ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 80/02 ianuarie 2011, Tribunalul Iași, secția penală, a dispus următoarele: A condamnat pe inculpatul G.F., fiul lui A. și E., tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), rap. la art. 76 C. pen., la pedeapsa de 6 de ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C. pen. Conform art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând in interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 29 aprilie 2010 la zi. În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat securea folosită la comiterea faptei, aflată în plicul nr. 2, în arhiva depozit a Tribunalului lași. Potrivit art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată A.D. a obiectelor de îmbrăcăminte aflate în sacul nr. 3, în arhiva depozit a Tribunalului lași. Prin aceeași sentință, a dispus respingerea acțiunii civile exercitata in cadrul procesului penal de către partea civilă A.D.

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr. 72/2006, publicata in M. Of. nr. 803 din 25 septembrie 2006, coroborate si cu dispozițiile art. 14-15 din C. proc. pen. si art. 346 din C. proc. pen., rap. și la art. 998-999 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță al județului lași, prin reprezentanții săi legali, suma de 326 lei, reprezentând cheltuielile de transport ale victimei A.D., iar părții civile Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. N.O. lași, suma de 5995,46 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare." Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut, în fapt și în drept următoarele: În seara zilei de 18 aprilie 2010, inculpatul G.F.

s-a deplasat la un bar din localitatea Deleni, aparținând lui M.F., unde se afla - în acel moment - și partea vătămată A.D. Din datele de anchetă rezultă că amândoi se aflau se aflau în stare de ebrietate. în aceste condiții, în scurt timp, inculpatul și partea vătămată s-au luat la ceartă de la o masă de tenis la care doreau să joace amândoi, în același timp. Mai violent s-a dovedit a fi inculpatul, care a început să-i aducă injurii părții vătămate, căutând motiv să o bată. Conflictul a fost aplanat, pe moment, de intervenția altor consumatori din bar. Partea vătămată a părăsit barul, plecând spre domiciliul său împreună cu alți tineri, printre care și martorul P.M.P., vecin cu dânsul. Pe drum, au fost însă ajunși din urmă de către inculpat, care a început din nou să-i aducă injurii părții vătămate.

în scurt timp, cei doi au început să se lovească reciproc cu pumnii, și au căzut la pământ. La intervenția celorlalți martori, inculpatul a fugit spre domiciliul său. Cele relatate se întâmplau în jurul orelor 22,30, pe drumul comunal principal din comuna Deleni. Bănuind că inculpatul va reveni pentru a se răzbuna, partea vătămată i-a rugat pe prietenii săi, P.M. și P.B. să-l conducă până acasă, iar aceștia au fost de acord. Între timp, inculpatul a ajuns la domiciliu și i-a solicitat fratelui său, G.A., în vârstă de 22 ani, să meargă cu dânsul pentru a-l ajuta să-l bată pe A.D. Acesta nu a fost însă de acord și i-a cerut inculpatului să se liniștească și să rămână la domiciliu. Ignorând acest sfat, inculpatul s-a înarmat cu o toporișca, cu coadă în lungime de cea.

40 cm., fapt ce i-a permis să o ascundă în mâneca hainei cu care era îmbrăcat, plecând apoi pe drum după partea vătămată. A ajuns-o din urmă pe aceasta și pe prietenii săi, întrucât a alergat după dânșii, însă nu și-a putut continua deplasarea către partea vătămată deoarece a intervenit martorul P.M., care I-a prins în brațe, încercând să-l oprească (fila 39 verso). În acest moment, din spate s-a apropiat partea vătămată A.D., care i-a aplicat o lovitură cu pumnul inculpatului în zona capului, după care a fugit. Inculpatul a fugit după partea vătămată, a ajuns-o din urmă după cea. 10 metri, și i-a aplicat - mai întâi - o lovitură cu muchia securii cu care era înarmat în zona spatelui, doborând-o la pământ.

Apoi, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, tot cu muchia securii, în zona capului, încetând doar atunci când a văzut că se apropie prietenii părții vătămate, după care a fugit spre domiciliul său. A.D. a rămas căzut la pământ, în stare de inconștiență. Acesta a fost transportat la Spitalul Clinic nr. 3 Iași și supus unei intervenții chirurgicale de urgență. Audiată în cursul urmăririi penale, partea vătămată A.D. relatează situația conflictuală preexistentă, faptul că în bar a fost provocat la ceartă de către inculpatul G.F. care era sub influența băuturilor alcoolice, iar pe drumul de întoarcere spre casa, inculpatul i-a ieșit în cale și I-a lovit în cap, că și-a pierdut cunoștința și că nu știe ce s-a mai întâmplat.

