ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 852/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 852/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 406 din 02 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1204/121/2008,

Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul T.D., la o pedeapsă de 17 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (l) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Conform

art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului T.D. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) și b) C. pen.

Conform

art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art.

88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestări preventive,

cu începere de la 12 februarie 2008 la zi.

A

luat act că partea civilă N.M. a renunțat la pretențiile civile.

A

respins cererea de restituire a obiectelor de îmbrăcăminte aparținând victimei,

ce au constituit mijloace materiale de probă, cerere formulată de partea civilă

N.M.

În

baza dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de

la inculpatul T.D. a cuțitului folosit la comiterea faptei.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. l00/P/2008 din 06 martie 2008 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.D.

pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.,

în

referire la art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.

În

fapt, s-au reținut următoarele:

Inculpatul

T.D., zis M., a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală din culpă și a unei infracțiuni de furt calificat în formă

continuată.

Inculpatul

locuia într-un imobil modest, din sat Izvoarele, județul Galați, împreună cu

soția sa, martora T.G.G. și cei 6 copii minori.

În

același sat locuia și victima N.T., în vârstă de 27 de ani, și aceasta cunoscută

cu antecedente penale.

Relațiile

dintre inculpat și victimă au fost bune, până în anul 2007, când fiica

inculpatului, martora T.N.A., pe atunci în vârstă de 13 ani, a început o

relație intimă cu victima N.T.

Relația

dintre cei doi a fost acceptată într-un final de inculpat și soția acestuia,

cei doi tineri locuind chiar în casa inculpatului timp de câteva luni.

Inculpatul

obișnuia să consume băuturi alcoolice iar, pe fondul consumului de alcool, se

manifestă violent cu soția și fiica sa mai mare

, care

erau nevoite să plece de la locuință

și să doarmă prin sat.

Într-o

astfel de situație, atât soția inculpatului, cât și fiica acestuia, s-au mutat

la locuința victimei N.T.

Inculpatul

T.D. a sesizat poliția și protecția copilului, ocazie cu care martora T.N.A. a

fost dusă în municipiul Galați, la Centrul de Plasament I.S.

La

jumătatea lunii decembrie 2007, martora a fost luată acasă de inculpat și soția

acestuia și, aparent relația dintre minoră și victima N.T. a încetat.

La

data de 11 februarie 2008, în jurul orelor 14,00, inculpatul T.D., împreună cu

fiul său, martorul T.P.I., în vârstă de 11 ani, au pregătit căruța pentru a se

deplasa în comuna Schela, la stâna la care lucra martorul T.M.D., în vârstă de

16 ani, fiul inculpatului.

La

plecare, martorul N.T. s-a oferit să meargă cu ei.

Au

consumat băuturi alcoolice și au rămas în comuna Schela, până în jurul orelor

01,00-01,30, oră la care au revenit cu toții la locuința inculpatului. S-a

precizat că, în prima cameră a locuinței, partea dinspre vest, respectiv „camera

cu televizorul”, dormeau martorii T.G.G., T.N.A. și ceilalți doi copii în vârstă

de 9

ani și, respectiv, 2 ani. Inculpatul, victima și martorul T.P.I. au mâncat în

camera în care se afla televizorul, după care victima N.T., fiind sub influența

alcoolului, a mers în camera alăturată, s-a descălțat și s-a dezbrăcat de geaca

din denim și s-a culcat pe patul de lângă fereastră. Inculpatul T.D. a

solicitat martorei T.G.G. să meargă cu el la grajd pentru a înhăma calul la

căruță, însă pentru că inculpatul luase de pe masă un cuțit de bucătărie,

acesteia i-a fost frică să intre în grajd.

Inculpatul

a început să o lovească pe martoră, situație în care aceasta a fugit de acasă

și a mers să doarmă la o vecină în sat.

Revenind

în casă, inculpatul T.D. a intrat în camera în care dormea victima și a tras de

ea să se trezească, solicitându-i să meargă să înhame caii.

Victima

s-a așezat în șezut pe marginea patului și a solicitat inculpatului să o lase

în pace pentru că este obosită.

