ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3383/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 47 din data de 5 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. (cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și la o pedeapsă complementară de 4 ani prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1089 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei Brăila și s-a dispus, conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopirea pedepsei de 10 ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 2 luni, în total având 10 ani și 2 luni închisoare, și 4 ani pedeapsa complementară. I-au fost interzise inculpatului C.A. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii preventive de o zi (15 - 16 decembrie 2008). În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul Ș.M. (cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație) la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. I-au fost interzise inculpatului Ș.M. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Au fost obligați, în solidar, inculpații C.A.

și Ș.M. să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Brăila suma de 2.719,42 RON, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei. S-a constatat că partea vătămată N.M. nu s-a constituit parte civilă. A respins ca nedovedită cererea părții vătămate N.M. de acordare a cheltuielilor de judecată. Au fost obligați inculpații C.A. și Ș.M. la câte 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu și va fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 18 - 19 noiembrie 2007, inculpații C.A.

și Ș.M. au agresat-o pe partea vătămată N.M. Inculpatul C.A. a lovit-o în mod repetat cu pumnii, picioarele și obiecte contondente, cauzându-i leziuni care au necesitat 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale, victima suferind un traumatism cranio-cerebral cu înfundare de os frontal, leziuni care i-au pus viața în primejdie și care constituie o infirmitate fizică cu caracter permanent. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Fapta inculpatului Ș.M., care a lovit pe partea vătămată N.M. cu un lemn la nivelul toracelui, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 10 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate N.M., certificatul medico-legal nr. 1206 din 4 decembrie 2007, raportul de constatare medico - legală din 21 decembrie 2007 și precizările din data de 19 februarie 2009 la acest raport, întocmite de Serviciul județean de medicină legală Brăila, certificatele de concediu medical nr. x, y și z, procesul-verbal de conducere în teren a părții vătămate și planșa fotografică, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice, declarațiile martorilor C.V., B.M., G.P., L.S., P.C.B., C.I. și M.I. și declarațiile inculpaților. Împotriva acestei sentințe penale inculpații au declarat apel fără să formuleze motive scrise și fără să se prezinte în fața instanței de apel.

Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, au criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei pe care au apreciat-o prea aspră. Prin Decizia penală nr. 84/A din data de 28 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații C.A. și Ș.M. A obligat pe fiecare dintre apelanții-inculpați la plata către stat a sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Inculpații C.A. și Ș.M. au formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 84/A din data de 28 mai 2010. Recurentul-inculpat C.A. a criticat soluția instanței de apel, ca fiind nelegală și netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 17, 18 și 14 C. proc.

pen., motivele de recurs fiind arătate în practicaua deciziei. Recurentul-inculpat Ș.M. nu a motivat recursul declarat. Examinând legalitatea și temeinicia soluției recurate, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând să respingă recursul formulat de inculpatul C.A., ca nefondat și recursul formulat de inculpatul Ș.M., ca tardiv formulat, pentru următoarele motive: Referitor la prima critică prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C.A., în sensul că fapta nu s-a petrecut în loc public, Înalta Curte constată critica nefondată, deoarece din tot ansamblul probator al dosarului rezultă că agresiunea a început în stradă - strada fiind un loc public - și a continuat în curte, după care victima a fost scoasă din curte la marginea gardului în stradă.

Față de aceste considerente nu se impune o nouă încadrare juridică ci, dimpotrivă, se constată că în mod legal, instanțele au reținut că fapta săvârșită de inculpatul C.A. a fost săvârșită în loc public. În ceea ce privește critica prin care se solicită achitarea, se reține că deși ambii recurenți au avut o poziție de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor pe tot parcursul procesului penal, din materialul probator al dosarului (procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul Ș.M., declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal din 4 decembrie 2007) rezultă în mod indubitabil că recurenții se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați.

Urmează ca și această critică să fie respinsă ca nefondată. Referitor la cea de-a treia critică formulată, prin care se solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că prima instanță a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepselor aplicate și a stabilit corect modalitatea de executare, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, instanța a avut în vedere atât pericolul social sporit al faptelor reflectat în modul în care s-au consumat infracțiunile, cât și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat dedusă judecății, în modalitatea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

De asemenea, instanța a avut în vedere datele care caracterizează persoana fiecărui inculpat, cunoscuți cu antecedente penale fără a fi însă recidiviști, tineri, cu un grad de instrucție sub mediu, necăsătoriți, fără ocupație, iar în cursul procesului penal au manifestat o conduită procesuală incorectă, nerecunoscând faptele reținute în sarcina lor, în ciuda evidenței. Pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, orientată spre minimul special prevăzut de lege, răspunde exigențelor prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen., fiind de natură de a asigura scopul pedepsei cu funcția preventivă și educativă a sa. Față de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C.A. În ceea ce privește recursul tardiv formulat de inculpatul Ș.M., Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia penală nr. 84/A din data de 28 mai 2010 s-au respins apelurile formulate de către inculpații C.A. și Ș.M. Aceștia au fost prezenți la judecarea apelurilor formulate. Așa cum rezultă din cererea de recurs formulată de recurentul Ș.M., aceasta poartă data de 15 iunie 2010. Or, potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs de 10 zile curge pentru partea prezentă la dezbateri, aflată în stare de libertate, de la pronunțare. În consecință, Înalta Curte constată că recursul inculpatului Ș.M.

a fost declarat în afara termenului legal prevăzut de normele procesual-penale arătate, motiv pentru care îl va respinge ca tardiv declarat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Având în vedere și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 28 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenții-inculpați la câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sume de câte 300 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2010. Procesat de GGC - AZ