Dintre martorii audiați nemijlocit în cursul cercetări judecătorești, relevante pentru stabilirea situației de fapt au fost depozițiile martorului ocular P.M.P., persoană care a perceput direct modalitatea de derulare a conflictului, pe întregul lui parcurs. Astfel, martorul P.M.P. a asistat la prima parte a incidentului care a debutat în incinta barului lui M.F., când inculpatul, fiind în stare de ebrietate s-a luat la certă cu partea vătămată de la o masă de tenis, adresându-i acesteia cuvinte jignitoare. între cei doi au intervenit mai mulți tineri din bar care au reușit să aplaneze conflictul și l-au convins pe A.D. să meargă acasă. Pe drumul spre casă, partea vătămată a fost însoțită o perioadă de martorii P.M.P.

și M.L., iar în dreptul locuinței lui R.C., inculpatul s-a apropiat de aceștia și i-a întrebat dacă sunt șmecheri și Ie-a adresat cuvinte jignitoare. A.D. l-a lovit pe inculpat cu pumnul, cei doi trântindu-se la pământ și continuând să se lovească reciproc. Inculpatul s-a ridicat apoi și a fugit spre locuința lui, iar după un timp s-a întors, îndreptandu-se în fugă spre partea vătămată. Sesizând intențiile violente ale inculpatului, martorul l-a prins în brațe pe acesta, ocazie cu care a simțit că avea ascuns în mâneca stângă a puloverului un obiect dur. împreună cu ceilalți tineri, respectiv A.G. și B.A. martorul încerca să-l stăpânească pe inculpat, însă la un moment dat s-a apropiat partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu palma sau cu pumnul inculpatului, după care a fugit.

Ulterior, inculpatul a reușit să scape din brațele tinerilor, s-a îndreptat către partea vătămată, a ridicat obiectul pe care-l avea ascuns în mânecă și i-a aplicat o lovitură părții vătămate peste spate, aceasta a căzut la pământ iar inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri în cap după care a fugit. Aceleași declarații privind evenimentele care au precedat conflictul propriu-zis au făcut și martorii A.G., R.C.I., C.V., C.F., B.A., martorul P.D.B. relatând și împrejurările în care partea vătămată a fost lovită de inculpat. Coroborând elementele probatorii analizate mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta și vinovăția inculpatului G.F. au fost pe deplin dovedite, urmând a fi angajată răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G.F., care la data de 18 aprilie 2010, într-un loc public și pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, i-a aplicat părții vătămate A.D., mai multe lovituri cu muchia unei securi în zona capului, cu intensitate mare, provocându-i astfel un traumatism cranio-cerebral acut deschis, plagă cranio-cerebrală rolandică dr., fractură cominutivă cu înfundare parietală dr., cu focare de contuzie hemoragică fronto-parietală, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral perilezional, întrunește elementele constitutive ale tentativei de omor calificat prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen. Instanța de fond a apreciat că, pe latură subiectivă, inculpatul G.F.

a acționat cu intenție indirectă, în accepțiunea legală a noțiunii definite prin art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. Astfel, raportat la firul acțiunilor întreprinse de către inculpat în noaptea de 18 aprilie 2010, se desprinde concluzia că acesta, deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei, prin modalitatea concretă de acțiune a avut reprezentarea gravității faptei sale, inclusiv posibilitatea uciderii părții vătămate, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința și acțiunea lui (viata victimei fiind salvată datorită asistentei medicale acordată de urgență). În opinia instanței de fond, relevante pentru această ipoteză sunt următoarele aspecte: faptul că inculpatul, după un prim episod al conflictului, s-a deplasat acasă și s-a înarmat cu o secure, pe care a ascuns-o în mâneca hainei cu care era îmbrăcat și a plecat după A.D.

cu intenția declarată de a-l bate; obiectul vulnerant folosit de inculpat (o secure), apt de a produce decesul; numărul, intensitatea și efectele loviturilor aplicate și zonele vitale vizate, ca și urmările produse. Instanța de fond a apreciat că nu lipsită de importanță atitudinea părții vătămate care, în condițiile în care inculpatul era ținut de către tinerii care o însoțeau, s-a apropiat de acesta și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față. Deși nu poate fi interpretată ca un act de provocare, întrucât inculpatul a fost cel care a inițiat incidentul, s-a înarmat cu o secure și s-a întors după partea vătămată, instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei această manifestare care a precipitat reacția inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului și a modului de executare instanța de fond a ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (în cadrul unui conflict spontan, pe fondul unor neînțelegeri preexistente și al consumului excesiv de băuturi alcoolice), de urmarea produsă, cât și de cea potențială, de circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, fără antecedente penale și a adoptat o poziție procesuală corectă. Individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii Față de aceste considerente, instanța de fond a aplicat inculpatului G.F.

