ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul S.M., prin

mandatar P.M.I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de

Fond Funciar S., Prefectura Județului Iași, Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Iași, constatarea nulității deciziei nr. 525 din

17

decembrie

1997, emisă de Comisia Județeană, a

adresei nr. 423 din 03 martie 1997 emisă de Primăria Comunei S., restituirea

terenului în suprafață de 14,13 ha, precum și despăgubiri.

Ulterior, reprezentantul reclamantului

a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie, constatarea nulității

actelor de reconstituire formulate în favoarea altor persoane și anularea H.G.

nr. 1345/2001, publicată în M. