ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80/02

ianuarie 2011, Tribunalul Iași, secția penală, a dispus următoarele:

A condamnat pe

inculpatul G.F., fiul lui A. și E., tentativă la omor calificat, prev. de art. 20

rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c), rap. la art. 76 C. pen., la pedeapsa de 6 de ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C.

pen.

Conform art. 71

alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat

inculpatului, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal

sus-menționat, pedeapsa accesorie constând in interzicerea drepturilor

prevăzute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

În baza disp. art.

350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp.

art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive începând cu data de 29 aprilie 2010 la zi.

În temeiul

disp. art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat securea folosită la comiterea

faptei, aflată în plicul nr. 2, în arhiva depozit a Tribunalului lași.

Potrivit art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată A.D.

a obiectelor de îmbrăcăminte aflate în sacul nr. 3, în arhiva depozit a

Tribunalului lași.

Prin aceeași

sentință, a dispus respingerea acțiunii civile exercitata in cadrul procesului

penal de către partea civilă A.D.

În baza

dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata si completata prin

O.U.G. nr. 72/2006, publicata in M. Of. nr. 803 din 25 septembrie 2006,

coroborate si cu dispozițiile art. 14-15 din C. proc. pen. si art. 346 din C.

proc. pen., rap. și la art. 998-999 C. civ., a obligat inculpatul să plătească

părții civile Serviciul de Ambulanță al județului lași, prin reprezentanții săi

legali, suma de 326 lei, reprezentând cheltuielile de transport ale victimei A.D.,

iar părții civile Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. N.O. lași, suma de

5995,46 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare."

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în

cauză, a reținut, în fapt și în drept următoarele:

În seara zilei

de 18 aprilie 2010, inculpatul G.F. s-a deplasat la un bar din localitatea

Deleni, aparținând lui M.F., unde se afla - în acel moment - și partea vătămată

A.D. Din datele de anchetă rezultă că amândoi se aflau se aflau în stare de

ebrietate. în aceste condiții, în scurt timp, inculpatul și partea vătămată

s-au luat la ceartă de la o masă de tenis la care doreau să joace amândoi, în

același timp. Mai violent s-a dovedit a fi inculpatul, care a început să-i

aducă injurii părții vătămate, căutând motiv să o bată. Conflictul a fost

aplanat, pe moment, de intervenția altor consumatori din bar. Partea vătămată a

părăsit barul, plecând spre domiciliul său împreună cu alți tineri, printre

care și martorul P.M.P., vecin cu dânsul. Pe drum, au fost însă ajunși din urmă

de către inculpat, care a început din nou să-i aducă injurii părții vătămate.

în scurt timp, cei doi au început să se lovească reciproc cu pumnii, și au

căzut la pământ. La intervenția celorlalți martori, inculpatul a fugit spre

domiciliul său. Cele relatate se întâmplau în jurul orelor 22,30, pe drumul

comunal principal din comuna Deleni. Bănuind că inculpatul va reveni pentru a

se răzbuna, partea vătămată i-a rugat pe prietenii săi, P.M. și P.B. să-l

conducă până acasă, iar aceștia au fost de acord.

Între timp,

inculpatul a ajuns la domiciliu și i-a solicitat fratelui său, G.A., în vârstă

de 22 ani, să meargă cu dânsul pentru a-l ajuta să-l bată pe A.D. Acesta nu a

fost însă de acord și i-a cerut inculpatului să se liniștească și să rămână la

domiciliu. Ignorând acest sfat, inculpatul s-a înarmat cu o toporișca, cu coadă

în lungime de cea. 40 cm., fapt ce i-a permis să o ascundă în mâneca hainei cu

care era îmbrăcat, plecând apoi pe drum după partea vătămată. A ajuns-o din

urmă pe aceasta și pe prietenii săi, întrucât a alergat după dânșii, însă nu

și-a putut continua deplasarea către partea vătămată deoarece a intervenit

martorul P.M., care I-a prins în brațe, încercând să-l oprească (fila 39

verso). În acest moment, din spate s-a apropiat partea vătămată A.D., care i-a

aplicat o lovitură cu pumnul inculpatului în zona capului, după care a fugit.