Inculpatul

a lovit-o cu palma peste față, după care victima l-a lovit cu pumnul în zona

feței.

În

acest moment, inculpatul T.D. a luat cuțitul din bucătărie și a și a lovit-o pe

victimă în zona toracică stânga.

Victima

s-a ridicat în picioare, a încercat să se deplaseze afară, însă în holul

locuinței a căzut.

Realizând

gravitatea faptei, inculpatul T.D. a hotărât să ascundă cadavrul.

A

mers afară, a înhămat calul la căruță, după care, prin târâre, a adus victima

lângă căruță.

A

urcat victima în căruță, prin partea din spate a acesteia și a pus în căruță și

căciula și geaca victimei.

A solicitat

martorului T.P.I., fiul său, să-l însoțească, amenințându-l că în caz contrar,

îl va bate.

S-au

deplasat cu căruța aproximativ 3 km, în zona numită U., până în dreptul unui

tub (din beton) de irigație. Aici, inculpatul a dat victima jos din căruță și

i-a solicitat martorului T.I. să-l ajute să arunce victima în interiorul

acestui tub.

Martorul

a refuzat să facă acest

lucru

si,

pentru că inculpatul, deși a încercat, nu a reușit singur, a îndesat victima cu

picioarele într-o groapă de la baza tubului. Peste victimă, inculpatul a pus

niște paie iar în tub a aruncat geaca și căciula victimei. În continuare, s-au

deplasat, spre casă iar pe drum inculpatul a solicitat fiului său să nu

povestească nimănui cele întâmplate.

A

doua zi, rudele victimei au sesizat Postului de Poliție Slobozia Conachi,

dispariția victimei N.T.

Întrebat

fiind despre victimă, martorul T.P.I. a indicat lucrătorilor de poliție locul

în care fusese ascunsă victima. De asemenea, la data de 14 februarie 2008,

martorul T.M.D., fiul inculpatului, a găsit și predat organelor

de

urmărire penală, cuțitul de care s-a

folosit inculpatul la comiterea faptei.

Din

raportul de

constatare

tehnico-științifică

biocriminalistică a rezultat că pe urmele materie (vegetație și sol), pe

fragmentele din lemn, fragmentele din material textil și pe hainele victimei

s-au pus în evidență urme de sânge uman care aparține grupei sanguine 01 (grupa

sanguină a victimei). De asemenea, pe cuțit s-au pus în evidență urme de sânge

uman însă cantitatea a fost insuficientă pentru stabilirea grupei sanguine.

Din

raportul de constatare tehnico-științifică traseologică a rezultat că orificiile

de pe obiectele de îmbrăcăminte purtate de victimă în momentul comiterii

faptei au

fost create de un corp

tăietor - înțepător, probabil cuțit, cu forma și dimensiunea asemănătoare cu

cele ale cuțitului pus la dispoziție.

Din

raportul de constatare medico - legală întocmit cu prilejul autopsiei victimei N.T.

au rezultat următoarele:

- moartea

victimei N.T. a fost violentă.

- ea

s-a datorat anemiei acute, consecință a unei plăgi, înțepat - tăiate

toracice

stângi anterioare,

penetrante, perforante, cu plagă pulmonară, cu hemopneumotorax stâng și

hemoragie externă, complicată și cu

aspirat

sanguin

pulmonar bilateral, ce a putut fi produsă prin lovire cu obiect înțepător,

tăietor - cuțit.

Plaga

- înțepat tăiată toracică stângă anterioară avea orificiul de intrare pe fața

anterioară a hemitoracelui stâng infraclavicular, penetrează prin spațiul

intercostal, perforează lobul superior al pulmonului stâng pe fața anterioară

și-l străbate oblicorizontal până lângă hil, având un traiect cu direcție

antero-posterioară, de la stânga la dreapta și de sus în jos.

