ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4354/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 278 din 06 decembrie

2010 pronunțată în Dosarul 756/39.2010, Curtea de Apel Suceava, a admis acțiunea

formulată de reclamantul D.O.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, a anulat Ordinul nr. 832 din 14 iunie 2010 emis de pârât

și a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii ordinului

anulat, a obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale de care

acesta din urmă a fost lipsit prin emiterea ordinului anulat. Instanța a respins

excepțiile lipsei de interes și a lipsei de obiect invocate de pârât și, de asemenea,

a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Ordinul nr. 832 din

14 iunie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a constatat

că, începând cu data emiterii acestuia încetează de drept ordinul de numire nr.

990/2009 și contractul de management încheiat între Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și reclamantul D.O.L., director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean

de Poliție pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Suceava.

Prin Ordinul nr. 990 din

28 mai 2009 s-a dispus numirea în funcția de director coordonator adjunct în cadrul

Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Suceava a reclamantului,

urmând ca funcția să se exercite în baza unui contract de management. Între părți

s-a încheiat contractul de management Oficiului Județean de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit din 28 mai 2009.

La emiterea Ordinului

nr. 832 din 14 iunie 2010 s-au invocat Deciziile nr. 1257/2009, nr. 1629/2009 și

nr. 414/2010 pronunțate de Curtea Constituțională a României.

Analizând instituția de

drept administrativ operabilă în cazul emiterii ordinului atacat, se poate observa

că, în condițiile în care s-a dispus încetarea efectelor actului administrativ de

către autoritatea publică emitentă, în cauză este aplicabilă instituția revocării/retractării

actului administrativ.

Însă, în raport de dispozițiile

art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004, reiese că actele administrative intrate în

circuitul civil nu mai pot fi retractate de autoritatea publică emitentă, dacă acestea

și-au produs efectele; în acest caz, autoritatea publică poate solicita instanței

anularea actului nelegal emis.

În speță, Ordinul nr.

990 din 28 mai 2009 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a intrat

în circuitul civil și și-a produs efectele prin încheierea contractului de management

Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din 28 iunie 2009

și ocuparea de către reclamant a funcției de director coordonator adjunct în cadrul

Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Suceava.

În aceste circumstanțe,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu era competent față de disp.

art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004 să-și retracteze propriul act, în condițiile

în care nu era competent material de a proceda la emiterea actului de retractare,

în situația în care Ordinul nr. 990 din 28 mai 2009 intrase în circuitul civil și

își produsese efectele.

Față de cele ce preced,

Curtea reține nulitatea absolută a Ordinului nr. 832 din 14 iunie 2010 emis de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru necompetență materială, fiind astfel de

prisos a analiza celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamant legate de

imposibilitatea revocării actelor administrative pe baza cărora au luat naștere

raporturi contractuale și care se înscriu, de asemenea, în excepțiile de la principiul

revocabilității actelor administrative.

Cu privire la cererea

reconvențională, Curtea a apreciat-o ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Pârâtul reclamant Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, pe calea cererii reconvenționale

să se constate că Ordinul nr. 990 din 28 mai 2009 a încetat de drept.

Astfel, așa cum a fost

formulată cererea reconvențională, se observă că pârâtul reclamant a investit instanța

cu o acțiune în constatare, în condițiile în care nu a solicitat anularea Ordinului

nr. 990 din 28 mai 2009.

În art. 28 Legea nr. 554/2004

se prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc.

civ., în măsura compatibilității.

În art. 111 C. proc. civ.

se arată că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței

sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere

realizarea dreptului.

În cauza de față, în raport

de disp. art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004, pârât reclamantul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale are deschisă calea unei acțiuni în realizare,

reprezentată de posibilitatea de a solicita instanței anularea Ordinului nr. 990

din 28 mai 2009 și cum pârât reclamantul nu a uzat de această procedură, acțiunea

în constatare este inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri,

a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale.

În motivarea recursului,

pârâtul a arătat, în esență, următoarele:

Deși reclamantul a solicitat

reintegrarea pe postul de director adjunct al Oficiului Județean de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Suceava, instanța l-a integrat pe postul deținut

anterior emiterii ordinului contestat, cu toate că între cele două funcții nu pot

fi făcute confuzii.

