ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1985/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1985/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele: Examinând actele și lucrările dosarului,

rezultă următoarele:

Prin Sentința penală nr. 432 din 13 octombrie

2009 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul S.T. la o pedeapsă de

10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (1) lit. a)

și art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 08 noiembrie 2008).

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului S.T. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului S.T. iar

conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata

reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 14 noiembrie 2008 și a arestării

preventive de Ia 15 noiembrie 2008 la zi.

S-a luat act că

Spitalul Clinic Județean de Urgență „S.A.A.G." nu a formulat pretenții

civile în cauză.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.T. a fundului de lemn

folosit la săvârșirea infracțiunii, obiect care însoțește dosarul.

Conform art. 189 C.

proc. pen., costul expertizei medico-legale, respectiv suma de 660 RON va fi

avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Institutului de Medicină

Legală „M.M." București și în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a

obligat pe inculpatul S.T. la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a fi dispus

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul S.T. și

victima S.M. erau soți și locuiau în imobilul de pe strada Ș. din municipiul

Galați, împreună cu mama inculpatului, martora S.E. Inculpatul și victima

ocupau corpul de casă situat în partea stângă a curții iar martora S.E. ocupa

corpul de casă situat în capătul curții, lângă grădină. Relațiile dintre

inculpat și victimă au fost bune până în momentul în care aceasta a început să

consume băuturi alcoolice în mod excesiv.

Pe fondul consumului

de băuturi alcoolice, victima S.M. devenea agresivă verbal și fizic, în sensul

că îl jignea pe inculpat și sărea la el la bătaie. Certurile dintre victimă și

inculpat erau cunoscute și de vecini, și ei obișnuiți cu „ieșirile"

victimei, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice. Martora S.E. și

inculpatul S.T. au declarat că nu au dus-o pe victimă la dezalcoolizare,

deoarece a refuzat acest lucru și nu a conștientizat problema pe care o avea.

În cursul anului 2007, tot pe fondul consumului de băuturi alcoolice, victima

S.M. a suferit o criză și a fost internată în spital, fiind operată la cap.

După externare, deși i se interzisese acest lucru, victima a continuat să

consume băuturi alcoolice.

La data de 08

noiembrie 2008, sâmbătă, inculpatul, victima și martora S.E. se aflau la

locuința lor. În jurul orei 13,00, inculpatul S.T. a solicitat martorei S.E. să

pregătească masa, în ideea de a mânca împreună. În momentul în care martora a

adus cele necesare în bucătăria inculpatului și victimei, a sesizat că aceștia

erau liniștiți, se cinsteau cu băutură în cinstea fiicei lor. După un timp,

victima S.M. s-a așezat în patul din camera situată imediat lângă bucătărie.

Pentru că a sesizat că victima era nervoasă și pentru a evita orice discuție,

martora S.E. a mers în locuința sa, în corpul de casă din spatele curții. La

acel moment, așa cum susține și inculpatul și martora S.E., victima nu părea să

fie sub influența băuturilor alcoolice.

În jurul orei 17,00,

victima S.M. a solicitat inculpatului S.T. să meargă la magazin și să-i cumpere

ceva de băut. Pentru că inculpatul a refuzat, inculpata a mers singură. A

revenit și a început să bea în bucătărie. În acel moment inculpatul S.T. era în

curte, făcea curățenie la stratul de flori situat în partea dreaptă a curții,

în dreptul ușii de acces în bucătăria unde se afla victima. Pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, victima a început scandalul, în sensul că l-a

jignit pe inculpat și a început să trântească lucrurile prin bucătărie. La un

moment dat, din pragul bucătăriei, victima S.M. a aruncat înspre inculpatul

S.T., care stătea aplecat și curăța straturile de flori, cu un fund de lemn,

nimerindu-l pe inculpat în zona spatelui.

Supărat și tulburat

de atitudinea victimei, inculpatul a luat de jos fundul de lemn și, cu el în

mâna dreaptă, s-a repezit înspre victimă, spunând „de ce dai în mine, mă

nenorocito, ai vrut să-mi dai în cap și m-ai nimerit în spate". Văzându-l,

victima a încercat să fugă și, întorcându-se înspre camera de lângă bucătărie,

a fost lovită de către inculpat cu fundul de lemn, în zona capului. Inculpatul

a susținut că a lovit-o o singură dată pe victimă, cu latul fundului de lemn.

Urmare loviturii, victima S.M. a căzut pe podea, fără a mai da semne vitale.

Realizând gravitatea situației, inculpatul a mers în corpul de casă unde stătea

mama sa, martora S.E. A chemat-o pe aceasta spunându-i că a lovit-o pe victimă

și că aceasta a căzut și s-a lovit.

Martora S.E. a

încercat să o ajute pe victimă dar, realizând că starea acesteia este gravă, a

chemat salvarea. Martora S.E. a precizat că l-a întrebat pe fiul său ce a

făcut, iar el i-a răspuns că i-a dat doar două palme victimei și că aceasta ar

fi căzut. Inculpatul a precizat în declarațiile date că a spus mamei sale că a

lovit-o pe victimă cu fundul de lemn și că martora S.E. ar fi luat fundul de

lemn și l-ar fi dus de acolo.

În seara zilei de 08

noiembrie 2009, victima a fost transportată la Spitalul Județean Galați unde

s-a intervenit operatoriu, dar nu a mai ieșit din starea comatoasă, iar la data

de 13 noiembrie 2008, victima S.M. a decedat.

La data de 14

noiembrie 2008, fără ezitare, inculpatul a indicat împrejurările și condițiile

în care a comis fapta și a indicat obiectul de care s-a folosit la comiterea

faptei.