La

autopsia cadavrului s-au mai constatat: plaga contuză arcada sprâncenoasă

frontală stânga, ce au putut fi produse prin lovire de plan dur înaintea

decesului; plagă înțepată superficială toracică stânga anterioară ce a putut fi

produsă prin lovire cu obiect înțepător, posibil vârf de cuțit, înaintea

decesului; excoriații subangulo-mandibulare drepte, cervical postero - lateral

dreapta, toracice posterioare drepte, prevertebrale dorso-lombare și

lombo-sacrate, margine radială antebraț stâng, 1/3 inferioară și fața dorsală

mâna stângă, ce au putut fi produse prin frecare de plan dur rugos cu puțin

timp înaintea decesului; pergamentari torace posterior bilateral și genunchi

stâng anterior, produse postmortem prin frecare de plan dur rugos;

Intre

plaga înțepat tăiată toracică stânga anterioară, penetrantă, perforantă cu

plaga pulmonară și moartea victimei există legătură directă, necondiționată de

cauzalitate.

După

topografia orificiului de intrare și direcția traiectului plăgii înțepat - tăiate

penetrante, perforante toracice s-a apreciat că ea a fost produsă în timp ce

victima se afla cu fața spre agresor, direcția de lovire fiind dinainte înapoi,

de la stânga la dreapta și de sus în jos.

În

sângele recoltat de la cadavru s-a pus în evidență 1,70 %o alcool, iar în urină

-2,00 %o alcool.

- Sângele

victimei aparține grupei 01,Rh pozitiv.

- Cuțitul

corp delict prezintă următoarele caracteristici: lungime totală 26 cm, lungime

lamă 14 cm, lățime maximă lamă 2, 5 cm, lama are un singur tăiș și vârf

ascuțit.

Fiind

audiat în faza de urmărire penală, inculpatul T.D. a recunoscut comiterea

faptei, astfel cum a fost reținută în sarcina sa.

Astfel,

a arătat că victima N.T. îi era vecin și încă de când fiica sa T.N. avea 13

ani, victima a început să aibă relații cu acesta.

A

arătat inculpatul că o perioadă a fost de acord cu această relație, victima N.T.

locuind doar o perioadă la inculpat, însă după un timp fiica și soția sa, au

plecat de acasă și s-au dus să locuiască la N.T.

Inculpatul

a precizat că a sesizat poliția și autoritatea tutelară și atunci fiica sa a

fost dusă la un centru de plasament din Galați; inculpatul a arătat că la

rugămintea soției sale a adus-o acasă pe fiica sa, care a continuat să se

întâlnească cu N.T.

A

declarat că, în ziua de 11 februarie 2008, în jurul orelor 12,00, a plecat cu

căruța sa spre comuna Schela, la stână la fiul său T.M., luându-l și pe fiul

său, T.I., și în drum s-au întâlnit cu N.T. care s-a oferit să meargă cu ei.

Inculpatul

a arătat că de la stână (unde au efectuat diverse treburi și au și băut) s-au

întors acasă după miezul nopții.

Fiica

și soția inculpatului s-au trezit, au mâncat și, la un moment dat, N.T. a mers

să se culce în camera alăturată, pe patul de la geam. A precizat că își

amintește că soția sa a plecat de acasă la o vecină dar nu își amintește dacă a

bătut-o sau dacă i-a cerut să iasă afară și să înhame caii.

Inculpatul

a mai arătat că s-a dus la patul unde dormea N.T., cerându-i să se trezească și

să plece însă acesta s-a ridicat în picioare și l-a lovit pe inculpat cu pumnul

în zona feței.

Inculpatul

a precizat că, în această situație a ieșit din acea cameră și a luat de pe masă

un cuțit de bucătărie cam de 25 cm lungime, cu lama lungă de aproximativ 15 cm

și s-a întors în camera în care se afla N.T.

A

arătat inculpatul, că inițial, s-a făcut că dă cu cuțitul în el, dar acesta s-a

ferit, l-a apucat pe inculpat de brațe și atunci din teamă și fiind bătut, l-a

lovit cu cuțitul o singură dată în zona pieptului.

A

precizat totodată că N.T. a început sa sângereze și să se clatine și atunci

inculpatul l-a scos în holul casei, loc în care a căzut la pământ și a început

să horcăie.

