ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2305/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2305/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Prima instanță.

a) Cererea de chemare

în judecată.

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta H.F. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și

M.K.K. – Directorul general al A.P.I.A. anularea Deciziei nr. 1707/2009 emisă

de pârâta de ordinul 1 prin dispoziția pârâtei de ordinul 2 și obligarea

pârâtelor în solidar la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri

pentru daunele morale cauzate.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că nu i-au fost comunicate considerentele care

au stat la baza deciziei de suspendare a raportului său de serviciu, respectiv

pretinsele indicii constatate în procedura cercetării disciplinare, încălcându-se

principiul contradictorialității și cel al dreptului său la apărare.

De asemenea, a arătat

că sesizarea Comisiei de disciplină s-a realizat cu aproape 3 luni înaintea

emiterii deciziei, iar raportul cu propunerea de suspendare a fost întocmit

după finalizarea procedurii de cercetare administrativă din 23 octombrie 2009,

reclamanta nemaiputând influența cercetarea sa, astfel că putea fi eventual

mutată temporar într-un alt compartiment.

S-a mai arătat că nu

i-au fost comunicate nici abaterile disciplinare imputate, în perioada

cercetării sale disciplinare fiind în concediu medical și fiind înlocuită la

conducerea instituției de persoane numite Director coordonator și Director

coordonator adjunct.

În ceea ce privește

daunele morale solicitate reclamanta le-a justificat prin invocarea probității

sale morale neștirbite și a calităților profesionale, apariția în presă a

anunțului privind suspendarea sa din funcție și refuzul A.P.I.A. de a pune în

executare hotărârea judecătorească care-i permitea continuarea activității la

conducerea instituției.

În drept s-au invocat

prevederile art. 8, 11, 12, 16 și 18 din Legea nr. 554/2004.

b) Întâmpinările

formulate în cauză.

Pârâta Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin raportul care a stat la baza deciziei

de suspendare a raportului de serviciu s-au constatat nereguli pentru care

responsabilitatea revine reclamantei, respectiv un management defectuos, grave

erori manageriale ce au condus la menținerea unui climat de lucru neperformant.

Reclamanta a încercat

să influențeze cercetarea administrativă, a avut o atitudine neconformă cu

statutul de funcționar public, în calitate de director executiv al Centrului

județean Alba nu putea fi mutată temporar într-un alt compartiment sau

structură a instituției, suspendarea raportului de serviciu intervenind înainte

de dezbaterea cazului de către Comisia de disciplină.

S-a mai susținut de

către pârâtă că nu a fost demonstrat de către reclamantă prejudiciul moral, nu

au cunoștință despre criticile de presă cu privire la reclamantă, hotărârea

judecătorească invocată a fost pusă în executare, iar Acordul unic privind

relațiile de serviciu al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,

care produce efecte în anul 2010, nu cuprinde clauze exprese cu privire la

daunele morale.

Se mai invocă Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, nr. 40/2007 conform căreia daunele morale pot fi acordate salariaților

numai în cazul în care legea, contractul colectiv sau individual de muncă

cuprind clauze exprese în acest sens.

Pârâta M.K.K. –

Directorul general adjunct al Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură a invocat, în principal, excepția lipsei calității sale procesuale

pasive întrucât a emis decizia contestată în exercitarea atribuțiilor sale, ca

și reprezentant al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, nefiind

îndeplinite condițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

fondul acțiunii, s-a solicitat și de către această pârâtă prin întâmpinarea

depusă respingerea acțiunii, Directorului general nefiindu-i adusă la

cunoștință faza în care se află cercetarea administrativă, ci doar susținerile

care au stat la baza propunerii Comisiei de disciplină, iar în cazul

reclamantei nu există o luare propriu zisă a unor măsuri care să justifice

daunele morale, atâta timp cât Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură a emis actul atacat în baza actelor normative în vigoare.

c) Sentința și

considerentele primei instanțe.

Prin sentința nr. 140

din 18 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta M.K.K. - Director general

adjunct al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a fost admisă

în parte acțiunea formulată de reclamanta H.F. împotriva pârâtei Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură și în consecință a fost dispusă

anularea Deciziei nr. 1707 din 2 decembrie  2009 emisă de pârâtă.

Instanța a respins

acțiunea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtelor A.P.I.A. și M.K.K.

- Director general adjunct al A.P.I.A. la plata daunelor morale, obligând

pârâta A.P.I.A. la 1500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Instanța de fond a

reținut că prin Decizia nr. 1707 din 2 decembrie 2009 emisă de pârâta Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură prin Directorul general M.K.K. s-a

constatat, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 suspendarea

de drept a raportului de serviciu al reclamantei H.F., având funcția publică de

conducere de director executiv al Centrului județean Alba, menținută în temeiul

sentinței civile nr. 133/F/CA/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în

dosarul nr. 591/57/2009 având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 614

din 24 aprilie 2009.

În fapt, s-a reținut

că la nivelul A.P.I.A. – Centrul județean Alba s-a efectuat în perioada 8 iulie

- 10 iulie 2009, în baza Deciziei nr. 1076 din 7 iulie 2009 a Directorului

General al A.P.I.A., o verificare de către Serviciul Control Intern.

În urma acestor

verificări s-a întocmit de către Șeful Serviciului Control Intern, Nota de

control nr. 247 din 27 iulie 2009 prin care s-a propus sesizarea Comisiei de

disciplină din cadrul A.P.I.A., aparat central, cu privire la încălcarea

prevederilor art. 77 lit. j) și k) din Legea nr. 188/1999, art. 22 alin. (2)

din Legea 500/2002 și a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 de către reclamanta H.F.,

director executiv al Centrului Județean A.P.I.A. Alba.

În baza sesizării nr.

352 din 25 august 2009 a fost întocmit de către Comisia de disciplină a A.P.I.A.

dosarul de cercetare administrativă nr. 16/2009.

Comisia de disciplină

a apreciat că reclamanta a avut o atitudine neconformă cu statutul de

funcționar public, încercând să obstrucționeze punerea în aplicare a

propunerilor din nota de control, motiv pentru care s-a propus suspendarea

raportului său de serviciu pentru încălcarea gravă a normelor de conduită

profesională și, respectiv, încercarea de influențare a cercetării

administrative.

Urmare a Raportului

Comisiei de disciplină nr. 577 din 19 noiembrie 2009 a fost emisă de către

Directorul General al A.P.I.A., pârâta M.K.K., Decizia nr. 1707 din 2 decembrie

2009 prin care s-a constatat, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr.

188/1999, suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei.

Analizând conținutul

propunerii Comisiei disciplinare, instanța a constatat că nici unul din motivele

invocate pentru suspendare nu privesc atitudinea reclamantei și, respectiv,

împiedicarea de către aceasta a activității de cercetare prealabilă, ci se

referă la comportamentul manifestat în timpul controlului anterior sau modul în

care reclamanta s-a conformat măsurilor dispuse prin nota de control.

Instanța de fond a

apreciat că aceste aspecte trebuie avute în vedere doar la stabilirea

vinovăției funcționarului public în săvârșirea abaterilor disciplinare, precum

și la individualizarea eventualei sancțiuni la finalizarea cercetării

prealabile, fără să fie justificate încercările de influențare a activității

comisiei de disciplină.

Având în vedere

aceste considerente, fără a mai aprecia necesară analizarea și a celorlalte

motive de nelegalitate invocate de reclamantă, instanța de fond a constatat ca

fiind nerespectate condițiile art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999

și a dispus anularea Deciziei nr. 1707 din 2 decembrie 2009 emisă de pârâta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Prima instanță a

reținut că pârâta M.K.K., în calitate de Director general al A.P.I.A. la

momentul emiterii deciziei, nu are calitate procesuală pasivă distinctă în

cererea de anulare a actului administrativ, însă legitimarea sa procesuală

există în raport de capătul de cerere privind daunele morale solicitate de

reclamantă.

