ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3504/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 354 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Brăila a hotărât următoarele: A schimbat încadrarea juridică cu care a fost trimis în judecată inculpatul C.M., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și în baza acestui text de lege a condamnat pe inculpatul C.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 568 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 186/2000 a Judecătoriei Slobozia.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare, cu restul de 568 zile, urmând ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 10 și 6 luni închisoare. A interzis inculpatului drepturile civile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen. și anume: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul, pentru săvârșirea infracțiunii; d) drepturile părintești; e) dreptul de a fi tutore sau curator.

A prelungit măsura arestului preventiv a inculpatului C.M. de la 4 noiembrie 2003 la 3 decembrie 2003 și în conformitate cu art. 188 C. pen., a dedus prevenția cu începere de la 13 martie 2003, la zi. A obligat inculpatul să plătească părții civile SC R.C. SRL, suma de 145.171.200 lei, cu titlu de despăgubiri civile. A obligat inculpatul să plătească statului suma de 7 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 700.000 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu, ce se va suporta din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, în seara zilei de 6 martie 2003, în jurul orelor 23,00, partea vătămată M.T.V., merceolog la SC R.C. SRL Brăila, având asupra sa o sacoșă cu 80 milioane lei, bonuri de masă donatori sânge, în valoare de 13 milioane lei și tichete de masă în valoare de 67 milioane lei, realizate din vânzările acelei zile, se îndrepta spre locuința administratorului firmei pentru a preda sacoșa cu valori.

Administratorul locuiește în Calea Călărașilor Brăila. La ușa de intrare în scară, M.T.V. a fost întâmpinată de către doi tineri, care i-au smuls sacoșa și au fugit de la locul faptei. Partea vătămată i-a urmărit pe cei doi, dar nu a reușit să-i prindă. Au fost sesizate organele de poliție, care au stabilit că unul din cei doi tineri este inculpatul C.M., recidivist. Celălalt nu a fost identificat. Inculpatul C.M. a încercat să părăsească țara, dar fiind dat în consemn la frontieră, a fost identificat și reținut la punctul de frontieră Vărsad, jud. Arad. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, susținând că greșit s-a reținut că a comis el fapta respectivă și că în timpul în care s-a săvârșit tâlhăria el s-a aflat în altă parte, respectiv la un bar.

Prin decizia penală nr. 210 din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a menținut starea de arest, a dedus arestarea preventivă până la data deciziei și l-a obligat pe apelant să plătească statului 2.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Se motivează, în esență, că instanța a făcut o analiză pertinentă a probelor administrate, cărora le-a dat o justă interpretare, reținând în mod corect că ele fac dovada deplină a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie. Inculpatul a declarat recurs invocând, ca și în apel, că soluția de condamnare a sa este consecința comiterii unei erori grave de fapt, susținând că nu a participat la săvârșirea infracțiunii și a solicitat, în principal, să fie achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, considerând-o prea mare. Criticile sunt nefondate. Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect că inculpatul a participat la comiterea faptei. Sub acest aspect, s-a avut în vedere că partea vătămată M.T.V. l-a identificat pe inculpat ca fiind autorul, la recunoașterile din grup, efectuate la urmărirea penală, în prezența martorilor asistenți și a apărătorului inculpatului. S-a mai avut în vedere declarația martorului D.C.C., în sensul că, în seara în care s-a comis fapta, a văzut două persoane care staționau în casa scărilor, între etajele 1 și 2, din care una din persoane este inculpatul trimis în judecată, identificare, pe care a făcut-o și la recunoașterea din grup.

La locul indicat de martor că erau cei doi, organele de poliție au observat urme papilare pe calorifer, țeava de alimentare cu gaze și pe ușa de acces, iar în urma constatării tehnico-științifice la Serviciul criminalistic al Inspectoratului de Poliție al județului Brăila, s-a stabilit că unele urme aparțin inculpatului C.M. Inculpatul a susținut că, în timpul în care s-a comis tâlhăria, el s-a aflat la un bar, astfel că nu a participat la săvârșirea faptei, însă nu a dovedit că a stat acolo în tot acest timp, ci dimpotrivă, s-a stabilit că a mai lipsit în unele perioade de timp. Așadar, hotărârile nu sunt criticabile sub aspectul analizat. De asemenea, nu sunt criticabile nici sub aspectul individualizării pedepsei, constatându-se că pedeapsa aplicată a fost stabilită cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen.

Avându-se în vedere gravitatea faptei săvârșite și pericolul social sporit al inculpatului, recidivist, condamnat anterior prin două hotărâri pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, precum și poziția nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, se impune menținerea pedepsei în cuantumul fixat, pentru a se realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente și întrucât nu se constată nici motive care se pot luat în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Totodată, se va computa din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 13 martie 2003, la data prezentei decizii și a obliga pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei nr. 210 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului de la data de 13 martie 2003 la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2004.