ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3504/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 354 din 13

octombrie 2003, Tribunalul Brăila a hotărât următoarele:

A schimbat încadrarea juridică cu

care a fost trimis în judecată inculpatul C.M., din infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și în baza acestui text de lege a condamnat pe inculpatul

C.M. la o pedeapsă de 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 568 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 186/2000

a Judecătoriei Slobozia.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a

contopit pedeapsa de 10 ani închisoare, cu restul de 568 zile, urmând ca

inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită

cu 6 luni închisoare, în total 10 și 6 luni închisoare.

A interzis inculpatului drepturile

civile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen. și

anume:

a) dreptul de a alege și de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcție sau

de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul,

pentru săvârșirea infracțiunii;

d) drepturile părintești;

e) dreptul de a fi tutore sau

curator.

A prelungit măsura arestului

preventiv a inculpatului C.M. de la 4 noiembrie 2003 la 3 decembrie 2003 și în

conformitate cu art. 188 C. pen., a dedus prevenția cu începere de la 13 martie

2003, la zi.

A obligat inculpatul să plătească

părții civile SC R.C. SRL, suma de 145.171.200 lei, cu titlu de despăgubiri

civile.

A obligat inculpatul să plătească

statului suma de 7 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

700.000 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu, ce se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, în seara zilei de 6

martie 2003, în jurul orelor 23,00, partea vătămată M.T.V., merceolog la SC R.C.

SRL Brăila, având asupra sa o sacoșă cu 80 milioane lei, bonuri de masă

donatori sânge, în valoare de 13 milioane lei și tichete de masă în valoare de

67 milioane lei, realizate din vânzările acelei zile, se îndrepta spre locuința

administratorului firmei pentru a preda sacoșa cu valori.

Administratorul locuiește în Calea

Călărașilor Brăila.

La ușa de intrare în scară, M.T.V. a

fost întâmpinată de către doi tineri, care i-au smuls sacoșa și au fugit de la

locul faptei.

Partea vătămată i-a urmărit pe cei

doi, dar nu a reușit să-i prindă.

Au fost sesizate organele de

poliție, care au stabilit că unul din cei doi tineri este inculpatul C.M.,

recidivist. Celălalt nu a fost identificat.

Inculpatul C.M. a încercat să

părăsească țara, dar fiind dat în consemn la frontieră, a fost identificat și

reținut la punctul de frontieră Vărsad, jud. Arad.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, susținând că greșit s-a reținut că a comis el fapta respectivă

și că în timpul în care s-a săvârșit tâlhăria el s-a aflat în altă parte,

respectiv la un bar.

Prin decizia penală nr. 210 din 15

aprilie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, a menținut starea de arest, a dedus arestarea preventivă până la data

deciziei și l-a obligat pe apelant să plătească statului 2.500.000 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Se motivează, în esență, că instanța

a făcut o analiză pertinentă a probelor administrate, cărora le-a dat o justă

interpretare, reținând în mod corect că ele fac dovada deplină a săvârșirii de

către inculpat a infracțiunii de tâlhărie.

Inculpatul a declarat recurs

invocând, ca și în apel, că soluția de condamnare a sa este consecința

comiterii unei erori grave de fapt, susținând că nu a participat la săvârșirea

infracțiunii și a solicitat, în principal, să fie achitat în temeiul art. 10 lit.

c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei, considerând-o prea mare.

Criticile sunt nefondate.

Din examinarea probelor și lucrărilor

dosarului, se constată că instanțele au reținut corect că inculpatul a

participat la comiterea faptei.

Sub acest aspect, s-a avut în vedere

că partea vătămată M.T.V. l-a identificat pe inculpat ca fiind autorul, la

recunoașterile din grup, efectuate la urmărirea penală, în prezența martorilor

asistenți și a apărătorului inculpatului.

S-a mai avut în vedere declarația

martorului D.C.C., în sensul că, în seara în care s-a comis fapta, a văzut două

persoane care staționau în casa scărilor, între etajele 1 și 2, din care una

din persoane este inculpatul trimis în judecată, identificare, pe care a

făcut-o și la recunoașterea din grup.

La locul indicat de martor că erau

cei doi, organele de poliție au observat urme papilare pe calorifer, țeava de

alimentare cu gaze și pe ușa de acces, iar în urma constatării

tehnico-științifice la Serviciul criminalistic al Inspectoratului de Poliție al

județului Brăila, s-a stabilit că unele urme aparțin inculpatului C.M.

Inculpatul a susținut că, în timpul

în care s-a comis tâlhăria, el s-a aflat la un bar, astfel că nu a participat

la săvârșirea faptei, însă nu a dovedit că a stat acolo în tot acest timp, ci

dimpotrivă, s-a stabilit că a mai lipsit în unele perioade de timp.

Așadar, hotărârile nu sunt

criticabile sub aspectul analizat.

De asemenea, nu sunt criticabile

nici sub aspectul individualizării pedepsei, constatându-se că pedeapsa

aplicată a fost stabilită cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C.

pen.

Avându-se în vedere gravitatea

faptei săvârșite și pericolul social sporit al inculpatului, recidivist,

condamnat anterior prin două hotărâri pentru comiterea unor infracțiuni de furt

calificat și tâlhărie, precum și poziția nesinceră manifestată pe parcursul

procesului penal, se impune menținerea pedepsei în cuantumul fixat, pentru a se

realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente și

întrucât nu se constată nici motive care se pot luat în considerare din oficiu,

recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, se va computa din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 13 martie 2003, la data prezentei

decizii și a obliga pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.M., împotriva deciziei nr. 210 din 15 aprilie 2004 a Curții de

Apel Galați, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată,

durata arestării preventive a inculpatului de la data de 13 martie 2003 la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2004.