Inculpatul

a arătat că atunci când l-a înjunghiat pe N.T., în casă erau și copii

inculpatului, respectiv T.P., în vârstă de 11 ani, T.M., în vârstă de 9 ani, și

T.S., în vârstă de 3 ani, însă nu își amintește să fi fost de față fiica sa, T.N.,

în vârstă de 14 ani.

Inculpatul

a arătat că, de frică, a hotărât să scoată din casă cadavrul lui N.T., a mers

afară, a înhămat calul la căruță, l-a luat de picioare pe N.T. și l-a târât

până la căruță, după care, singur, l-a urcat în căruță pe la spate, punând în

căruță și haina și căciula victimei.

A

mai declarat că l-a luat cu el și pe fiul său T.P., însă nu-și dă seama de ce a

făcut acest lucru.

A

precizat că nu-și dă seama cum și de ce i-a venit ideea de a duce victima la V.U.,

a mers prin arătură cu căruța, și a oprit în dreptul unui tub de irigații.

A

arătat că a dat victima jos din căruță, pe la spatele căruței și prima dată a

vrut să o arunce în tub însă fiului său i-a fost teamă să îl ajute iar

inculpatul singur nu a reușit, lăsând astfel victima la baza tubului, într-o

groapă, punând peste aceasta niște paie din căruță, aruncând totodată geaca și

căciula victimei în tub. Inculpatul a

declarat că ulterior, au plecat spre casă, spunându-i

fiului său să nu povestească nimănui despre cele întâmplate.

Inculpatul

a arătat că își amintește că a aruncat cuțitul cu care l-a

înjunghiat pe

N.T. sub dulapul din

bucătăria de vară însă nu își amintește dacă

a făcut

acest lucru imediat după

înjunghiere sau după ce s-a întors din V.U.

Ulterior,

a plecat la Schela, la stâna unde lucra fiul său T.M.,

căruia i-a

spus că l-a omorât pe N.T.

Audiat

în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a revenit

asupra

declarațiilor

date în faza de urmărire penală, arătând că, după ce victima l-a

lovit l

-a înjunghiat, inculpatul a luat un

cuțit de pe masă, cu intenția de a o speria, victima a venit cu viteză către

el, astfel că a fost lovită cu cuțitul.

A

precizat că în faza de urmărire penală, a declarat în fața procurorului ca

a

vrut să o lovească pe victimă, însă

aceasta s-a ferit și l-a prins de mâini, deoarece „

așa a

fost dresat de șeful de post”.

A

mai arătat că nu l-a luat pe fiul său T.I. cu el ca să transporte victima pe

câmp, ci fiul său s-a agățat de căruță fără ca inculpatul să îl vadă.

A

declarat totodată că nu este adevărat că obișnuia să consume în exces băuturi

alcoolice și că își alunga soția și fiica din casă și nici faptul că soția și

fiica sa s-au mutat la locuința victimei.

Inculpatul

a solicitat, în apărare, proba cu martorii P.S. și C.V. pentru a dovedi preexistenta

unei situații conflictuale între acesta și victimă, probă admisă.

Martorul

P.S. fiind audiat a declarat că victima N.T. a lucrat, în lunile iulie - august

2007, la stână la martor, perioadă în care a mai fost vizitat de fiica

inculpatului, martora T.N.A. aceștia fiind prieteni. A arătat că martora și

victima nu au locuit împreună la stână la martor și că nu cunoaște dacă

inculpatul știa despre relația fiicei sale cu victima, precizând că inculpatul

nu a venit niciodată la stână la martor pentru a o căuta pe fiica sa și pe

victimă. Martorul a arătat totodată că, din sat a auzit că victima trăia cu

fiica inculpatului, martora T.N.A.

Martorul

C.V., fiind audiat, a declarat că îl cunoaște atât pe inculpat cât și pe partea

civilă și nu este în relații de dușmănie cu niciuna din părți. A precizat că

victima și fiica inculpatului erau prieteni, inculpatul având cunoștință de

această relație, întrucât a văzut-o pe victimă la inculpat unde consumau

împreună băuturi alcoolice. Martorul a precizat totodată că nu au cunoștință

dacă fiica inculpatului a fugit cu victima sau dacă inculpatul a mers să o

caute.

Inculpatul,

prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse

judecății în sensul reținerii circumstanței atenuante legale prevăzute de art.

73 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere situația existentă între părți

anterior conflictului dar și faptul că inculpatul a cerut victimei să

părăsească locuința acestuia, victima fiind cea care a avut inițiativa

atacului, acest aspect rezultând din declarația martorei T.N.A. dată în fața

instanței de judecată și din declarația inculpatului dată în aceeași fază

procesuală.

Cererea

formulată nu a putut fi primită de prima instanță, pentru următoarele

considerente:

Astfel

cum s-a precizat anterior, inculpatul audiat în faza de urmărire penală a

recunoscut comiterea faptei, astfel cum aceasta a fost reținută prin actul de

inculpare.

În

faza de cercetare judecătorească, a revenit asupra acestor declarații, cu

motivarea că a declarat altfel în faza de urmărire penală întrucât așa „a fost

dresat de șeful de post”.

Martora

T.N.A. (fiica inculpatului), fiind audiată în faza de cercetare judecătorească,

a precizat că nu își menține declarațiile date în faza de urmărire penală

întrucât șeful de post, în mașină, i-a spus să declarare că tatăl său l-a

omorât pe N.T. și martora, de frică, a declarat astfel.

Retractarea

în fața instanței, de către inculpat sau martori, a declarațiilor date în

cursul urmăririi penale, cu motivarea că ar fi fost supuși unor violențe fizice

sau psihice, nu trebuie acceptată necritic; prin asemenea retractări se

divizează artificial procesul penal și se minimalizează necesitatea și

importanța urmăririi penale.

S-a

mai reținut faptul că este cunoscut că, de regulă, declarațiile care reflectă

cel mai exact adevărul sunt cele pe care învinuitul sau inculpatul le-a scris

personal în momentele inițiale ale urmăririi penale, precum și cele în care

acesta a relatat liber faptele într-un moment când încă nu a fost în măsură să

conceapă strategii de apărare.

Revenirea

asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, pentru a putea produce

efecte trebuie să fie temeinic motivată și convingător dovedită și totodată să

se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate

în cauză.

Instanța

de fond a constatat că nici inculpatul și nici martora T.N.A. (fiica acestuia)

nu au motivat temeinic și nu au dovedit convingător revenirile asupra

declarațiilor date în faza de urmărirea penală.

Declarațiile

acestora date în faza de cercetare judecătorească nu sau coroborat cu fapte și

împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, fiind contrazise de

declarațiile martorilor T.P.I., T.G.G. și T.M.D. precum și de concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică traseologică din care a rezultat

că orificiile de pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei au fost create de un

corp tăietor - înțepător, probabil cuțit, cu forma și dimensiunile asemănătoare

cu cele ale cuțitului pus la dispoziție și ale raportului de constatare

medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei N.T., motiv pentru care

nu au fost avute în vedere de către instanță, urmând a da eficiență doar

declarațiilor acestora date în faza de urmărire penală.

Susținerile

inculpatului referitoare la preexistenta unei stări conflictuale între acesta

și victimă datorate opoziției inculpatului cu privire la relația victimei cu

fiica inculpatului, pe de o parte nu au putut fi avute în vedere ca situații ce

s-ar încadra în dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și pe de altă parte sunt

contrazise doar de declarațiile martorilor P.S. și C.V., propuși în apărare de

către inculpat, martorul C.V. afirmând că inculpatul avea cunoștință de relația

fiicei sale cu victima, întrucât martorul a văzut-o pe victimă la inculpat unde

consumau băuturi alcoolice întrucât urmau să devină socru și ginere.

Din

probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a fost cel care a

inițiat conflictul, mergând să o trezească din somn pe victimă pentru a înhăma

caii la căruță și întrucât aceasta a refuzat, inculpatul a lovit-o cu palma

peste față după care victima l-a lovit cu pumnul

în

zona feței moment în care inculpatul

a luat cuțitul de la bucătărie și a lovit-o pe victimă în zona toracică stânga.

