E.M. a următoarelor sume: - câte 100.000 RON pentru fiecare dintre cei doi copii, reprezentând daune morale; - câte 1600 RON pentru fiecare dintre cei doi copii, cu titlu de prestație periodică transformată în sumă globală pentru perioada 11 martie 2010 - 31 ianuarie 2011 și câte 170 RON lunar pentru fiecare, reprezentând prestația periodică pentru perioada 01 februarie 2011 și până la majoratul fiecăruia dintre copii. În baza art. 14 C. proc. pen. art. 16 1 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 344,96 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 431/P/2010 din data de 13 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 11 martie 2010, pe fondul geloziei (motiv josnic) și-a ucis soția - T.D. - prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit ce au condus la deces imediat.

Situația expusă în actul de sesizare este susținută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică privind cercetarea la fața locului, raport de constatare medico-legală (autopsie) nr. 46/A/2010, planșă fotografică privind autopsia, cuțit utilizat în cadrul uciderii victimei, briceag folosit de inculpat în tentativa de suicid, alte mijloace materiale de probă, planșă fotografică privind examinarea pantalonilor inculpatului, raport de constatare tehnico-științifică traseologică din 26 martie 2001, raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 18 iunie 2010, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 22 martie 2010, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/3406/2010, raport de constatare medico-legală nr. 134/2010, declarații martori, declarații inculpat.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului T.G., a reprezentantului legal al minorilor părți civile - numita E.M., precum și a martorilor G.I., A.X., D.L.M., P.F., T.L., D.P., N.A., M.N., T.l. Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul T.G. și victima T.D. au fost căsătoriți timp de 11 ani (din 1999), din căsătoria acestora rezultând 2 copii - T.L. și G.T. În ultima perioadă, relațiile dintre cei doi soți s-au deteriorat, între aceștia având loc destul de frecvent certuri, iar inculpatul obișnuia să consume alcool (această situație rezultă din declarațiile date de minorul G.T.

cu ocazia evaluării psiho-emoționale, precum și din declarațiile numitei E.M. și a martorei A.X.). Totodată, inculpatul devenise foarte gelos, acesta fiind și motivul certurilor frecvente - lucru recunoscut chiar de el cu ocazia audierii. La data de 11 martie 2010, în jurul orei 10:00, inculpatul a fost vizitat la locuință de fratele său T.l., împreună cu care trebuia să plece să adune cărămizi, ajutați de alte persoane, i-a spus însă acestuia că va merge și el, dar numai după revenirea soției la domiciliu, care trebuia să aibă grijă de fiica lor (în vârstă de 1 an și 2 luni). De asemenea, i-a dat fratelui suma de 6 RON, cerându-i să îl roage pe P.F. (zis „P.") să meargă la un magazin din zonă pentru a-i cumpăra o sticlă de vin „M.". După plecarea lui T.I., a venit P.F.

care i-a adus o sticlă de vin de genul celei solicitate. Referitor la momentele premergătoare incidentului petrecut în interiorul locuinței, întrucât nu au existat martori oculari, instanța a reținut situația de fapt prezentată de inculpat. Astfel, la un moment dat, inculpatul a început să caute o cutie în care el și soția își țineau bijuteriile. Nu a găsit-o în locul știut, iar în timp ce căuta a observat că dintr-un coșuleț lipseau toate prezervativele. Într-un final, T.G. a găsit cutia de bijuterii ascunsă după niște haine în dormitorul soției, dar a constatat că lipseau toate bijuteriile. În aceste condiții, și-a imaginat că bijuteriile au fost luate de T.D. În continuare - a declarat inculpatul - a desfăcut sticla și a consumat două pahare de vin până în jurul orelor 11:25, când T.D.