Inculpatul a fugit după partea vătămată, a ajuns-o din urmă după cea. 10 metri,

și i-a aplicat - mai întâi - o lovitură cu muchia securii cu care era înarmat

în zona spatelui, doborând-o la pământ. Apoi, inculpatul i-a aplicat mai multe

lovituri, tot cu muchia securii, în zona capului, încetând doar atunci când a

văzut că se apropie prietenii părții vătămate, după care a fugit spre

domiciliul său.

A.D. a rămas

căzut la pământ, în stare de inconștiență. Acesta a fost transportat la

Spitalul Clinic nr. 3 Iași și supus unei intervenții chirurgicale de urgență.

Audiată în

cursul urmăririi penale, partea vătămată A.D. relatează situația conflictuală

preexistentă, faptul că în bar a fost provocat la ceartă de către inculpatul G.F.

care era sub influența băuturilor alcoolice, iar pe drumul de întoarcere spre

casa, inculpatul i-a ieșit în cale și I-a lovit în cap, că și-a pierdut

cunoștința și că nu știe ce s-a mai întâmplat.

Dintre martorii

audiați nemijlocit în cursul cercetări judecătorești, relevante pentru

stabilirea situației de fapt au fost depozițiile martorului ocular P.M.P.,

persoană care a perceput direct modalitatea de derulare a conflictului, pe

întregul lui parcurs. Astfel, martorul P.M.P. a asistat la prima parte a

incidentului care a debutat în incinta barului lui M.F., când inculpatul, fiind

în stare de ebrietate s-a luat la certă cu partea vătămată de la o masă de

tenis, adresându-i acesteia cuvinte jignitoare. între cei doi au intervenit mai

mulți tineri din bar care au reușit să aplaneze conflictul și l-au convins pe A.D.

să meargă acasă. Pe drumul spre casă, partea vătămată a fost însoțită o

perioadă de martorii P.M.P. și M.L., iar în dreptul locuinței lui R.C.,

inculpatul s-a apropiat de aceștia și i-a întrebat dacă sunt șmecheri și Ie-a

adresat cuvinte jignitoare. A.D. l-a lovit pe inculpat cu pumnul, cei doi

trântindu-se la pământ și continuând să se lovească reciproc. Inculpatul s-a

ridicat apoi și a fugit spre locuința lui, iar după un timp s-a întors,

îndreptandu-se în fugă spre partea vătămată. Sesizând intențiile violente ale

inculpatului, martorul l-a prins în brațe pe acesta, ocazie cu care a simțit că

avea ascuns în mâneca stângă a puloverului un obiect dur. împreună cu ceilalți

tineri, respectiv A.G. și B.A. martorul încerca să-l stăpânească pe inculpat,

însă la un moment dat s-a apropiat partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu

palma sau cu pumnul inculpatului, după care a fugit. Ulterior, inculpatul a

reușit să scape din brațele tinerilor, s-a îndreptat către partea vătămată, a

ridicat obiectul pe care-l avea ascuns în mânecă și i-a aplicat o lovitură

părții vătămate peste spate, aceasta a căzut la pământ iar inculpatul i-a mai

aplicat câteva lovituri în cap după care a fugit.

Aceleași

declarații privind evenimentele care au precedat conflictul propriu-zis au

făcut și martorii A.G., R.C.I., C.V., C.F., B.A., martorul P.D.B. relatând și

împrejurările în care partea vătămată a fost lovită de inculpat.

Coroborând

elementele probatorii analizate mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta

și vinovăția inculpatului G.F. au fost pe deplin dovedite, urmând a fi angajată

răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în

judecată.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului G.F., care la data de 18 aprilie 2010, într-un

loc public și pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict

spontan, i-a aplicat părții vătămate A.D., mai multe lovituri cu muchia unei

securi în zona capului, cu intensitate mare, provocându-i astfel un traumatism

cranio-cerebral acut deschis, plagă cranio-cerebrală rolandică dr., fractură

cominutivă cu înfundare parietală dr., cu focare de contuzie hemoragică

fronto-parietală, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral perilezional,

întrunește elementele constitutive ale tentativei de omor calificat prev. și

ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen.

Instanța de

fond a apreciat că, pe latură subiectivă, inculpatul G.F. a acționat cu

intenție indirectă, în accepțiunea legală a noțiunii definite prin art. 19 alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. pen. Astfel, raportat la firul acțiunilor întreprinse de

către inculpat în noaptea de 18 aprilie 2010, se desprinde concluzia că acesta,

deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei, prin modalitatea concretă de

acțiune a avut reprezentarea gravității faptei sale, inclusiv posibilitatea

uciderii părții vătămate, rezultat care nu s-a produs din motive independente

de voința și acțiunea lui (viata victimei fiind salvată datorită asistentei

medicale acordată de urgență).

În opinia

instanței de fond, relevante pentru această ipoteză sunt următoarele aspecte:

faptul că inculpatul, după un prim episod al conflictului, s-a deplasat acasă

și s-a înarmat cu o secure, pe care a ascuns-o în mâneca hainei cu care era

îmbrăcat și a plecat după A.D. cu intenția declarată de a-l bate; obiectul vulnerant

folosit de inculpat (o secure), apt de a produce decesul; numărul, intensitatea

și efectele loviturilor aplicate și zonele vitale vizate, ca și urmările

produse. Instanța de fond a apreciat că nu lipsită de importanță atitudinea

părții vătămate care, în condițiile în care inculpatul era ținut de către

tinerii care o însoțeau, s-a apropiat de acesta și i-a aplicat o lovitură cu

pumnul în față. Deși nu poate fi interpretată ca un act de provocare, întrucât

inculpatul a fost cel care a inițiat incidentul, s-a înarmat cu o secure și s-a

întors după partea vătămată, instanța de fond a avut în vedere la

individualizarea pedepsei această manifestare care a precipitat reacția

inculpatului.

La

individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului și a modului de

executare instanța de fond a ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.,

atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea și

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (în cadrul unui conflict

spontan, pe fondul unor neînțelegeri preexistente și al consumului excesiv de

băuturi alcoolice), de urmarea produsă, cât și de cea potențială, de

circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, fără antecedente

penale și a adoptat o poziție procesuală corectă. Individualizarea sancțiunii

trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul

de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile

fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin

comiterea infracțiunii

Față de aceste

considerente, instanța de fond a aplicat inculpatului G.F. o pedeapsă cu

închisoarea al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei

comise și periculozitatea socială a inculpatului - sub limita minimului special

prevăzut de textul incriminator, consecință a reținerii circumstanțelor

atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., rap. la art. 76 C. pen. și, în

baza disp. art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

civile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în

condițiile prev.de art. 71 alin. (2) C. pen., exercitarea acestor drepturi

implicând o conduită morală ireproșabilă, aspect discutabil raportat la

persoana inculpatului G.F.; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea

infracțiunii de vreo funcție, profesie sau altă activitate pe care o desfășura,

s-a apreciat că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.

64 lit. c) C. pen., incluse de legiuitor în conținutul pedepsei accesorii.

Sub aspectul

laturii civile, instanța de fonda reținut următoarele:

Consecință a

soluției din latura penală, s-a apreciat că sunt întrunite elementele necesare

angajării răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998 C. civ., coroborat

cu art. 14 și art. 346 C. proc. pen. Odată stabilită vinovăția inculpatului,

respectiv materialitatea faptei, urmarea periculoasă și legătura de

cauzalitate, problema care se pune este aceea a verificării condițiilor pentru

soluționarea acțiunii civile promovate în cauză de către partea vătămată A.D.,

persoană care - în cursul urmăririi penale - a declarat că se constituie parte

civilă cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței de judecată.

Pe parcursul

cercetării judecătorești a fost audiat martorul A.M., tatăl părții vătămate,

care a precizat că fiul său este internat în spital, urmând a fi supus unei noi

intervenții chirurgicale, și căreia instanța i-a recomandat să prezinte o

procură de reprezentare a fiului său, pentru a-i susține interesele.

De asemenea,

pentru clarificarea acțiunii civile, instanța de fond a dispus citarea părții

vătămate prin administrația Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. N.O. Iași,

din referatul întocmit la data de 31 ianuarie 2011 de către grefierul de

ședință rezultând că partea vătămată a fost internată în spital până la data de

18 ianuarie 2011. A fost făcută totodată și o adresă părții vătămate pentru a

se prezenta în instanță să-și susțină interesele sau să desemneze o persoană în

acest scop.

Cum partea

vătămată nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza pretențiile civile,

și nici nu a mandatat o persoană în acest scop, în pofida disp. art. 1169 C.

civ. conform cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o

dovedească, instanța de fond a concluzionat că urmează să respingă ca nefondată

acțiunea civilă.

De asemenea,

s-a reținut că s-au constituit părți civile Spitalul Clinic de Urgențe Prof.

