ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3531/2011

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 martie 2010, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului nr. 527 din 24 aprilie 2009 emis de Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, reintegrarea în funcția de director executiv adjunct din cadrul Direcției Agricole și Dezvoltării Rurale Buzău și plata tuturor drepturilor bănești cuvenite pentru această funcție, de la data emiterii ordinului până la reintegrare. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că eliberarea sa din funcție a avut în vedere considerente de natură politică, O.U.G. nr. 37/2009 fiind un act contrar Constituției. Printr-o cerere precizatoare, reclamanta a arătat că solicită doar acordarea drepturilor bănești pentru intervalul 24 aprilie 2009 - 02 iulie 2010, întrucât prin Ordinul nr. 945 din 02 iulie 2010 a fost reintegrată în funcție.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3285 din 7 septembrie 2010 a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a obligat pârâtul să plătească reclamantei diferența de drepturi bănești dintre drepturile cuvenite funcției de director executiv adjunct și funcția de execuție, pentru perioada 24 aprilie 2009 – 02 iulie 2010.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 527 din 24 aprilie 2009, reclamanta a fost eliberată din funcția de director executiv adjunct din cadrul D.A.D.R. Buzău, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, ordonanță declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr.1257/2009. Curtea a apreciat că Guvernul României, în încercarea de a ocoli controlul de constituționalitate a abrogat formal dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 cu o zi înainte de pronunțarea Curții Constituționale, însă, aceleași dispoziții au fost preluate în O.U.G. nr. 105/2009. Curtea Constituțională s-a pronunțat însă și cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009 constatând că și acestea sunt neconstituționale prin Decizia nr. 1629/2009. Curtea a stabilit că reclamanta a fost prejudiciată prin emiterea ordinului nelegal, în temeiul unei ordonanțe declarată neconstituțională, astfel că a obligat pârâtul la plata drepturilor bănești corespunzătoare funcției deținute de reclamantă.

Recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 3285 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 4.1. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât pârâtul nu a fost citat. S-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pârâtul nu a avut posibilitatea să se apere, s-a încălcat principiul contradictorialității. 4.2. În temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond avea obligația să sesizeze că cererea reclamantei este inadmisibilă, deoarece plata drepturilor bănești nu a fost solicitată în circumstanțele art. 19 din Legea nr. 554/2004, iar plângerea prealabilă nu a fost efectuată. Cum reclamanta a renunțat la capătul principal de cerere, anularea actului administrativ considerat a fi nelegal, cererea de despăgubiri urma să fie respinsă ca inadmisibilă. 4.3. Deși instanța a dat prevalență deciziei Curții Constituționale, a omis să aplice principiul neretroactivității legii civile care limitează despăgubirile cel puțin de la data publicării deciziei Curții, precum și faptul că despăgubirile despre care face vorbire art. 19 reprezintă daune ce pot fi acordate numai de la data introducerii acțiunii, conform dispozițiilor Codului civil.

Apărările formulate de intimata-reclamantă B.M. Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat. 5.1. La dosar s-a depus plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 înregistrată sub nr. 181556 din 26 februarie 2010. 5.2. Ordinul nr. 527 din 24 aprilie 2009 a fost emis în baza prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, act normativ ce a fost declarat neconstituțional. 5.3. Restrângerea acțiunii a fost determinată de reintegrarea în funcția publică de conducere și echivalează cu o recunoaștere a faptului că eliberarea din funcție în anul 2009 a fost făcută în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor legale în materie, în temeiul unor acte normative declarate neconstituționale. II. Considerentele Înaltei Curți – instanță competentă să soluționeze calea de atac exercitată împotriva Sentinței nr. 3285 din 7 septembrie 2010. 1. Recursul este nefondat. 1.1. La fila 19 dosar fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâta, pentru termenul de judecată din 7 septembrie 2010, când s-a și pronunțat hotărârea. Potrivit mențiunilor agentului procedural, funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței de la registratura ministerului, a primit citația și a semnat de primire, de unde rezultă că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este întrunit. 1.2. La fila 11 dosar fond se găsește plângerea prealabilă formulată de reclamantă și adresată ministerului pârât, cu număr de înregistrare 181556 din 26 februarie 2010, de unde rezultă că și acest motiv de recurs este nefondat. Mai mult, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă nu este necesară. 1.3. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., se observă că cererea reclamantei a fost precedată de pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/ 2009. În aceste condiții, devin aplicabile prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, iar acțiunea poate avea ca obiect fie acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, fie anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Acordarea de despăgubiri nu mai urmează dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 19 din același act normativ și nu este obligatoriu anularea actului administrativ ca premisă pentru admiterea cererii de daune (materiale și/ sau morale). Deoarece reclamanta a fost reintegrată în funcția publică de conducere din care a fost eliberată printr-un act emis în temeiul unei ordonanțe declarată neconstituțională, în mod firesc se consideră că autoritatea pârâtă a recunoscut abuzul comis, iar anularea actului revocat nu mai era necesară. Despăgubirile pentru daunele materiale cauzate reclamantei se acordă de la data producerii acestora și nu de la data introducerii acțiunii sau de la data publicării în Monitorul Oficial al deciziei Curții Constituționale. Această concluzie se desprinde și din faptul că reclamanta a solicitat plata drepturilor bănești cuvenite de la data emiterii ordinului de eliberare din funcție și până la reintegrare. Or, drepturile bănești se cuvin și se acordă pe toată durata de timp pentru care reclamanta a fost privată de ele, cum în mod corect a dispus și prima instanță. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.