ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2769/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din 4 februarie 2010, Tribunalul Brăila a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și în baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul l.L., la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și anume - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării anume - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prima instanță, în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 07 iulie 2009 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., Tribunalul Brăila a dispus confiscarea obiectului-corp delict folosit de inculpat la săvârșirea faptei, respectiv o mătură, ridicată conform procesului verbal din 06 iulie 2009 și atașat la dosar - fila 87 dosar urmărire penală.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către moștenitorii victimei l.A., respectiv către descendenții l.N.N. și l.Ș.C., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a obiectelor de îmbrăcăminte ce au aparținut victimei, ridicate conform procesului-verbal din 28 noiembrie 2008 - fila 86 d.u.p. În baza art. 14, art. 17 alin. (3) în referire la art. 348 C. proc. pen. și art 998 C. civ. l-a obligat pe inculpat la plata către minorii l.N.N. și l.Ș.C. a următoarelor sume: câte 1500 lei pentru fiecare -reprezentând prestație periodică transformată în sumă globală pentru perioada 24 noiembrie 2008-31 decembrie 2009 și câte 130 de lei/lună pentru fiecare, reprezentând prestație periodică pentru perioada 01 ianuarie 2010 și până la majoratul fiecăruia dintre copii.

Prima instanță a mai stabilit, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligarea inculpatului la plata către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila a sumei de 259,80 lei și, totodată și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul l.L. era căsătorit cu victima l.A. de circa 18 ani, având doi copii, ambii minori l.N.N. (14 ani) și l.Ș.C. (17 ani) și domiciliau în satul Lanurile, comuna Viziru, județul Brăila, iar de circa 1 an și 6 luni locuiau fără forme legale în Brăila, unde au construit un imobil format din două camere.

S-a mai reținut că inculpatul și victima munceau cu ziua și ocazional, folosind căruța lor cu doi cai, însă, între inculpat și victimă a existat permanent o stare conflictuală, alimentată de neînțelegerile dintre aceștia (inculpatul își agresa soția ori de câte ori nu îl asculta ori nu îl înțelegea, chiar dacă se afla sau nu sub influența alcoolului, aplicându-i corecții fizice chiar și pentru faptul că îi stârnise gelozia față de fratele ei, J.I., din orașul însurăței). Prima instanță a mai reținut că, în cursul lunii noiembrie 2008, mai exact în perioada 14-21 noiembrie 2008, inculpatul l.L. a agresat-o pe soția sa, din cercetările efectuate rezultând că inculpatul l.L. a lovit-o pe victimă începând cu data de 14 noiembrie 2008, la intervale de 2-3 zile, acțiunile violente fiind desfășurate în locuința lor, fie când se aflau singuri, fie și în prezența copilul lor, l.N.N.

Potrivit declarațiilor inculpatului din faza de urmărire penală, acesta a lovit victima în zilele de 14, 16, 18, 20 și posibil 21 noiembrie 2008, aplicându-i lovituri cu palmele, cu pumnii, cu picioarele și cu cotorul unei mături în zona capului, la ceafă, pe membrele superioare și inferioare, precum și pe fese. Inculpatul a văzut că victima sângera și că, ulterior, aceasta și-a îngrijit rănile de la mâini și de la picioare cu rivanol și pansamente cu pâine și vin. Despre existența leziunilor, inculpatul a declarat că el i Ie-a produs soției prin agresarea acesteia anterior datei de 24 noiembrie 2008, zi în care victima ar fi plecat cu fiul lor, cu căruța cu doi cai, pe câmp la C. timp de circa 2 ore, respectiv în intervalul 14,15 - 16,30, timp în care inculpatul era plecat de acasă la un prieten decedat, numit M. Inculpatul s-a întors acasă pe 24 noiembrie 2008, orele 17,00 -17,30, când a găsit-o pe soție lungită pe pat și a auzit-o văitându-se că moare.