o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise și periculozitatea socială a inculpatului - sub limita minimului special prevăzut de textul incriminator, consecință a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., rap. la art. 76 C. pen. și, în baza disp. art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile prev.de art. 71 alin. (2) C. pen., exercitarea acestor drepturi implicând o conduită morală ireproșabilă, aspect discutabil raportat la persoana inculpatului G.F.; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de vreo funcție, profesie sau altă activitate pe care o desfășura, s-a apreciat că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., incluse de legiuitor în conținutul pedepsei accesorii.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fonda reținut următoarele: Consecință a soluției din latura penală, s-a apreciat că sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998 C. civ., coroborat cu art. 14 și art. 346 C. proc. pen. Odată stabilită vinovăția inculpatului, respectiv materialitatea faptei, urmarea periculoasă și legătura de cauzalitate, problema care se pune este aceea a verificării condițiilor pentru soluționarea acțiunii civile promovate în cauză de către partea vătămată A.D., persoană care - în cursul urmăririi penale - a declarat că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței de judecată.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul A.M., tatăl părții vătămate, care a precizat că fiul său este internat în spital, urmând a fi supus unei noi intervenții chirurgicale, și căreia instanța i-a recomandat să prezinte o procură de reprezentare a fiului său, pentru a-i susține interesele. De asemenea, pentru clarificarea acțiunii civile, instanța de fond a dispus citarea părții vătămate prin administrația Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. N.O. Iași, din referatul întocmit la data de 31 ianuarie 2011 de către grefierul de ședință rezultând că partea vătămată a fost internată în spital până la data de 18 ianuarie 2011. A fost făcută totodată și o adresă părții vătămate pentru a se prezenta în instanță să-și susțină interesele sau să desemneze o persoană în acest scop.

Cum partea vătămată nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza pretențiile civile, și nici nu a mandatat o persoană în acest scop, în pofida disp. art. 1169 C. civ. conform cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, instanța de fond a concluzionat că urmează să respingă ca nefondată acțiunea civilă. De asemenea, s-a reținut că s-au constituit părți civile Spitalul Clinic de Urgențe Prof. Dr. N.O. Iași cu suma de 5995,46 lei, și Serviciul de Ambulanță cu suma de 326 lei, sume pentru care au fost depuse la dosar acte medicale și documente justificative. Conform dispozițiilor art. 313 alin. (1) din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății", astfel cum au fost modificate și completate prin O.U.G.

nr. 72/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată". Date fiind aceste dispoziții legale, sumele reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei și a transportului acesteia la spital sunt justificate, astfel că a fost admisă acțiunea civilă exercitată de părțile civile șunculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile. În termen legal, inculpatul a declarat apel împotriva acestei sentințe criticând-o pentru individualizarea pedepsei, solicitând - în final - reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 68 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.F. împotriva sentinței penale nr. 80 din 02 ianuarie 2011, a Tribunalului Iași. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsa perioada arestării preventive până la zi. A obligat pe apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei onorariu de avocat oficiu, va fi avansată din fondurile statului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: În cadrul sancțiunilor de drept penal un loc important ocupă pedeapsa, care este singura sancțiune penală și este menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârșirea de infracțiuni.

Pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare, este prevăzută de lege, și este aplicată de instanța judecătorească infractorului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Trăsăturile pedepsei reținute mai sus se regăsesc și în definiția legală dată acesteia prin dispoziția art. 52 C. pen., unde se arată că: „Pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni". Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se realizează și pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea infractorului - prevenție specială. În opinia instanței de apel, cererea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate, nu poate fi primită cu motivarea că, în cadrul complex de individualizare a pedepselor, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen.

precum si de scopul acestora, prevăzut de art. 52 C. pen. Reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de ar. 74 lit. a), c) C. pen., rap. la art. 76 C. pen., pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. În final, instanța de apel, a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 6 ani închisoare, este bine individualizată și corespunde scopului pedepselor, privind prevenția generală și specială, și este de natură să-l determine ca pe viitor să nu mai comită fapte penale. Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Cazul de casare invocat a fost cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., în sinteză apărarea susținând că pedeapsa este excesivă, inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și, deci, poate beneficia de circumstanțe atenuante. Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Condițiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite: a) pedeapsa aplicată este situată între limitele prevăzute de lege. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen.) și condamnat în primă instanță, este pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 6 ani închisoare. b) pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, așa cum a menționat la dezbateri și procurorul, în favoarea inculpatului instanța de fond a reținut deja circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) din C. pen., pedeapsa fiind redusă la 6 de ani închisoare, adică sub minimul special al textului incriminator (7 ani și 6 luni închisoare).

În raport cu modul de săvârșire a faptelor, precum și cu contextul săvârșirii acestora (astfel cum acestea au fost expuse anterior), Înalta Curte apreciază că a fost acordată o suficientă eficiență juridică împrejurărilor la care a făcut referire apărarea cu ocazia dezbaterilor (lipsa antecedentelor penale și conduita socială generală anterioară faptelor, recunoașterea și sinceritatea inculpatului în fața organelor judiciare), neimpunându-se o nouă reducere a pedepsei aplicate care, departe de a fi „excesivă" cum a susținut inculpatul, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale acuzatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc.

pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 aprilie 2010 la 21 iunie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 iunie 2011.