La data de 09

noiembrie 2008, dat fiind faptul că existau suspiciuni cu privire la

împrejurările în care victima ajuns în stare comatoasă, s-a procedat la

fotografierea inculpatului și la examinarea medico-legală a acestuia. Din

raportul de constatare medico-legală rezultă că inculpatul prezenta leziuni de

violență ce au putut fi produse: excoriațiile faciale, echimozele de la nivelul

gâtului și regiunii scapulare au putut fi produse prin zgâriere și comprimare

cu corpuri dure cu margini alungite, posibil degete și pot data din 08

noiembrie 2008; restul leziunilor pot data din perioada 05 - 06 noiembrie 2008

și au putut fi produse prin lovire cu sau de corp contondent cu margine

alungită și comprimare cu corpuri dure - degete. Leziunile nu i-au pus în

primejdie viața iar leziunile care pot data din 08 noiembrie 2008 nu au

necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale.

Potrivit concluziilor

raportului de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii

victimei S.M. moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

meningo-cerebrale traumatice, în evoluția căreia a survenit o bronhopneumonie.

Leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin loviri active cu corpuri

dure, pot data din 08 noiembrie 2008, iar între aceste leziuni și deces se

stabilește legătură indirectă de cauzalitate. Sângele recoltat la momentul

internării în spital (08 noiembrie 2008, ora 20,00), conținea etanol în

concentrație de 2,70 g %o.

Audiat cu respectarea

garanțiilor procesuale, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei în modalitatea și împrejurările mai sus descrise.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza probelor administrate și

aflate la dosar care se coroborează și cu declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului.

Împotriva acestei

hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpatul S.T.

Prin motivele de apel

s-a susținut că hotărârea dată de instanța de fond este netemeinică și nelegală

întrucât încadrarea juridică dată faptei este greșită urmare a nereținerii

disp. art. 44 C. pen. privind legitima apărare.

S-a susținut că prin

aruncarea de către victimă a fundului de lemn i-a creat inculpatului o stare de

nervozitate ce l-a determinat la rândul său să o lovească pe victimă în zona

capului cu același obiect.

De asemenea, s-a mai

arătat că victima a decedat ulterior datorită bronhopneumoniei pe fondul consumului

de alcool, că s-a aflat în legitimă apărare, regretat fapta și nu a urmărit

comiterea faptei.

S-a mai arătat că

hotărârea dată este și netemeinică întrucât pedeapsa aplicată de 10 ani este

prea aspră și că față de persoana inculpatului și comportamentul acestuia s-ar

fi impus reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) și art. 76

lit. a) C. pen. și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.

183 C. pen.

S-a solicitat ca în

rejudecare să se dea o mai mare eficiență disp. art. 72 - 76 C. pen. pentru

reducerea pedepsei către limita prevăzută de lege, respectiv 3 ani.

Prin Decizia penală

nr. 31 din 26 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis

apelul declarat de inculpatul S.T. împotriva Sentinței penale nr. 432 din 13

octombrie 2009 a Tribunalului Galați, desființând, în parte, sub aspectul

laturii penale, sentința penală atacată și, în rejudecare, a înlăturat pedeapsa

complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului civil prevăzut de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., aplicate inculpatului S.T.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței atacate.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.T., solicitând, prin

apărătorul desemnat din oficiu, cât și personal, la data judecării recursului,

admiterea astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia

penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată

următoarele:

În cauză s-a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei comisă de acesta.

Cu privire la primul

motiv de recurs prin care se solicită schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., Înalta Curte constată că acesta nu

poate fi primit întrucât nu este întemeiat.

Astfel, în raport de

obiectul folosit (fund de lemn), de zona vizată (cap) care este vitală și de

intensitatea loviturii aplicate, aspecte coroborate cu rezultatul acțiunii

inculpatului, respectiv decesul victimei, cererea formulată de inculpat nu

poate fi primită.

În același sens,

chiar dacă inculpatul nu a urmărit să suprime viața victimei, el putea și

trebuia să prevadă rezultatul acțiunii sale.

În consecință,

solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen. nu este fondată.

Al doilea motiv de

recurs formulat de inculpat în subsidiar vizează o nouă individualizare a pedepsei

în sensul reducerii acesteia.

Sub aspectul pedepsei

aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că, în cauză, s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social al infracțiunii și împrejurările concrete de comitere

a faptei, circumstanțele reale, dar și cele personale (atitudinea inculpatului

înainte și după comiterea faptei, atitudinea procesuală sinceră a acestuia și

regretul manifestat), aspecte care au dus la stabilirea unei pedepse care, prin

cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C.

pen.

Deși apărarea

inculpatului a susținut că s-ar fi impus reținerea circumstanței atenuante

prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima, prin aruncarea fundului de

lemn în direcția inculpatului, i-a creat acestuia o stare de nervozitate ce l-a

determinat, la rândul său, să o lovească în zona capului cu același obiect,

Înalta Curte constată că această cerere este neîntemeiată, deoarece, așa cum

corect s-a reținut, la momentul la care inculpatul a lovit atacul era consumat

și, prin urmare, nu a creat acestuia o puternică tulburare sau emoție care să

justifice reacția acestuia, vădit exagerată.

Prin urmare, cererea

de reducere a pedepsei este nejustificată, având în vedere și că pedeapsa

stabilită este la limita minimă prevăzută de lege.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T. împotriva Deciziei penale nr. 31

din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14

noiembrie 2008 la 19 mai 2010.

Obligă recurentul

inculpat la 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă

de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2010.