ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2769/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2769/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 4

februarie 2010, Tribunalul Brăila a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice și în baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe

inculpatul l.L., la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea, ca pedeapsă

complementară, pe o perioadă de 5 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și anume - dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71

C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării anume - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat.

Prima

instanță, în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada

reținerii și arestării preventive începând cu data de 07 iulie 2009 la zi.

În baza art. 118

lit. b) C. pen., Tribunalul Brăila a dispus confiscarea obiectului-corp delict

folosit de inculpat la săvârșirea faptei, respectiv o mătură, ridicată conform

procesului verbal din 06 iulie 2009 și atașat la dosar - fila 87 dosar urmărire

penală.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către moștenitorii victimei l.A.,

respectiv către descendenții l.N.N. și l.Ș.C., după rămânerea definitivă a

prezentei sentințe, a obiectelor de îmbrăcăminte ce au aparținut victimei,

ridicate conform procesului-verbal din 28 noiembrie 2008 - fila 86 d.u.p.

În baza art. 14,

art. 17 alin. (3) în referire la art. 348 C. proc. pen. și art 998 C. civ. l-a

obligat pe inculpat la plata către minorii l.N.N. și l.Ș.C. a următoarelor

sume: câte 1500 lei pentru fiecare -reprezentând prestație periodică

transformată în sumă globală pentru perioada 24 noiembrie 2008-31 decembrie 2009

și câte 130 de lei/lună pentru fiecare, reprezentând prestație periodică pentru

perioada 01 ianuarie 2010 și până la majoratul fiecăruia dintre copii.

Prima

instanță a mai stabilit, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C.

proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligarea

inculpatului la plata către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila a sumei de

259,80 lei și, totodată și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul l.L. era căsătorit cu

victima l.A. de circa 18 ani, având doi copii, ambii minori l.N.N. (14 ani) și

l.Ș.C. (17 ani) și domiciliau în satul Lanurile, comuna Viziru, județul Brăila,

iar de circa 1 an și 6 luni locuiau fără forme legale în Brăila, unde au

construit un imobil format din două camere.

S-a mai

reținut că inculpatul și victima munceau cu ziua și ocazional, folosind căruța

lor cu doi cai, însă, între inculpat și victimă a existat permanent o stare

conflictuală, alimentată de neînțelegerile dintre aceștia (inculpatul își

agresa soția ori de câte ori nu îl asculta ori nu îl înțelegea, chiar dacă se

afla sau nu sub influența alcoolului, aplicându-i corecții fizice chiar și

pentru faptul că îi stârnise gelozia față de fratele ei, J.I., din orașul

însurăței).

Prima

instanță a mai reținut că, în cursul lunii noiembrie 2008, mai exact în

perioada 14-21 noiembrie 2008, inculpatul l.L. a agresat-o pe soția sa, din

cercetările efectuate rezultând că inculpatul l.L. a lovit-o pe victimă

începând cu data de 14 noiembrie 2008, la intervale de 2-3 zile, acțiunile

violente fiind desfășurate în locuința lor, fie când se aflau singuri, fie și

în prezența copilul lor, l.N.N.

Potrivit

declarațiilor inculpatului din faza de urmărire penală, acesta a lovit victima în

zilele de 14, 16, 18, 20 și posibil 21 noiembrie 2008, aplicându-i lovituri cu

palmele, cu pumnii, cu picioarele și cu cotorul unei mături în zona capului, la

ceafă, pe membrele superioare și inferioare, precum și pe fese. Inculpatul a

văzut că victima sângera și că, ulterior, aceasta și-a îngrijit rănile de la

mâini și de la picioare cu rivanol și pansamente cu pâine și vin.

Despre

existența leziunilor, inculpatul a declarat că el i Ie-a produs soției prin

agresarea acesteia anterior datei de 24 noiembrie 2008, zi în care victima ar

fi plecat cu fiul lor, cu căruța cu doi cai, pe câmp la C. timp de circa 2 ore,

respectiv în intervalul 14,15 - 16,30, timp în care inculpatul era plecat de

acasă la un prieten decedat, numit M. Inculpatul s-a întors acasă pe 24

noiembrie 2008, orele 17,00 -17,30, când a găsit-o pe soție lungită pe pat și a

auzit-o văitându-se că moare.

La data de 24

noiembrie 2008, orele 18,00 - 19,00, personalul medical de pe ambulanța

Serviciului Județean de Ambulanță Brăila, solicitată de rudele victimei, a

constatat decesul victimei l.A.

La autopsia

cadavrului în data de 25 noiembrie 2008 s-a stabilit că moartea numitei l.A. a

fost violentă, aceasta datorându-se insuficienței cardio respiratorii acute,

consecutiv aspirării de conținut gastric în căile respiratorii în cadrul unui

șoc traumatic și hemoragie, decompensat survenit în urma unui politraumatism

prin agresiune la o persoană cu o patologie multiorganică preexistentă.