De

altfel, inculpatul a încercat să o determine pe soția sa să se prezinte la

instanță și să revină asupra declarației date în faza de urmărire penală,

aspect ce a rezultat din scrisoarea depusă de partea civilă la dosarul cauzei

și care i-a fost înmânată acesteia de către soția inculpatului martora T.G.

Fiindu-i

prezentată în instanță, inculpatul a precizat că nu a scris el acea scrisoare.

La

solicitarea instanței, s-a luat inculpatului o probă de scris și din compararea

celor două înscrisuri, a rezultat că scrisul este

asemănător

chiar identic cu cel din

scrisoarea depusă de partea civilă.

S-a

constatat că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu probele administrate în

cauză, procesul-verbal de cercetare

la fața locului și planșe fotografice, raportul constatare

medico-legală, declarație parte civilă N.M. procesele

verbale de ridicare și sigilare, ordonanță și raport de constatare tehnico-științifică

și criminalistică, raportul de constatare tehnico-științifică traseologică, declarații

martori, declarație inculpat.

În

drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului T.D., care, în noaptea

de 11 februarie 2008, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool,

în locuința sa, în prezența altor persoane (mai exact a copiilor săi minori, T.P.I.,

în vârstă de 11 ani, T.S. în vârstă de 3 ani, T.M. în vârstă de 9 ani și T.N.A.,

în vârstă de 14 ani), a aplicat victimei N.T. lovituri cu cuțitul în zona

toracică stânga anterioară cauzându-i leziuni ce i-au produs moartea,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzute

de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În

sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea ele omor calificat, prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

deoarece în încăperea în care a avut loc fapta au fost prezenți copiii

inculpatului, T.N.A., T.I., T.M. și T.S.M. Cei menționați nu au fost implicați

în conflict, motiv pentru care au devenit aplicabile dispozițiile art. 152 lit.

c) C. pen., în loc neaccesibil publicului cu intenția însă ca fapta să fie

auzită și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane”.

La

individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin hotărârea

instanței de fond au fost avute în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de

dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatului precum și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Din

fișa de cazier a rezultat că inculpatul a mai fost condamnat anterior,

condamnare față de care a intervenit reabilitarea de drept (sentința penală

113/2005 a Judecătoriei Galați).

Având

în vedere gravitarea deosebită a faptei comise (uciderea unei persoane de 27

ani), împrejurările concrete în care a fost săvârșită (în prezența copiilor

minori ai inculpatului cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani), implicarea fiului

minor al inculpatului, T.P.I. în vârstă de 11 ani de transportul victimei

pentru a fi ascunsă pe timp de noapte, în câmp, aspect ce va avea urmări

nefaste asupra dezvoltării psihice ulterioare a minorului, urmarea produsă dar

și persoana inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală și

este cunoscut ca o persoană violentă în primul rând în familie (aspect ce a

rezultat din declarațiile soției și fiicei inculpatului în noaptea conflictului

soția inculpatului luând hotărârea de a pleca de la domiciliu întrucât

inculpatul pusese cuțitul la brâu și o amenințase) dar și atitudinea nesinceră

a acestuia în faza de cercetare judecătorească (a revenit asupra declarațiilor

date, inițial și a încercat să influențeze martorii din cauză), s-a aplicat

inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă,

considerente față de care s-a apreciat că scopul pedepsei ar putea fi atins

doar prin executarea efectivă a acesteia.

Cu

privire la modalitatea de individualizare a pedepsei accesorii ce a fost

aplicată inculpatului prin această hotărâre, funcție de criteriile stabilite în

art. 71 alin. (3) C. pen. (ținând cont, totodată, și de decizia nr. 74 din 05

noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, dar și

de jurisprudența C.E.D.O. în materie în acest sens, cauza H. contra Marii

Britanii), raportat la natura faptei comise (infracțiune contra vieții), la

împrejurările cauzei și persoana inculpatului, Tribunalul Galați a apreciat că

se impune interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b)

C. pen. pe durata executării pedepsei.

Referitor

la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.

pen., s-a reținut că, în cauză, inculpatul a comis o infracțiune de omor calificat

iar gravitatea faptei a relevat că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia

asupra unor valori fundamentale cum este viața.