a revenit la domiciliu. În bucătărie, cei doi soți au purtat o discuție, T.G. cerându-i nevestei să rămână cu fetița pentru ca el să meargă după cărămizi. „D." i-a replicat însă că nu o interesa ce făcea el. Atunci, inculpatul i-a reproșat că nu o interesa de el și de copil, precum și „(...) faptul că plecase la prima oră de acasă cu bijuteriile și prezervativele pentru a se întâlni cu amantul (...)", T.G. susținând în cadrul declarației că soția i-ar fi confirmat acuzațiile și i-ar fi spus că vânduse bijuteriile pentru a obține banii necesari achiziționării unor bilete pentru a pleca în Italia. În replică, inculpatul i-a zis „(...) că nu pleacă nicăieri și am avut o discuție în contradictoriu pe această temă (...)", iar la un moment dat T.D.

a încercat să iasă din bucătăria unde se certau, dar - a menționat T.G. - „(...) am împiedicat-o să iasă afară, începând să ne îmbrâncim reciproc". Inculpatul a susținut că soția sa a luat apoi de la chiuvetă un cuțit de bucătărie cu mâner din plastic de culoare neagră de circa 30 cm lungime, apropiindu-se de el și lovindu-l cu cuțitul. Deși s-a ferit, mișcându-se în spate, a fost totuși „(...) atins cu vârful în zona pieptului în zona stângă, eu începând să sângerez". T.D. ținea cuțitul cu mâna dreaptă și i-a spus soțului că „(...) dacă nu-i dau drumul (...)" urma să îl agreseze cu respectivul obiect. T.G. a mai declarat că „a urmat o luptă între noi, eu încercând să îi iau cuțitul din mână și la un moment dat am văzut că soției mele îi curgea sânge din zona gâtului și a căzut pe podeaua bucătăriei.

Reușisem să îi iau cuțitul din mână și m-am aplecat asupra ei lovind-o cu cuțitul o dată sau de două ori. Nu rețin și nu pot preciza cu exactitate de câte ori am lovit-o și nici în ce zone ale corpului, din cauza furiei care mă cuprinsese". (subl. ns.) La un moment dat - a precizat T.G. -„(...) m-am oprit din a o mai lovi și am văzut că nu mai mișca (...)". (subl. ns.) Ieșind la poartă, inculpatul I-a văzut pe fratele său T.I. căruia i-a spus: „Cred că am omorât-o pe P.". După ce fratele său a luat-o pe fetiță, T.G. a revenit în bucătărie unde s-a uitat la victimă „(...) care nu mai mișca deloc și am luat hotărârea de a mă sinucide realizând ce făcusem". În acest scop, a luat dintr-un sertar al dulapului din bucătărie două cuțite tip briceag (unul cu mâner din lemn încovoiat și un altul cu mâner drept din textolit).

S-a așezat apoi în genunchi pe podeaua bucătăriei și s-a înjunghiat de mai multe ori numai cu unul dintre cele două cuțite tip briceag (fără a-și aminti cu care anume). Și-a pierdut cunoștința, revenindu-și abia pe patul spitalului unde a rămas internat. Cu prilejul cercetării la fața locului au fost stabilite, printre altele, și următoarele aspecte: Până la sosirea echipei de cercetare, locul faptei a suferit modificări, în sensul că martorul P.F. a pătruns în incinta imobilului în cauză și a luat cele două cuțite folosite de inculpatul T.G. pentru a-și înjunghia soția și, respectiv pentru, a se autoagresa, cuțite pe care Ie-a pus într-o pungă din plastic de culoare galbenă, predându-le astfel primului lucrător de poliție ajuns la fața locului.

Victima T.D. a fost găsită în centrul încăperii ce servea ca bucătărie, dispusă pe diagonală, cu capul către centrul camerei și membrele inferioare întinse către colțul din partea dreaptă, blocând practic deschiderea completă a ușii. Cadavrul era poziționat cu fața în sus, având capul ușor înclinat în partea stângă, brațul drept flexat din cot pe abdomen și cel stâng întins în partea stângă. Procedându-se la examinarea exterioară a cadavrului, s-au constatat următoarele: rigiditate cadaverică absentă; lividități cadaverice discrete de hipostază pe părțile dorsale declive; numeroase plăgi înjunghiate interesând epigastrul, baza gâtului, toracele anterior de partea stângă și brațul și antebrațul stâng.

