ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3383/2010

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 47 din data de 5 martie 2010, pronunțată de Tribunalul

Brăila, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174

- 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. (cetățean

român, studii 7 clase, fără ocupație) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și la o pedeapsă

complementară de 4 ani prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului

prin Sentința penală nr. 1089 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei Brăila și s-a

dispus, conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopirea pedepsei de 10

ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând a executa pedeapsa cea

mai grea, sporită cu 2 luni, în total având 10 ani și 2 luni închisoare, și 4

ani pedeapsa complementară.

I-au fost interzise inculpatului C.A.

drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă timpul reținerii preventive de o zi (15 - 16 decembrie 2008).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a

condamnat inculpatul Ș.M. (cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație) la

pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte

violențe.

I-au fost interzise inculpatului Ș.M.

drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Au fost obligați, în solidar, inculpații C.A.

și Ș.M. să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Brăila suma de

2.719,42 RON, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale de la data

rămânerii definitive a prezentei.

S-a constatat că partea vătămată N.M. nu s-a

constituit parte civilă.

A respins ca nedovedită cererea părții

vătămate N.M. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Au fost obligați inculpații C.A. și Ș.M. la

câte 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON

reprezintă onorariul avocatului din oficiu și va fi suportat din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că în data de 18 - 19 noiembrie 2007, inculpații C.A. și

Ș.M. au agresat-o pe partea vătămată N.M. Inculpatul C.A. a lovit-o în mod

repetat cu pumnii, picioarele și obiecte contondente, cauzându-i leziuni care

au necesitat 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale, victima suferind un

traumatism cranio-cerebral cu înfundare de os frontal, leziuni care i-au pus

viața în primejdie și care constituie o infirmitate fizică cu caracter permanent.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art.

174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Fapta inculpatului Ș.M., care a lovit pe

partea vătămată N.M. cu un lemn la nivelul toracelui, producându-i leziuni care

au necesitat pentru vindecare 10 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au

fost stabilite prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate N.M.,

certificatul medico-legal nr. 1206 din 4 decembrie 2007, raportul de constatare

medico - legală din 21 decembrie 2007 și precizările din data de 19 februarie

2009 la acest raport, întocmite de Serviciul județean de medicină legală

Brăila, certificatele de concediu medical nr. x, y și z, procesul-verbal de

conducere în teren a părții vătămate și planșa fotografică, procesele-verbale

de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice, declarațiile

martorilor C.V., B.M., G.P., L.S., P.C.B., C.I. și M.I. și declarațiile

inculpaților.

Împotriva acestei sentințe penale inculpații

au declarat apel fără să formuleze motive scrise și fără să se prezinte în fața

instanței de apel. Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, au criticat

sentința pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei pe care au

apreciat-o prea aspră.

Prin Decizia penală nr. 84/A din data de 28

mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondate,

apelurile formulate de inculpații C.A. și Ș.M.

A obligat pe fiecare dintre

apelanții-inculpați la plata către stat a sumei de câte 350 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare în apel, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Inculpații C.A. și Ș.M. au formulat recurs

împotriva Deciziei penale nr. 84/A din data de 28 mai 2010.

Recurentul-inculpat C.A. a criticat soluția

instanței de apel, ca fiind nelegală și netemeinică, invocând cazurile de

casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C.

proc. pen., motivele de recurs fiind arătate în practicaua deciziei.

Recurentul-inculpat Ș.M. nu a motivat

recursul declarat.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției

recurate, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând

să respingă recursul formulat de inculpatul C.A., ca nefondat și recursul

formulat de inculpatul Ș.M., ca tardiv formulat, pentru următoarele motive:

Referitor la prima critică prin care se solicită

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului

C.A., în sensul că fapta nu s-a petrecut în loc public, Înalta Curte constată

critica nefondată, deoarece din tot ansamblul probator al dosarului rezultă că

agresiunea a început în stradă - strada fiind un loc public - și a continuat în

curte, după care victima a fost scoasă din curte la marginea gardului în

stradă.

Față de aceste considerente nu se impune o

nouă încadrare juridică ci, dimpotrivă, se constată că în mod legal, instanțele

au reținut că fapta săvârșită de inculpatul C.A. a fost săvârșită în loc

public.

În ceea ce privește critica prin care se

solicită achitarea, se reține că deși ambii recurenți au avut o poziție de

nerecunoaștere a săvârșirii faptelor pe tot parcursul procesului penal, din

materialul probator al dosarului (procesele-verbale de redare a convorbirilor

telefonice efectuate de inculpatul Ș.M., declarațiile martorilor, declarațiile

părții vătămate, certificatul medico-legal din 4 decembrie 2007) rezultă în mod

indubitabil că recurenții se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru

care au fost trimiși în judecată și condamnați.

Urmează ca și această critică să fie respinsă

ca nefondată.

Referitor la cea de-a treia critică

formulată, prin care se solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că

prima instanță a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a

pedepselor aplicate și a stabilit corect modalitatea de executare, având în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și scopul

pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel, instanța a avut în vedere atât

pericolul social sporit al faptelor reflectat în modul în care s-au consumat

infracțiunile, cât și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea

de tentativă la omor calificat dedusă judecății, în modalitatea prevăzută de

art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv pentru

infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen.

De asemenea, instanța a avut în vedere datele

care caracterizează persoana fiecărui inculpat, cunoscuți cu antecedente penale

fără a fi însă recidiviști, tineri, cu un grad de instrucție sub mediu,

necăsătoriți, fără ocupație, iar în cursul procesului penal au manifestat o

conduită procesuală incorectă, nerecunoscând faptele reținute în sarcina lor,

în ciuda evidenței.

Pedeapsa aplicată fiecărui inculpat,

orientată spre minimul special prevăzut de lege, răspunde exigențelor prevăzute

de art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen., fiind de natură de a asigura scopul

pedepsei cu funcția preventivă și educativă a sa.

Față de toate aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C.A.

În ceea ce privește recursul tardiv formulat

de inculpatul Ș.M., Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 84/A din data de 28

mai 2010 s-au respins apelurile formulate de către inculpații C.A. și Ș.M.

Aceștia au fost prezenți la judecarea apelurilor formulate.

Așa cum rezultă din cererea de recurs

formulată de recurentul Ș.M., aceasta poartă data de 15 iunie 2010. Or,

potrivit dispozițiilor art. 385

3

alin. (1) și (2) raportat la art.

363 C. proc. pen., termenul de recurs de 10 zile curge pentru partea prezentă

la dezbateri, aflată în stare de libertate, de la pronunțare.

În consecință, Înalta Curte constată că

recursul inculpatului Ș.M. a fost declarat în afara termenului legal prevăzut

de normele procesual-penale arătate, motiv pentru care îl va respinge ca tardiv

declarat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen., va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

inculpatul Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 28 mai 2010 a Curții de

Apel Galați, secția penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.A. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții-inculpați la câte 500 RON,

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu, în sume de câte 300 RON, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

septembrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