S-a

mai constat că din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta

dreptul la viață al persoanelor, acesta fiind motivul pentru care va fii

lipsit de libertate până la

executarea pedepsei, s-a impus în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este

în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime

opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Prin

urmare, s-a considerat proporțională și legitimă măsura interzicerii

drepturilor sale electorale de către instanță privind durata executării

pedepsei.

Raportat

la aceleași considerente, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatul

T.D. a fost cercetat în stare de arest fiind reținut prin ordonanța nr. 7 din 12

februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați pentru o durată de

24 ore și arestat preventiv prin încheierea de ședință din 13 februarie 2008

pronunțată în dosarul nr. 723/121/2008 al Tribunalului Galați.

Măsura

arestării preventive a inculpatului a fost verificată periodic în conformitate

cu art. 300

1

C. proc. pen., art. 300

2

C. proc. pen., în

referire la art. 160

b

C. proc. pen., fiind menținută, măsura fiind

legală și temeinică.

În

baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului T.D.,

iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa ce s-a aplicat acestuia

durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 12 februarie 2008

la zi.

În

ce privește latura civilă a cauzei, partea civilă N.M. tatăl victimei, în faza

de urmărire penală a precizat că se va constitui parte civilă în procesul penal

la instanța de judecată.

În

faza de cercetare judecătorească, a precizat că se constituie parte civilă în cauză

cu suma de 500.000.000 lei (ROL), cu

titlu de daune morale, și 150.000.000 (ROL) daune materiale, reprezentând

contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei.

În

susținerea pretențiilor civile, a solicitat proba cu acte și martorii R.P. și C.D.,

persoane de la care a cumpărat diferite produse necesare înmormântării victimei.

La termenul

din 21 mai 2008, partea civilă a

precizat că

nu deține înscrisuri în dovedirea laturii civile.

Au

fost audiați martorii R.H. și C.D. care au precizat că nu cunosc ce sume a

cheltuit partea civilă cu înmormântarea victimei, însă din ce se vorbea prin

sat, oamenii din sat au contribuit la înmormântare.

La

termenul de judecată din 18 iunie 2008, partea civilă N.M. a precizat că

renunță la pretențiile civile solicitate (daune morale și materiale), astfel

încât, Tribunalul Galați a luat act de această manifestare de voință.

Partea

civilă N.M. a solicitat restituirea obiectelor de îmbrăcăminte purtate de

victimă în momentul conflictului, cerere ce a fost respinsă având în vedere că

acestea constituie mijloace materiale de probă, din rapoartele de constatare

tehnico-științifică întocmite rezultând că pe acestea s-au pus în evidență urme

de sânge uman-ținând cont și de dispozițiile art. 109 alin. (3) și (5) C. proc.

pen.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.D. a

cuțitului folosit la comiterea faptei.

Împotriva

sentinței penale pronunțată de instanța de fond, a declarat apel inculpatul T.D.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul,

prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță,

avându-se în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta, arătând că, prin

atitudinea victimei, de a profita de fiica sa în vârstă de 13 ani, i-a creat o

stare de indignare și o tulburare, care, chiar dacă nu se încadrează în

condițiile cerute de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., au constituit

mobilul, cauza ce l-a determinat să săvârșească fapta reținută în sarcina sa și

că nu a intenționat să o ucidă pe victimă, ci doar să-i aplice o corecție.

De

asemenea, în motivarea apelului, inculpatul a susținut că instanța de fond a

reținut în mod greșit că fapta sa s-ar fi săvârșit în condițiile art. 152 C.

pen., respectiv într-un loc public, cu consecința încadrării sale juridice în

prevederile art. 175 lit. i) C. pen., întrucât această faptă nu s-a produs

într-un loc public, ci în locuința sa.

Apelul a fost respins ca nefondat.

Analizând

hotărârea apelată, conform dispozițiile art. 378 C.

proc. pen., pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, precum și a

susținerilor inculpatului apelant, Curtea a constatat că sentința penală

pronunțată de instanța de fond nr. 406/2008 este legală și temeinică.