Victima a fost autopsiată, prin raportul de constatare medico-legală nr. 46/A/2010 din 12 martie 2010 concluzionându-se: „1. Moartea numitei T.D. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei externe și interne, concomitentă numeroaselor plăgi tăiate, tăiat-înțepate și profund înjunghiate penetrante toracic cu interesare multiplă de pulmon și de cord - în total 20 de lovituri. Leziunile ce au condus la deces sunt direct și necondiționat mortale și au fost produse prin lovire activă repetată cu un corp dur înțepător - tăietor (posibil cu cuțitul corp delict). În afara acestor leziuni, la autopsie s-au mai constatat echimoze amplasate frontal și cervical supratiroidian, leziuni produse prin lovire cu sau mai posibil de un corp dur, respectiv prin comprimare (posibil cu pulpa degetelor) ori supțiune, cu puțin timp înainte de instalarea morții, ce nu au legătură de cauzalitate cu aceasta.

Sângele recoltat de la cadavru este de grupa B și nu conține alcool". Până la sosirea echipei de cercetare la fața locului, inculpatul T.G. a fost preluat de o ambulanță și transportat la Spitalul Județean de Urgență Brăila, unde i s-au acordat îngrijiri medicale. Ulterior, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul T.G. a fost supus unei constatări medico-legale privind leziunile sale, prin raportul din 19 mai 2010 concluzionându-se: „Numitul T.G. a prezentat la nivelul gâtului și hemitoracelui stâng multiple plăgi tăiate - înjunghiate cu interesarea faringelui, a plămânului stâng și a unor vase importante, leziuni care s-au putut produce prin lovire activă, repetată cu un corp tăietor-înțepător la data de 11 martie 2010. A necesitat 35 - 40 (treizeci și cinci - patruzeci) zile de îngrijiri medicale de la data producerii loviturilor.

Leziunile au pus în primejdie viața victimei. Având în vedere amplasarea și dispoziția leziunilor, apreciem că acestea s-au putut produce în cadrul unei autoagresiuni, cu unul dintre cele două cuțite corp delict prezentate (n.n - cuțitul și briceagul predate de martorul P.F.), cel mai posibil cu briceagul". (subl. ns.) În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că și-a ucis soția după care s-a autoagresat cu un briceag. Totodată, a precizat că primul care a încercat să lovească cu cuțitul a fost soția sa, și atunci când a prins-o de mână l-ar fi lovit ușor cu cuțitul pe tricou. Ca urmare, chiar inculpatul a revenit parțial asupra primelor declarații date la urmărire penală în care arăta că a fost lovit cu cuțitul în piept în zona stângă, leziune care a și sângerat.

Totodată, astfel cum s-a motivat și în rechizitoriu, aceste susțineri ale inculpatului nu sunt dovedite fiind contrazise de ansamblul probelor administrate. În acest sens, s-au avut în vedere concluziile constatării medico-legale ce îl privesc pe inculpat și declarația martorului T.I. care l-a văzut anterior tentativei de suicid și care a discutat cu el, martorul nerelatând nimic despre eventualele urme de sânge la nivelul pieptului, spunând doar că era îmbrăcat cu un „maiou alb" (subl. ns.) și că avea sânge numai „pe șosete". În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice traseologice privind obiectele de vestimentație cu care fusese îmbrăcată victima în momentul agresiunii, punându-se la dispoziția expertului criminalist și cele două cuțite predate de martorul P.F.