La data de 24 noiembrie 2008, orele 18,00 - 19,00, personalul medical de pe ambulanța Serviciului Județean de Ambulanță Brăila, solicitată de rudele victimei, a constatat decesul victimei l.A. La autopsia cadavrului în data de 25 noiembrie 2008 s-a stabilit că moartea numitei l.A. a fost violentă, aceasta datorându-se insuficienței cardio respiratorii acute, consecutiv aspirării de conținut gastric în căile respiratorii în cadrul unui șoc traumatic și hemoragie, decompensat survenit în urma unui politraumatism prin agresiune la o persoană cu o patologie multiorganică preexistentă. Leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire activă, repetată, cu corpuri dure de formă și dimensiuni diferite, lovituri aplicate succesiv și, posibil în mai multe etape, într-un interval de timp de maximum 10 zile, concluzionându-se că între leziunile constatate și deces există legătură directă imediată de cauzalitate (f. 99-102 d.u.p.).

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat însă că și-a lovit în mod repetat soția în zilele anterioare decesului, încercând totodată să inducă ideea că moartea ei a survenit urmare faptului că în ziua de 24 noiembrie 2008 a căzut din căruță, fiind târâtă de cai. Prima instanță a constatat că aceste apărări ale inculpatului au fost contrazise de probele științifice administrate în cauză, întrucât raportul medico-legal de completare din 02 iulie 2009 a stabilit că după aspectul și amploarea leziunilor traumatice constatate la autopsie, acestea nu s-au putut produce prin cădere din căruță în mers și târârea victimei. Prin examinarea tehnico științifică criminalistică traseologică (raport din 08 iulie 2009 al Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila Serviciul Criminalistică) a stabilit că puloverul victimei l.A.

nu prezintă urme de frecare - târâre a victimei pe pământ, ci prezintă urme de rupere la partea din față și la partea din spate, produse printr-un mecanism de forțare, cu dinamică de sus în jos față de corpul victimei. S-a mai relevat că, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea actelor de violență asupra soției în perioada 14 - 21 noiembrie 2008, precizând că a lovit-o cu palma, piciorul, cu pumnul și cu coada măturii, o declarație concludentă în acest sens fiind cea aflată la fila 116 d.u.p. Totodată, s-a constatat că declarațiile inculpatului din cursul cercetării judecătorești au fost combătute și de declarațiile martorilor audiați în cauză, în special - B.M.

și A.F., dar și de declarațiile date la urmărire penală de martorul I.G., toți aceștia având cunoștință de bătăile frecvente și intense pe care i le aplica inculpatul victimei. Referitor la încadrarea în drept a faptei, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., formulată de apărătorul inculpatului este nefondată și a fost respinsă ca atare. Astfel s-a reținut că deși inculpatul, prin apărător, a precizat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a avut reprezentarea morții victimei și nici nu a urmărit sau acceptat acest rezultat, fiind vorba de un caz nefericit de „violență domestică" în care inculpatul își lovea soția ca o „corecție", fără a avea intenția de a o ucide.

A solicitat, pe cale de consecință, să se constate că, rezultatul mai grav - moartea victimei - nu poate fi imputat acestuia decât sub forma culpei, inculpatul neprevăzând acest rezultat. S-a considerat de către Tribunalul Brăila că, spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte care se săvârșește cu praeterintentie, infracțiunea de omor se comite, sub aspectul laturii subiective, fie cu intenție directă, fie cu intenție indirectă, ținând seama de caracterul vulnerant al obiectului folosit, zona vitală vizată, intensitatea loviturii aplicate și eventuala ei repetare.

S-a constatat că raportul medico-legal a atestat numeroase urme de violență amplasate pe aproape întreg corpul victimei produse prin lovire activă, repetată, cu corpuri dure de formă și dimensiuni diferite, lovituri aplicate succesiv și, posibil în mai multe etape, într-un interval de timp de maximum 10 zile, iar din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a lovit victima cu pumnii, picioarele și cu un cotor de mătură prins cu trei inele de sârmă.

S-a apreciat că leziunile constatate, ca și numeroasele urme de violență de pe întreg corpul victimei sunt urmarea unor acțiuni deosebit de violente și de durată, cu cauzarea de suferințe grele și prelungite, iar aplicarea unor asemenea lovituri, repetate, de mare intensitate, cu pumnii, picioarele și corp contondent, pe aproape întreg corpul victimei, având drept consecință leziuni grave, îndreptățesc concluzia că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții victimei, rezultat față de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență, ceea ce înseamnă că l-a acceptat. Această concluzie a „acceptării rezultatului letal" a rezultat și din declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale (f. 117-118), când a recunoscut că lovit-o în mod necontrolat, fiind sub influența alcoolului.