Leziunile de

violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire activă,

repetată, cu corpuri dure de formă și dimensiuni diferite, lovituri aplicate

succesiv și, posibil în mai multe etape, într-un interval de timp de maximum 10

zile, concluzionându-se că între leziunile constatate și deces există legătură directă

imediată de cauzalitate (f. 99-102 d.u.p.).

Audiat fiind

în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat însă că și-a lovit în

mod repetat soția în zilele anterioare decesului, încercând totodată să inducă

ideea că moartea ei a survenit urmare faptului că în ziua de 24 noiembrie 2008

a căzut din căruță, fiind târâtă de cai.

Prima

instanță a constatat că aceste apărări ale inculpatului au fost contrazise de

probele științifice administrate în cauză, întrucât raportul medico-legal de

completare din 02 iulie 2009 a stabilit că după aspectul și amploarea

leziunilor traumatice constatate la autopsie, acestea nu s-au putut produce

prin cădere din căruță în mers și târârea victimei.

Prin

examinarea tehnico științifică criminalistică traseologică (raport din 08 iulie

2009 al Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila Serviciul

Criminalistică) a stabilit că puloverul victimei l.A. nu prezintă urme de

frecare - târâre a victimei pe pământ, ci prezintă urme de rupere la partea din

față și la partea din spate, produse printr-un mecanism de forțare, cu dinamică

de sus în jos față de corpul victimei.

S-a mai

relevat că, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a

recunoscut săvârșirea actelor de violență asupra soției în perioada 14 - 21 noiembrie

2008, precizând că a lovit-o cu palma, piciorul, cu pumnul și cu coada măturii,

o declarație concludentă în acest sens fiind cea aflată la fila 116 d.u.p.

Totodată, s-a

constatat că declarațiile inculpatului din cursul cercetării judecătorești au

fost combătute și de declarațiile martorilor audiați în cauză, în special - B.M.

și A.F., dar și de declarațiile date la urmărire penală de martorul I.G., toți

aceștia având cunoștință de bătăile frecvente și intense pe care i le aplica

inculpatul victimei.

Referitor la

încadrarea în drept a faptei, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., formulată de apărătorul

inculpatului este nefondată și a fost respinsă ca atare.

Astfel s-a

reținut că deși inculpatul, prin apărător, a precizat că din probele

administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a avut reprezentarea morții

victimei și nici nu a urmărit sau acceptat acest rezultat, fiind vorba de un

caz nefericit de „violență domestică" în care inculpatul își lovea soția

ca o „corecție", fără a avea intenția de a o ucide.

A solicitat,

pe cale de consecință, să se constate că, rezultatul mai grav - moartea

victimei - nu poate fi imputat acestuia decât sub forma culpei, inculpatul

neprevăzând acest rezultat.

S-a

considerat de către Tribunalul Brăila că, spre deosebire de infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte care se săvârșește cu praeterintentie,

infracțiunea de omor se comite, sub aspectul laturii subiective, fie cu

intenție directă, fie cu intenție indirectă, ținând seama de caracterul

vulnerant al obiectului folosit, zona vitală vizată, intensitatea loviturii

aplicate și eventuala ei repetare.

S-a constatat

că raportul medico-legal a atestat numeroase urme de violență amplasate pe

aproape întreg corpul victimei produse prin lovire activă, repetată, cu corpuri

dure de formă și dimensiuni diferite, lovituri aplicate succesiv și, posibil în

mai multe etape, într-un interval de timp de maximum 10 zile, iar din probele

administrate în cauză a rezultat că inculpatul a lovit victima cu pumnii,

picioarele și cu un cotor de mătură prins cu trei inele de sârmă.

S-a apreciat

că leziunile constatate, ca și numeroasele urme de violență de pe întreg corpul

victimei sunt urmarea unor acțiuni deosebit de violente și de durată, cu

cauzarea de suferințe grele și prelungite, iar aplicarea unor asemenea

lovituri, repetate, de mare intensitate, cu pumnii, picioarele și corp contondent,

pe aproape întreg corpul victimei, având drept consecință leziuni grave,

îndreptățesc concluzia că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții

victimei, rezultat față de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat

indiferență, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.

Această

concluzie a „acceptării rezultatului letal" a rezultat și din declarația

dată de inculpat în cursul urmăririi penale (f. 117-118), când a recunoscut că

lovit-o în mod necontrolat, fiind sub influența alcoolului.

Ca urmare,

prima instanță a apreciat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul a

acționat cu intenție indirectă, praeterintenția fiind exclusă.