Astfel, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 26 martie 2010 s-a concluzionat: „a. - Obiectele de vestimentație puse la dispoziție, bluza tip pulover pe gât și sutienul prezintă urme de tăiere-înțepare. Conform examinărilor de la punctul a.1. majoritatea urmelor identificate pe partea frontală a bluzei tip pulover pe gât sunt rezultatul unor penetrări executate de bluza pliată (de la două până la patru străpungeri ale materialului la o singură acțiune a instrumentului creator), probabil ridicată către partea superioară a corpului.

b. - Urmele de tăiere-înțepare identificate pe obiectele de vestimentație puse la dispoziție probabil puteau fi create de obiecte - instrumentate înțepător - tăietoare din categoriile de obiecte ce includ și cele două cuțite corp delict puse la dispoziție." Situația de fapt expusă mai sus și, implicit, vinovăția inculpatului rezultă din probele expuse mai sus, declarațiile martorilor audiați în cauză și declarațiile inculpatului. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului T.G. care, în data de 11 martie 2010, pe fondul geloziei (motiv josnic) și-a ucis soția, T.D., prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit ce au condus la deces imediat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d C. pen.

Expertiza medico-legală psihiatrică întocmită în cauză a concluzionat prin raportul nr. din 07 septembrie 2010 că „Numitul T.G. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip instabil. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Ca urmare, inculpatul are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat." La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut seama potrivit art. 72 C. pen., de dispozițiile din partea generală a C. pen., de limitele pedepsei prevăzute în partea specială a C. pen, de gradul ridicat de pericol social concret al faptei dat de modalitatea de executare - uciderea victimei prin aplicarea a 20 de lovituri de cuțit, în imediata vecinătate a camerei în care se afla fetița în vârstă de 1 an și 2 luni.

Aceasta denotă o brutalitate deosebită a inculpatului și, implicit, un grad de pericol social sporit al acestuia. S-au mai avut în vedere, urmarea produsă - constând atât în moartea victimei în vârstă de doar 30 de ani, cât și suferința și traumele psihice provocate celor doi copii minori și mamei victimei (a se vedea în acest sens - evaluarea psiho-emoțională a minorului G.T. și declarațiile numitei E.M.). Nu în ultimul rând, s-au mai avut în vedere atitudinea inculpatului față de faptă și urmările sale, lipsa antecedentelor penale și vârsta acestuia. În aceste condiții, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat, întrucât numai astfel inculpatul va putea înțelege consecințele faptei sale și se va putea asigura reeducarea sa în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Tot astfel, prin aplicarea unei pedepse îndestulătoare, se va putea asigura și o satisfacție morală copiilor și mamei victimei. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura și gravitatea faptei săvârșite, modalitatea săvârșirii faptei și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., fapt pentru care a interzis aceste drepturi atât ca pedeapsă complementară (pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale), cât și ca pedeapsă accesorie, pe parcursul executării pedepsei. În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut următoarele: Reprezentantul legal al celor doi minori - numita E.M.

a precizat că se constituie parte civilă în numele copiilor cu următoarele sume: câte 100.000 de RON pentru fiecare dintre cei doi copii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice raportată la salariul minim pe economie. A precizat totodată că nu se constituie parte civilă în nume propriu și nu solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral/material cauzat prin moartea victimei. În cauză, s-a mai constituit parte civilă Serviciul de Ambulanță Județean Brăila cu suma de 344,965 RON. Audiat fiind, inculpatul a fost de acord cu pretențiile civile ale reprezentantului legal actual al celor doi copii minori cât și cu pretențiile civile ale S.A.J.

Brăila. În aceste condiții, constatând că fapta și vinovăția au fost dovedite, văzând și recunoașterea pretențiilor de către inculpat, în temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 16 1 C. proc. pen. și art. 998 C. civ a dispus obligarea inculpatului la plata către minorii T.L. și G.T. prin reprezentant legal E.M. a următoarelor sume: - câte 100.000 de RON pentru fiecare dintre cei doi copii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale; - câte 1600 RON pentru fiecare dintre cei doi copii - reprezentând prestație periodică transformată în sumă globală pentru perioada 11 martie 2010 - 31 ianuarie 2011 și câte 170 de RON/lună pentru fiecare, reprezentând prestație periodică pentru perioada 01 februarie 2011 și până la majoratul fiecăruia dintre copii.

Prestația periodică a fost calculată de instanță prin raportare la salariul minim net pe economie raportat la salariul minim brut aferent anilor 2010 și 2011, astfel cum a fost stabilit prin H.G. 1.051/2008 și H.G. 1.193/2010. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 16 1 C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către Serviciul de Ambulantă Județean Brăila a sumei de 344,965 RON. B. Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat apel inculpatul T.G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. A solicitat să fie reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de voința victimei de a pleca în străinătate și pentru faptul că aceasta l-ar fi lovit cu un cuțit în zona pieptului.

De asemenea, a solicitat să fie înlăturate dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât gelozia nu prezintă un motiv josnic. A mai considerat că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare. Prin Decizia penală nr. 138/A din 20 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul de inculpatul T.G. împotriva Sentinței penale nr. 27 din 01 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila, menținându-se starea de arest a inculpatului, apreciindu-se criticile ca nefondate. C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele de apel.

Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Referitor la critica privind greșita încadrare juridică dată faptei, prin reținerea circumstanței agravante prev. art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut gelozia ca fiind un motiv josnic în sensul prev. art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. De altfel, conflictul a fost declanșat de împrejurarea că inculpatul descoperise că victima vânduse bijuteriile pentru a-și procura bani de călătorie în vederea plecării în străinătate, iar gelozia l-a determinat pe inculpat să aplice victimei nu mai puțin de 20 de lovituri de cuțit, ceea ce denotă că a acționat sub imperiul unui impuls de nestăvilit, amplificat de fondul psihic al inculpatului, diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip instabil.

Susținerea că sentimentul de iubire al inculpatului a fost greșit calificat, în realitate fiind vorba de un sentiment de frustrare, având în vedere că victima pleca des de acasă și-l lăsa singur cu copii, nu are relevanță, în raport de împrejurarea că inculpatul nu s-a oprit după primele lovituri aplicate victimei, ci a continuat să lovească de mult prea multe ori ar fi justificat această invocată stare de frustrare care, la rândul său, poate constitui un motiv josnic.

Pe de altă parte, pentru reținerea provocării (art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.) drept circumstanță atenuantă, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, condiții ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Aceasta întrucât, în speță, nu se poate reține că inculpatul ar fi fost lovit inițial cu un cuțit, în zona pieptului, de către victimă, probele administrate în cauză (constatarea medico-legală ce atestă amplasarea și dispoziția leziunilor de pe corpul inculpatului T.G., precum și declarațiile fratelui inculpatului care, anterior tentativei de suicid, nu a văzut urme de sânge la nivelul pieptului inculpatului) neconfirmând acest aspect, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost reală, această presupusă agresiune exercitată de victimă nu reprezintă un act provocator de natură să producă o tulburare atât de puternică inculpatului încât să determine săvârșirea agresiunii cu consecințe atât de grave asupra victimei.

În ceea ce privește solicitarea de a se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a se reduce corespunzător pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât, pe de o parte, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, iar pe de altă parte, atitudinea sinceră pe care o invocă inculpatul nu poate constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

în condițiile în care, așa cum a reținut și instanța de fond, starea de fapt stabilită pe baza declarațiilor martorilor precum și a celorlalte mijloace de probă administrat în cauză, este oarecum diferită de versiunea prezentată de inculpat, care a încercat să-și minimalizeze vinovăția. Luând în considerare și faptul că inculpatul a exercitat violențe de o intensitate deosebită asupra victimei, Înalta Curte constată că fapta acestuia prezintă în concret un ridicat pericol social ce nu justifică reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, acesta este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a săvârșit cu vinovăție fapta pentru care a fost condamnat iar pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 20 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.G., durata arestării preventive de la 25 martie 2010 la 19 octombrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2011. Procesat de GGC - NN