Dr. N.O. Iași cu suma de 5995,46 lei, și Serviciul de Ambulanță cu suma de 326

lei, sume pentru care au fost depuse la dosar acte medicale și documente

justificative.

Conform

dispozițiilor art. 313 alin. (1) din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în

domeniul sănătății", astfel cum au fost modificate și completate prin

O.U.G. nr. 72/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății

altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul

cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective

ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile

efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru

litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii

medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor

de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate

procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de

faza de judecată".

Date fiind

aceste dispoziții legale, sumele reprezentând cheltuielile efective ocazionate

de asistența medicală acordată victimei și a transportului acesteia la spital

sunt justificate, astfel că a fost admisă acțiunea civilă exercitată de părțile

civile șunculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile.

În termen

legal, inculpatul a declarat apel împotriva acestei sentințe criticând-o pentru

individualizarea pedepsei, solicitând - în final - reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 68 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul G.F. împotriva sentinței penale nr. 80

din 02 ianuarie 2011, a Tribunalului Iași.

A menținut

starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsa perioada

arestării preventive până la zi.

A obligat pe

apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care

suma de 200 lei onorariu de avocat oficiu, va fi avansată din fondurile

statului.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

În cadrul

sancțiunilor de drept penal un loc important ocupă pedeapsa, care este singura

sancțiune penală și este menită să asigure restabilirea ordinii de drept

încălcată prin săvârșirea de infracțiuni. Pedeapsa este o măsura de

constrângere și un mijloc de reeducare, este prevăzută de lege, și este

aplicată de instanța judecătorească infractorului în scopul prevenirii

săvârșirii de infracțiuni.

Trăsăturile

pedepsei reținute mai sus se regăsesc și în definiția legală dată acesteia prin

dispoziția art. 52 C. pen., unde se arată că: „Pedeapsa este o măsura de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni se realizează și pentru cel căruia i se aplică o

pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea infractorului

- prevenție specială.

În opinia

instanței de apel, cererea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate, nu

poate fi primită cu motivarea că, în cadrul complex de individualizare a

pedepselor, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. precum si de scopul

acestora, prevăzut de art. 52 C. pen. Reținând în favoarea inculpatului

circumstanțe atenuante prev. de ar. 74 lit. a), c) C. pen., rap. la art. 76 C.

pen., pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

În final,

instanța de apel, a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 6 ani

închisoare, este bine individualizată și corespunde scopului pedepselor,

privind prevenția generală și specială, și este de natură să-l determine ca pe

viitor să nu mai comită fapte penale.

Împotriva

deciziei, în termen legal, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele

fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Cazul de casare

invocat a fost cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în

sinteză apărarea susținând că pedeapsa este excesivă, inculpatul nu are

antecedente penale, a recunoscut fapta și, deci, poate beneficia de

circumstanțe atenuante.

Recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Condițiile

cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite:

a) pedeapsa

aplicată este situată între limitele prevăzute de lege.

Infracțiunea

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (tentativă de omor calificat,

prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen.) și condamnat

în primă instanță, este pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani

și 6 luni, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 6 ani închisoare.

b) pedeapsa a

fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Conform art.

72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C.

pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului;

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, așa cum a

menționat la dezbateri și procurorul, în favoarea inculpatului instanța de fond

a reținut deja circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) din C.

pen., pedeapsa fiind redusă la 6 de ani închisoare, adică sub minimul special

al textului incriminator (7 ani și 6 luni închisoare).

În raport cu

modul de săvârșire a faptelor, precum și cu contextul săvârșirii acestora

(astfel cum acestea au fost expuse anterior), Înalta Curte apreciază că a fost

acordată o suficientă eficiență juridică împrejurărilor la care a făcut

referire apărarea cu ocazia dezbaterilor (lipsa antecedentelor penale și

conduita socială generală anterioară faptelor, recunoașterea și sinceritatea

inculpatului în fața organelor judiciare), neimpunându-se o nouă reducere a

pedepsei aplicate care, departe de a fi „excesivă" cum a susținut

inculpatul, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea

faptei și datele personale ale acuzatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

Față de cele

reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C.

proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C.

pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor

preventive privative de libertate.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat

a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva Deciziei penale nr. 68

din 24 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

29 aprilie 2010 la 21 iunie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 iunie 2011.