ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 614/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 131/CA din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea reclamantei SC R. SA Iași formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anularea H.G. nr. 48/2007 de modificare și completare a H.G. nr. 1354/2001, privind atestarea domeniului public al județului Iași, a respins excepția lipsei calității procesuale active ridicată de pârâtul Guvernul României și, totodată, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul Județean Iași în contradictoriu cu SC R. SA Iași și Guvernul României. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că apartenența la domeniul public a imobilului în integralitatea sa, a fost tranșată prin Hotărârea nr. 10/1999 a Consiliului Județean Iași, hotărâre menținută în mod irevocabil prin H.C.J.

nr. 1723/2001. Chiar dacă reclamanta nu a fost parte în acest dosar, aceasta a atacat însă în instanță documentația întocmită de Consiliul Județean Iași, pentru punerea în executare a H.C.J. nr. 1723/2001, respectiv pentru atestarea domeniului public al județului Iași asupra imobilului în cauză, sens în care a fost adoptată H.G. nr. 1354/2001. Instanța de fond a mai reținut că într-adevăr, la data adoptării H.G. nr. 48 din 17 ianuarie 2007 în litigiu, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași, reclamanta dobândise sentința civilă nr. 5/CA din 16 ianuarie 2006, prin care se constatase nulitatea parțială a H.G.

nr. 1354/2001, în ce privește imobilul, numai că prin decizia nr. 1123 din 21 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4639/1/2006, recursurile declarate, în cauză, au fost admise, fiind respinsă pe fond acțiunea reclamantei SC M.I. SA Iași și a intervenientelor SC C.J. SA Iași și SC R. SA Iași, cu menținere a H.G. nr. 1354/2001 privind imobilul, ca având statutul juridic de domeniu public al județului Iași. Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC R. SA Iași a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A învederat recurenta, prin motivele de recurs, după expunerea stării de fapt a cauzei, că Hotărârile Consiliului județean Iași nr. 161 și 176 din 25 iulie 2006 și nici H.G.

nr. 48/2007 nu pot avea valabilitate juridică sub aspectul modificării suprafeței de teren ce a fost preluată în domeniul public al statului, cel puțin pentru neîndeplinirea procedurilor prealabile de preluare a unui imobil de către stat, pentru încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în Constituția României dar și în C.E.D.O., mai cu seamă a celor privitoare la justa și prealabila despăgubire, dar și pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Recurenta a mai precizat că procedura prealabilă referitoare la H.G.

nr. 48/2007 a fost îndeplinită prin formularea de către SC R. SA a adresei remise prin intermediul serviciilor poștale cu recomandata de confirmare de primire în data de 26 martie 2007 către Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, iar urmare acestei plângeri prealabile nu s-a primit nici un răspuns în termenul legal de 30 de zile, ci numai la data de 4 mai 2007. În plus, reclamanta a arătat că interesele legitime ale sale au fost clar vătămate prin apariția H.G. nr. 48/2007 de completare și modificare a H.G. nr. 1354 din anul 2001, întrucât atâta vreme cât hotărârile de preluare la care se referă Guvernul României nu sunt opozabile societății recurente este în mod evident ilegală și abuzivă preluarea la domeniul public al întregului imobil din Iași, în condițiile în care în imobilul preluat este inclusă și partea aflată în proprietatea incontestabilă a SC R. SA Iași.

Pe de altă parte, a mai arătat recurenta reclamantă că, așa cum a evidențiat și prin cererea introductivă de instanță, la momentul apariției H.G. nr. 48/2007 ca act administrativ completator și modificator al H.G. nr. 1354/2001 își producea efectele sentința definitivă și executorie nr. 5/CA/2006 a Curții de Apel Iași prin care era constatată nulitatea parțială a H.G. nr. 1354/2001 cu privire la imobilul din Iași județul Iași. S-a solicitat de către reclamanta SC R. SA Iași, în concluzie, admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 131/CA din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, și modificarea în întregime a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată, cu consecința anulării H.G.

nr. 48/2007. Recursul este nefondat. Prin art. 1 din H.G. nr. 48 din 17 ianuarie 2007 a fost modificată și completată H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași, cu modificările și completările ulterioare, în sensul precizării, la lit. d) din anexa nr. 1 „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al județului Iași”, că poziția 60 coloana nr.3 se modifică în sensul următorului cuprins „str. V. nr. 6 suprafața construită = 1598 mp”. Inițial, cum s-a probat în cauză, prin sentința civilă nr. 5/CA din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, s-a constatat nulitatea parțială a H.G.

nr. 1354/2001 cu privire la imobilul situat în Iași, poziția 60 din anexa nr. 1 la această hotărâre, dar situația juridică a acestui imobil, aflat în proprietatea publică a județului Iași, a fost ulterior, prin decizia nr. 1123 din 21 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, tranșată în mod irevocabil. Într-adevăr, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, secția de contencios administrativ și fiscal, sus menționată au fost admise, printre altele, recursurile declarate de Guvernul României și de Consiliul Județean Iași împotriva sentinței civile nr. 5/CA din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și a fost modificată hotărârea recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC M.I.

SA Iași ca neîntemeiată, a respingerii cererilor de intervenție în interes propriu formulate de SC C.J. SA Iași și SC R. SA Iași și a admiterii cererii de intervenție accesorie formulată de Consiliul Județean Iași interesul pârâtului Guvernul României. S-a reținut, în considerentele deciziei instanței de recurs, că soluția instanței de fond a fost nelegală, deoarece ea s-a întemeiat pe aplicarea greșită a art.20 alin.(2) din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. În speță, s-a învederat, intimatele SC M.I. SA Iași, SC R. SA Iași și SC C.J. SA Iași nu au depus nici acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile și nici certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deținute sau hotărâri judecătorești pronunțate în eventuale acțiuni în constatare ce fi fost admise.

De asemenea s-a reținut, de instanța de control judiciar, că acțiunea promovată de reclamantă și cererile de intenție în interes propriu nu îndeplineau una din condițiile esențiale, de fond, ale acțiunii în contencios administrativ, respectiv existența dreptului vătămat sau a interesului legitim. Prin actul administrativ atacat de reclamanta SC R. SA Iași în prezentul proces s-a realizat doar o rectificare a suprafeței construite a bunului din Iași județul Iași trecut în anexa 1 poziția 60 din H.G. nr. 1354/2001, iar această împrejurare nu are nici o relevanță cu privire la dreptul de proprietate publică asupra imobilului în discuție, care aparține unității administrativ- teritoriale, respectiv județului Iași.

În aceste condiții, cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta recurentă SC R. SA Iași nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, cu alte cuvinte nu a probat că prin adoptarea actului administrativ atacat i s-a vătămat un drept sau un interes legitim. Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și întemeiată, urmează a se dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC R. SA Iași împotriva sentinței civile nr. 131/CA din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R. SA Iași, împotriva sentinței civile nr. 131/CA din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.