Tribunalul

Brăila a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost

dovedite cu probele existente la dosar, iar la dozarea și individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

persoana inculpatului, faptul că acesta a mai avut impact cu legea penală.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul l.L., care a

susținut că decesul victimei (soția sa) nu a survenit urmare loviturilor

primite, ci din cauză că aceasta a căzut din căruță.

A mai arătat

că în cauză au existat unele aspecte contradictorii de care prima instanță ar

fi trebuit să țină cont, respectiv faptul că inculpatul a recunoscut că și-a

lovit soția, dar și faptul că aceasta a căzut din căruță.

A solicitat

admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, achitarea

inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen.

Curtea de

Apel Galați, secția penală, a constatat că apelul declarat de inculpat este

neîntemeiat și prin Decizia penală nr. 73/ A din 11 mai 2010, în baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

l.L. (fiul lui F.), împotriva sentinței penale nr. 30 din 04 februarie 2010 a

Tribunalului Brăila.

Prin aceeași

decizie, instanța de prim control judiciar a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului l.L. și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia,

durata reținerii și arestării preventive de la 07 iulie 2009 la zi - 11 mai 2010.

În baza

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe apelantul -

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va

vira către Baroul Galați din fondurile M.J.

Pentru a

decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat, examinând actele

și lucrările dosarului, că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică, aceasta stabilind, corect, atât situația de fapt, cât și încadrarea

juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului, iar individualizarea

pedepsei s-a efectuat potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Din

verificarea hotărârii apelate și analiza probelor de la dosar, s-a constatat că

au fost corect și judicios evaluate, instanța de prim control judiciar

considerând că sancțiunea penală aplicată inculpatului răspunde gradului de

pericol social al faptei, fiind în măsură să-și atingă scopul educativ.

Astfel, s-a

mai relevat că inculpatul consuma frecvent băuturi alcoolice și, pe acest fond,

a iscat stări conflictuale în mod repetat, a lovit victima cu picioarele și cu

pumnii, dar și cu obiecte contondente, aplicând lovituri succesive pe o durată

de 10 zile, producând astfel leziuni, care în final au și condus la decesul

acesteia.

Din actele

medico-legale a rezultat că pe tot corpul victimei s-au evidențiat grave

leziuni, existând un raport direct între decesul acesteia și loviturile cauzate

cu intensitate mare.

Susținerile

inculpatului, în sensul că decesul soției sale s-ar datora căderii acesteia din

căruță, nu are corespondent în probele dosarului, expertiza medico-legală

efectuată precizând că exclude această variantă a decesului, iar puloverul pe

care victima îl purta, a fost rupt forțat și nu accidental.

Acest aspect

s-a constatat că s-a coroborat cu declarațiile date de martorii T.R. și B.M.,

care au arătat că la data de 24 noiembrie 2008 nu au văzut-o pe victimă

urcându-se în căruță.

S-a mai

menționat, în considerente, de către instanța de apel că, inculpatul a lovit-o

pe victimă în mod repetat și o perioadă lungă de timp, ceea ce a condus la

concluzia că acesta a acționat cu intenție, tratamentul violent conducând, în

cele din urmă, la decesul victimei, rezultat pe care putea și trebuia să-l

prevadă, însă nu a făcut-o, întrucât la autopsia victimei a rezultat că decesul

a intervenit urmare violențelor exercitate asupra acesteia, stare ce se

coroborează cu celelalte probe ale dosarului.

Față de

aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva

Deciziei penale nr. 73/ A din 11 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală,

în termen legal, a formulat recurs inculpatul l.L., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul părții

introductive a prezentei decizii.

Astfel, în

esență, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a invocat

dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, să se constate că

ambele instanțe au procedat greșit atunci când au dispus condamnarea sa pentru

fapta de omor reținută în actul de inculpare, întrucât din probatoriul

administrat nu a rezultat cu certitudine vinovăția sa.

A mai arătat

că, în cauză, se impune, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

întrucât acesta nu a avut intenția să-și ucidă soția, ci doar să-i aplice o

corecție, iar decesul victimei a survenit căderii acesteia din căruță și nu s-a

datorat loviturilor pe care inculpatul i Ie-a aplicat.

Recursul

formulat de inculpatul l.L. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a reținut în

mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei

juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă

de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sunt nefondate și

lipsite de orice suport probator susținerile formulate de inculpatul l.L., în

sensul că se impune achitarea sa, nefiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de omor, întrucât nu din cauza loviturilor aplicate drept corecție

acesteia, a decedat soția sa, ci din cauza căderii din căruță, în mersul

cailor, subliniind că nu a avut nici un moment intenția să îi suprime viața.