Instanța

de fond a reținut în

mod corect

situația

de fapt, respectiv modalitatea săvârșirii faptei, a împrejurărilor în care

aceasta

a avut loc, precum și persoana inculpatului, respectiv

atitudinea acestuia în momentul săvârșirii faptei, precum și ulterior, cu

consecința aplicării

unei

pedepse

ce

respectă

prevederile art. 72 C. pen.

Față

de cererea inculpatului-apelant de reducere a pedepsei aplicate de Tribunalul

Galați, întrucât fapta a fost săvârșită în condițiile unei stări de indignare

și tulburare provocate de atitudinea victimei, Curtea a respins-o, motivat de

faptul că, împrejurarea că victima a profitat de fiica minoră a inculpatului,

nesocotind atitudinea acestuia de dezaprobare fățișă a fost reținută de

instanța de fond ca mobil al infracțiunii, motiv pentru care pedeapsa aplicată

inculpatului a fost îndreptată spre minimul special prevăzut de lege. În ceea

ce privește susținerea inculpatului potrivit căreia nu a avut intenția de a o

omorî pe victimă, aceasta nu a putut fi primită, dată fiind zona vitală în care

a fost lovită victima, precum și intensitatea acestei lovituri.

Cu

privire la încadrarea juridică a faptei, respectiv art. 174 C. pen., în

referire la art. 175 lit. i) C. pen., reținându-se că aceasta a fost săvârșită

în public, Curtea a considerat că fapta a fost încadrată juridic corect,

întrucât, potrivit dispozițiile art. 152 lit. c) C. pen., fapta

se consideră săvârșită în public în situația în care, deși locul săvârșirii

este neaccesibil publicului, dacă intenția inculpatului este ca fapta să fie

auzită și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane.

Din

declarațiile martorilor T.A. aflată la pag. 83 din dosarul de urmărire penală,

precum și a martorului T.P.I. aflată la același dosar, amândoi fiind fiii

inculpatului, a rezultat că amândoi au fost martori la săvârșirea fapte de

către tatăl lor, iar, în aceeași cameră se mai aflau doi copii ai inculpatului,

care ar fi putut vedea cele întâmplate.

Față

de aceste considerente, apelul inculpatului T.D. a fost respins ca nefondat,

acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În

baza dispozițiile art. 383 alin. (l

1

) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată,

perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 12 februarie 2008

la zi.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a formulat recurs inculpatul T.D.

La termenul de astăzi 11

martie 2009, inculpatul T.D., a fost prezent și asistat de apărătorul desemnat din

oficiu.

Apărătorul desemnat din

oficiu a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., și a solicitat admiterea recursului

reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, să se dea o mai mare

eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului cu consecința reducerii

pedepsei, învederând instanței că inculpatul nu a dorit să suprime viața

victimei, iar pedeapsa aplicată de 17 ani este prea aspră.

A învederat faptul că inculpatul

a regretat și recunoscut fapta comisă și nu el a fost cel care a lovit victima,

conflictul s-a creat datorită atitudinii victimei, învederând instanței că nu

solicită aplicarea circumstanței atenuante a provocării.

Față de aceste susțineri a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și redozarea pedepsei.

Înalta Curte, analizând

recursul din prisma motivului invocat, cât și din oficiu, constată următoarele:

Din probele administrate în

cauză a rezultat contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, acesta având

reprezentarea faptelor pe care le-a comis, urmărind și acceptând producerea

rezultatului acestora.

Astfel, în ceea ce privește

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.D., Înalta Curte apreciază

că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de

art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al

faptelor săvârșite de inculpatul T.D., dar și de circumstanțele personale ale

acestuia.

Pedepsele aplicate în cauză

reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de

individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de

natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este

reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate,

Înalta Curte apreciază că această critică formulată de inculpatul T.D., privind

greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au

fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea

judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă față de inculpatul T.D.

asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea

reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare

invocat respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.D.

împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați,

secția penală.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12

februarie 2008 la 11 martie 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.D., împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 13

ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2008

la 11 martie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 martie 2009.