În ceea ce privește

daunele morale în cuantum de 500.000 lei, Curtea de apel, a considerat că sunt

solicitate de reclamantă și raportat la prejudiciile suferite pe durata

soluționării acțiunilor vizând eliberarea din funcția publică de conducere după

apariția O.U.G. nr. 37/2009 și, respectiv, întârzierea punerii în executare a

hotărârilor pronunțate.

Astfel, s-a reținut

că aceste prejudicii provin din raporturile de serviciu preexistente, fără o

legătură de cauzalitate cu acest litigiu.

Apreciind că

încasarea salariului lunar pentru perioada în care a fost suspendată din

funcție asigură protecția efectivă a drepturilor persoanei vătămate și

repararea echitabilă a prejudiciului invocat, instanța a respins petitul având

ca obiect acordarea daunelor morale în contradictoriu cu pârâtele Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură și M.K.K.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură.

Motivele de recurs.

În motivele de

recurs, s-a susținut că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii,

că instanța de fond a ignorat motivele invocate în propunerea Comisiei de

disciplină, respectiv raportul nr. 577 din 19 noiembrie 2009 și apărările

formulate prin Întâmpinare.

S-a precizat că

datorită funcției deținute de reclamantă era previzibilă influențarea

cercetării administrative.

Au fost invocate

motive care vizează fondul cercetării disciplinare.

Întâmpinarea

formulată în cauză

Intimata a solicitat

respingerea recursului, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică,

întrucât nu există motive care să indice că ar influența cercetarea

administrativă.

Analiza motivelor de

recurs.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, acțiunea, probele cauzei și legislația aplicabilă

reține.

Situația de fapt

Prin decizia nr. 1707

din 2 decembrie 2009 s-a suspendat raportul de serviciu al reclamantei H.F.,

avându-se în vedere raportul Comisiei de disciplină nr. 577/2009.

Legislația aplicabilă.

Legea nr. 188/1999 – art.

94 alin. (1)- Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când

funcționarul public se află în una dintre următoarele situații:

Lit. n): pe perioada

cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a

săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, la

propunerea motivată a comisiei de disciplină.

Din analiza

prevederilor legale cu aplicabilitate în speță, rezultă că raportul de serviciu

al funcționarului public se suspendă de drept pe perioada cercetării

administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o

abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă.

Măsura de suspendare

se ia la propunerea Comisiei de disciplină.

În speță, prin

referatul nr. 577 din 19 noiembrie 2009 Comisia de disciplină din cadrul

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a propus suspendarea

raportului de serviciu pe perioada cercetării administrative.

În referatul comisiei

s-a arătat că reclamanta încearcă pe orice cale să influențeze cercetarea

administrativă.

În cuprinsul

referatului s-au motivat împrejurări de natură a justifica influențarea

cercetării administrative, precum și obstrucționarea punerii în aplicare a

propunerilor din nota de control, remedierea deficiențelor constatate.

Față de probele

cauzei se constată că propunerea comisiei de disciplină este motivată și având

în vedere funcția de director deținută de reclamantă precum și abaterile

disciplinare ce formau obiectul cercetării, Înalta Curte, reține că sunt întrunite

cerințele art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 pentru suspendarea

de drept a raportului de serviciu.

Propunerea a fost

motivată atât sub aspectul procedurii în fața comisiei precum și prin prisma faptelor

cercetate astfel că este întrunită cerința de motivare a propunerii.

c) Soluția instanței

de recurs.

În considerarea celor

mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va admite

recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, va

modifica în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de

reclamanta H.F., ca neîntemeiată și va menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva

sentinței nr. 140 din 18 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta H.F.,

ca neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2011.