Ca urmare, prima instanță a apreciat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, praeterintenția fiind exclusă. Tribunalul Brăila a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele existente la dosar, iar la dozarea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatului, faptul că acesta a mai avut impact cu legea penală. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul l.L., care a susținut că decesul victimei (soția sa) nu a survenit urmare loviturilor primite, ci din cauză că aceasta a căzut din căruță. A mai arătat că în cauză au existat unele aspecte contradictorii de care prima instanță ar fi trebuit să țină cont, respectiv faptul că inculpatul a recunoscut că și-a lovit soția, dar și faptul că aceasta a căzut din căruță.

A solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel Galați, secția penală, a constatat că apelul declarat de inculpat este neîntemeiat și prin Decizia penală nr. 73/ A din 11 mai 2010, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul l.L. (fiul lui F.), împotriva sentinței penale nr. 30 din 04 februarie 2010 a Tribunalului Brăila. Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a menținut măsura arestării preventive a inculpatului l.L. și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestării preventive de la 07 iulie 2009 la zi - 11 mai 2010. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. l-a obligat pe apelantul - inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va vira către Baroul Galați din fondurile M.J. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat, examinând actele și lucrările dosarului, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, aceasta stabilind, corect, atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului, iar individualizarea pedepsei s-a efectuat potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Din verificarea hotărârii apelate și analiza probelor de la dosar, s-a constatat că au fost corect și judicios evaluate, instanța de prim control judiciar considerând că sancțiunea penală aplicată inculpatului răspunde gradului de pericol social al faptei, fiind în măsură să-și atingă scopul educativ.

Astfel, s-a mai relevat că inculpatul consuma frecvent băuturi alcoolice și, pe acest fond, a iscat stări conflictuale în mod repetat, a lovit victima cu picioarele și cu pumnii, dar și cu obiecte contondente, aplicând lovituri succesive pe o durată de 10 zile, producând astfel leziuni, care în final au și condus la decesul acesteia. Din actele medico-legale a rezultat că pe tot corpul victimei s-au evidențiat grave leziuni, existând un raport direct între decesul acesteia și loviturile cauzate cu intensitate mare. Susținerile inculpatului, în sensul că decesul soției sale s-ar datora căderii acesteia din căruță, nu are corespondent în probele dosarului, expertiza medico-legală efectuată precizând că exclude această variantă a decesului, iar puloverul pe care victima îl purta, a fost rupt forțat și nu accidental.

Acest aspect s-a constatat că s-a coroborat cu declarațiile date de martorii T.R. și B.M., care au arătat că la data de 24 noiembrie 2008 nu au văzut-o pe victimă urcându-se în căruță. S-a mai menționat, în considerente, de către instanța de apel că, inculpatul a lovit-o pe victimă în mod repetat și o perioadă lungă de timp, ceea ce a condus la concluzia că acesta a acționat cu intenție, tratamentul violent conducând, în cele din urmă, la decesul victimei, rezultat pe care putea și trebuia să-l prevadă, însă nu a făcut-o, întrucât la autopsia victimei a rezultat că decesul a intervenit urmare violențelor exercitate asupra acesteia, stare ce se coroborează cu celelalte probe ale dosarului. Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva Deciziei penale nr. 73/ A din 11 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, în termen legal, a formulat recurs inculpatul l.L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii. Astfel, în esență, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, să se constate că ambele instanțe au procedat greșit atunci când au dispus condamnarea sa pentru fapta de omor reținută în actul de inculpare, întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat cu certitudine vinovăția sa.

A mai arătat că, în cauză, se impune, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât acesta nu a avut intenția să-și ucidă soția, ci doar să-i aplice o corecție, iar decesul victimei a survenit căderii acesteia din căruță și nu s-a datorat loviturilor pe care inculpatul i Ie-a aplicat. Recursul formulat de inculpatul l.L. este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sunt nefondate și lipsite de orice suport probator susținerile formulate de inculpatul l.L., în sensul că se impune achitarea sa, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor, întrucât nu din cauza loviturilor aplicate drept corecție acesteia, a decedat soția sa, ci din cauza căderii din căruță, în mersul cailor, subliniind că nu a avut nici un moment intenția să îi suprime viața.