De asemenea,

se mai constată că, inculpatul, prin cele invocate în fata instanțelor

anterioare, dar și în fata instanței de recurs nu a dorit altceva decât să-și

diminueze răspunderea penală, încercând să acrediteze ideea că moartea victimei

s-a datorat altor cauze decât loviturilor pe care Ie-a aplicat sistematic și

drept corecție fizică, în raport de fapta deosebit de gravă comisă și, mai

ales, consecința ireparabilă a faptei sale reprobabile, întrucât minorii

rezultați din căsătoria sa cu victima, au rămas astfel, fără sprijinul matern.

Astfel, în

speța supusă analizei, se apreciază că prima instanță a procedat în mod

justificat atunci când a constatat că inculpatul l.L., nuanțându-și

declarațiile, nu a făcut decât să încerce să evite tragerea sa la răspundere

penală. Contrar probelor administrate în cauză, care s-au coroborat între ele,

inclusiv cu raportul de necropsie al cadavrului (f. 99-102 d.u.p.), care a

relevat, cu certitudine, că între loviturile aplicate de inculpat (în mod

sistematic, repetat și într-un interval de aproximativ 10 zile) și decesul

victimei, există o directă legătură de cauzalitate, s-a reținut justificat că

leziunile depistate pe tot corpul victimei nu s-au produs, în mod cert, în urma

căderii acesteia din căruță și târârii sale de cai, așa cum, nesusținut de nici

un suport probator, a tins a acredita ideea inculpatul.

Așadar, atât

prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar, în mod justificat, au

constatat că inculpatul l.L. se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a

fost cercetat, dedus judecății și apoi condamnat, fiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 -175 alin. (1) lit.

c) C. pen. (victimă - soția sa l.A.).

În aceeași

ordine de idei, prima instanță și apoi și instanța de prim control judiciar, pe

baza unei juste evaluări a materialului probator administrat, au reținut corect

că inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a acționat violent și

necontrolat, agresându-și soția în repetate rânduri, mai multe zile consecutiv,

producându-i leziuni pe tot corpul care, în final, au condus la rezultatul

letal, pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, putea și trebuia să-l prevadă,

acționând deci cu intenție indirectă.

Înalta Curte

reține că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenția de a suprima viața

persoanei, intenție care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul,

prevăzând moartea victimei, ca rezultat al activității sale, a urmărit sau

acceptat producerea acestui rezultat, iar în speța supusă examinării,

inculpatul l.L. a acționat, în mod evident, cu intenția de a ucide, întrucât a

agresat fizic victima cu pumnii, palmele, picioarelel și coada unei mături,

lovind-o cu intensitate și în mod repetat, în mai multe zone ale corpului,

într-un interval de aproximativ 10 zile, fără a-i acorda minime îngrijiri.

Prin urmare,

nu pot fi primite susținerile inculpatului l.L. în sensul că, în speță, se

impune achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., întrucât așa cum, corect, au reținut ambele instanțe,

conform probelor administrate în dosar, pe fondul consumului de alcool,

inculpatul, în intervalul de timp cuprins între 14 noiembrie 2008 - 24

noiembrie 2008, în timp ce se afla în domiciliu împreună cu soția sa, i-a

aplicat acesteia mai multe corecții fizice, în diferite zone ale corpului,

provocându-i leziuni care i-au cauzat decesul, fapta, astfel cum a fost

descrisă în actul de inculpare, întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, se

mai constată că pedeapsa de 18 ani închisoare, în regim privativ de libertate,

aplicată de prima instanță și menținută, ulterior de instanța de prim control

judiciar, a fost corect individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art.

72 C. pen. și este proporțională și îndestulătoare, atât sub aspectul

cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, fiind, doar în

această modalitate, aptă să satisfacă scopul preventiv și de reeducare

consfințit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Raportat la

modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, chiar dacă se afla sub

influența băuturilor alcoolice, față de pericolul concret creat prin uciderea

victimei - soția și mama copiilor săi - corect ambele instanțe au apreciat că

pedeapsa stabilită reflectă, atât periculozitatea faptei, cât și intervalul de

timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei și pentru reeducarea

inculpatului.

În

consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face

decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament

antisocial extrem și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile

statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii și să dea o

ripostă fermă și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Pentru aceste

motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată

inculpatului l.L. nu ar fi temeinică, întrucât s-ar lipsi de conținut dispozițiile

art. 72 și art. 52 C. pen. și s-ar crea astfel o vădită disproporție între

scopul urmărit și rezultatul acesteia.

Fată de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul l.L. împotriva Deciziei penale nr. 73/ A din 11 mai 2010

a Curții de Apel Galați, secția penală.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului l.L., durata reținerii și

arestării preventive de la 7 iulie 2009 la 28 iulie 2010.

În baza art. 192

alin. 2 C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul l.L. împotriva Deciziei penale nr. 73/

A din 11 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului l.L., durata reținerii și arestării preventive

de la 7 iulie 2009 la 28 iulie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 iulie 2010.