ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3531/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 17 martie 2010, reclamanta B.M. a solicitat

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

anularea Ordinului nr. 527 din 24 aprilie 2009 emis de Ministrul agriculturii

și dezvoltării rurale, reintegrarea în funcția de director executiv adjunct din

cadrul Direcției Agricole și Dezvoltării Rurale Buzău și plata tuturor

drepturilor bănești cuvenite pentru această funcție, de la data emiterii

ordinului până la reintegrare.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că eliberarea sa din funcție a avut în vedere

considerente de natură politică, O.U.G. nr. 37/2009 fiind un act contrar

Constituției.

Printr-o cerere

precizatoare, reclamanta a arătat că solicită doar acordarea drepturilor

bănești pentru intervalul 24 aprilie 2009 - 02 iulie 2010, întrucât prin

Ordinul nr. 945 din 02 iulie 2010 a fost reintegrată în funcție.

instanței de fond.

Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 3285 din 7 septembrie 2010 a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta

B.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și a obligat pârâtul să plătească reclamantei diferența de drepturi

bănești dintre drepturile cuvenite funcției de director executiv adjunct și

funcția de execuție, pentru perioada 24 aprilie 2009 – 02 iulie 2010.

și de drept care au format convingerea instanței de fond.

Prima instanță a

reținut că prin Ordinul nr. 527 din 24 aprilie 2009, reclamanta a fost

eliberată din funcția de director executiv adjunct din cadrul D.A.D.R. Buzău,

în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, ordonanță declarată neconstituțională prin

decizia Curții Constituționale nr.1257/2009.

Curtea a apreciat că Guvernul

României, în încercarea de a ocoli controlul de constituționalitate a abrogat

formal dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 cu o zi înainte de pronunțarea Curții

Constituționale, însă, aceleași dispoziții au fost preluate în O.U.G. nr. 105/2009.

Curtea Constituțională s-a pronunțat însă și cu privire la dispozițiile O.U.G.

nr. 105/2009 constatând că și acestea sunt neconstituționale prin Decizia nr. 1629/2009.

Curtea a stabilit că

reclamanta a fost prejudiciată prin emiterea ordinului nelegal, în temeiul unei

ordonanțe declarată neconstituțională, astfel că a obligat pârâtul la plata drepturilor

bănești corespunzătoare funcției deținute de reclamantă.

de pârâtul Ministerul Agriculturii și dezvoltării Rurale împotriva Sentinței

nr. 3285 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

4.1. Instanța de fond

a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât pârâtul nu a fost citat.

S-au încălcat formele

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., pârâtul nu a avut posibilitatea să se apere, s-a încălcat principiul

contradictorialității.

4.2. În temeiul art. 129

alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond avea obligația să sesizeze că cererea

reclamantei este inadmisibilă, deoarece plata drepturilor bănești nu a fost

solicitată în circumstanțele art. 19 din Legea nr. 554/2004, iar plângerea

prealabilă nu a fost efectuată.

Cum reclamanta a

renunțat la capătul principal de cerere, anularea actului administrativ

considerat a fi nelegal, cererea de despăgubiri urma să fie respinsă ca

inadmisibilă.

4.3. Deși instanța a

dat prevalență deciziei Curții Constituționale, a omis să aplice principiul

neretroactivității legii civile care limitează despăgubirile cel puțin de la

data publicării deciziei Curții, precum și faptul că despăgubirile despre care

face vorbire art. 19 reprezintă daune ce pot fi acordate numai de la data

introducerii acțiunii, conform dispozițiilor Codului civil.

formulate de intimata-reclamantă B.M.

Prin întâmpinare, se

solicită respingerea recursului ca nefondat.

5.1. La dosar s-a

depus plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004

înregistrată sub nr. 181556 din 26 februarie 2010.

5.2. Ordinul nr. 527

din 24 aprilie 2009 a fost emis în baza prevederilor art. III alin. (1) din

O.U.G. nr. 37/2009, act normativ ce a fost declarat neconstituțional.

5.3. Restrângerea

acțiunii a fost determinată de reintegrarea în funcția publică de conducere și

echivalează cu o recunoaștere a faptului că eliberarea din funcție în anul 2009 a fost făcută în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor legale în materie, în temeiul unor acte

normative declarate neconstituționale.

II. Considerentele

Înaltei Curți – instanță competentă să soluționeze calea de atac exercitată

împotriva Sentinței nr. 3285 din 7 septembrie 2010.

nefondat.

1.1. La fila 19 dosar

fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâta, pentru

termenul de judecată din 7 septembrie 2010, când s-a și pronunțat hotărârea.

Potrivit mențiunilor

agentului procedural, funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței de la

registratura ministerului, a primit citația și a semnat de primire, de unde

rezultă că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este

întrunit.

1.2. La fila 11 dosar

fond se găsește plângerea prealabilă formulată de reclamantă și adresată

ministerului pârât, cu număr de înregistrare 181556 din 26 februarie 2010, de

unde rezultă că și acest motiv de recurs este nefondat.

Mai mult, acțiunea

fiind întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, plângerea

prealabilă nu este necesară.

1.3. În ceea ce

privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., se observă că cererea reclamantei a fost precedată de

pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/ 2009.

În aceste condiții,

devin aplicabile prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, iar acțiunea poate avea ca obiect fie acordarea de despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, fie anularea actelor

administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei

autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei

anumite operațiuni administrative.

Acordarea de

despăgubiri nu mai urmează dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

cu raportare la art. 19 din același act normativ și nu este obligatoriu anularea

actului administrativ ca premisă pentru admiterea cererii de daune (materiale

și/ sau morale).

Deoarece reclamanta a

fost reintegrată în funcția publică de conducere din care a fost eliberată

printr-un act emis în temeiul unei ordonanțe declarată neconstituțională, în

mod firesc se consideră că autoritatea pârâtă a recunoscut abuzul comis, iar

anularea actului revocat nu mai era necesară.

Despăgubirile pentru

daunele materiale cauzate reclamantei se acordă de la data producerii acestora

și nu de la data introducerii acțiunii sau de la data publicării în Monitorul

Oficial al deciziei Curții Constituționale.

Această concluzie se

desprinde și din faptul că reclamanta a solicitat plata drepturilor bănești

cuvenite de la data emiterii ordinului de eliberare din funcție și până la

reintegrare.

Or, drepturile

bănești se cuvin și se acordă pe toată durata de timp pentru care reclamanta a

fost privată de ele, cum în mod corect a dispus și prima instanță.

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 3285 din 7

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2011.