De asemenea, se mai constată că, inculpatul, prin cele invocate în fata instanțelor anterioare, dar și în fata instanței de recurs nu a dorit altceva decât să-și diminueze răspunderea penală, încercând să acrediteze ideea că moartea victimei s-a datorat altor cauze decât loviturilor pe care Ie-a aplicat sistematic și drept corecție fizică, în raport de fapta deosebit de gravă comisă și, mai ales, consecința ireparabilă a faptei sale reprobabile, întrucât minorii rezultați din căsătoria sa cu victima, au rămas astfel, fără sprijinul matern. Astfel, în speța supusă analizei, se apreciază că prima instanță a procedat în mod justificat atunci când a constatat că inculpatul l.L., nuanțându-și declarațiile, nu a făcut decât să încerce să evite tragerea sa la răspundere penală.

Contrar probelor administrate în cauză, care s-au coroborat între ele, inclusiv cu raportul de necropsie al cadavrului (f. 99-102 d.u.p.), care a relevat, cu certitudine, că între loviturile aplicate de inculpat (în mod sistematic, repetat și într-un interval de aproximativ 10 zile) și decesul victimei, există o directă legătură de cauzalitate, s-a reținut justificat că leziunile depistate pe tot corpul victimei nu s-au produs, în mod cert, în urma căderii acesteia din căruță și târârii sale de cai, așa cum, nesusținut de nici un suport probator, a tins a acredita ideea inculpatul. Așadar, atât prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar, în mod justificat, au constatat că inculpatul l.L.

se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat, dedus judecății și apoi condamnat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 -175 alin. (1) lit. c) C. pen. (victimă - soția sa l.A.). În aceeași ordine de idei, prima instanță și apoi și instanța de prim control judiciar, pe baza unei juste evaluări a materialului probator administrat, au reținut corect că inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a acționat violent și necontrolat, agresându-și soția în repetate rânduri, mai multe zile consecutiv, producându-i leziuni pe tot corpul care, în final, au condus la rezultatul letal, pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, putea și trebuia să-l prevadă, acționând deci cu intenție indirectă.

Înalta Curte reține că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenția de a suprima viața persoanei, intenție care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei, ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat, iar în speța supusă examinării, inculpatul l.L. a acționat, în mod evident, cu intenția de a ucide, întrucât a agresat fizic victima cu pumnii, palmele, picioarelel și coada unei mături, lovind-o cu intensitate și în mod repetat, în mai multe zone ale corpului, într-un interval de aproximativ 10 zile, fără a-i acorda minime îngrijiri. Prin urmare, nu pot fi primite susținerile inculpatului l.L. în sensul că, în speță, se impune achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât așa cum, corect, au reținut ambele instanțe, conform probelor administrate în dosar, pe fondul consumului de alcool, inculpatul, în intervalul de timp cuprins între 14 noiembrie 2008 - 24 noiembrie 2008, în timp ce se afla în domiciliu împreună cu soția sa, i-a aplicat acesteia mai multe corecții fizice, în diferite zone ale corpului, provocându-i leziuni care i-au cauzat decesul, fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de inculpare, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Totodată, se mai constată că pedeapsa de 18 ani închisoare, în regim privativ de libertate, aplicată de prima instanță și menținută, ulterior de instanța de prim control judiciar, a fost corect individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și este proporțională și îndestulătoare, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, fiind, doar în această modalitate, aptă să satisfacă scopul preventiv și de reeducare consfințit de dispozițiile art. 52 C. pen. Raportat la modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, chiar dacă se afla sub influența băuturilor alcoolice, față de pericolul concret creat prin uciderea victimei - soția și mama copiilor săi - corect ambele instanțe au apreciat că pedeapsa stabilită reflectă, atât periculozitatea faptei, cât și intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei și pentru reeducarea inculpatului.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial extrem și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii și să dea o ripostă fermă și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului l.L. nu ar fi temeinică, întrucât s-ar lipsi de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și s-ar crea astfel o vădită disproporție între scopul urmărit și rezultatul acesteia. Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul l.L. împotriva Deciziei penale nr. 73/ A din 11 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului l.L., durata reținerii și arestării preventive de la 7 iulie 2009 la 28 iulie 2010. În baza art. 192 alin. 2 C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul l.L. împotriva Deciziei penale nr. 73/ A din 11 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului l.L., durata reținerii și arestării preventive de la 7 iulie 2009 la 28 iulie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iulie 2010.