Întrucât funcția de director

coordonator s-a desființat la 20 octombrie 2010 ca efect al Deciziei nr. 414/2010

a Curții Constituționale, actele administrative individuale emise fie în temeiul

O.U.G. nr. 37/2009, fie ale O.U.G. nr. 105/2009 își încetează efectele de drept,

același lucru s-a întâmplat și în cazul de față în ceea ce privește actul administrativ

contestat.

Instanța de fond trebuia

să observe că lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare, O.U.G.

nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente

emise în temeiul acestora (contracte de management, actele administrative date în

aplicarea celor două ordonanțe de urgență).

Întrucât actul care a

stat la baza numirii reclamantului în funcție a fost declarat neconstituțional și,

oricum, anterior sesizării instanței, abrogat, acestea îi incumbă obligația să rețină

în baza rolului activ, reglementat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., că cererea

este lipsită de obiect, atât prin prisma normelor reglementate de Legea nr. 24/2000,

cât și prin prisma efectelor Deciziei Curții Constituționale.

Examinând sentința prin

prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

argumentele expuse în continuare.

Esențial în cauză este

că reclamantul, domnul D.O.L., a fost numit în funcția de director coordonator adjunct

al Oficului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Suceava, prin

Ordinul nr. 990 din 28 mai 2009, emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, în temeiul prevederilor art. III O.U.G. nr. 37/2009, actul normativ precitat

fiind declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții

Constituționale. Or, viciul de neconstituționalitate al actului normativ în baza

căruia a fost emis actul administrativ individual de numire în funcție, afectează

validitatea juridică a actelor subsecvente, cum este cazul Ordinului nr. 990 din

28 mai 2009.

În consecință, Ordinul

nr. 832 din 14 iunie 2010 a fost emis tocmai pentru a da efect Deciziei nr. 1257

din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, funcțiile de director coordonator

și coordonator adjunct desființându-se retroactiv, astfel că anularea acestui act

administrativ individual de către prima instanță reprezintă o soluție nelegală.

Prima instanță reține,

în mod eronat, incidența în speță a prevederilor art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004,

respectiv că Ordinul nr. 990 din 28 mai 2009 a intrat în circuitul civil și și-a

produs efectele prin încheierea contractului de management din 28 iunie 2009 și

prin ocuparea de către reclamant a funcției de director coordonator adjunct, astfel

că pârâtul nu mai avea competența să își retracteze propriul act.

Art. 1 alin. (6) Legea

nr. 554/2004 prevede următoarele: „

Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral

nelegal poate sa solicite instanței anularea acestuia, in situația in care actul

nu mai poate fi revocat întrucât a intrat in circuitul civil și a produs efecte

juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunța, daca a fost sesizata

prin cererea de chemare in judecata, și asupra validității actelor juridice încheiate

în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse

de acestea. Acțiunea poate fi introdusa in termen de un an de la data emiterii actului”.

Având ca reper textul legal precitat, rezultă că emitentul

acestuia nu îl mai poate retracta după ce actul a intact în circuitul civil și a

produs efecte juridice, trebuind să facă apel la instanța de judecată pentru ca

aceasta să dispună anularea actului.

Interdicția retractării actului de către emitentul

său operează de la momentul „intrării în circuitul civil”, adică din momentul încheierii

unor acte și producerii unor efecte de natură privată în baza respectivului act

administrativ.

În speță, însă, nu este vorba de nașterea unor raporturi

juridice civile, astfel cum a reținut, eronat, judecătorul fondului, ci de nașterea

unui raport de drept public în temeiul actului administrativ de numire în funcția

de director coordonator adjunct al reclamantului. A admite teza primei instanțe

ar însemna că, din momentul comunicării (intrării lor în vigoare), toate actele

administrative ar „intra în circuitul civil” și, astfel, ar dobândi caracter neretractabil,

fără excepție, ceea ar nega, însă, revocabilitatea actelor administrative, regulă

cu valoare de principiu ce operează în dreptul administrativ român.

În concluzie, soluția primei instanțe de admitere

a acțiunii și de anulare a Ordinului nr. 832 din 14 iunie 2010, a reintegrării reclamantului

pe postul deținut anterior, cu consecința acordării drepturilor salariale, apare

ca nelegală.

În schimb, este corectă hotărârea judecătorului fondului

de a respinge excepțiile invocate de pârât, precum și cererea reconvențională a

acestuia, soluția urmând a fi menținută sub aceste aspecte.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit

art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul

declarat de pârât, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge

acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței civile

nr. 278 din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului D.O.L., ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2011.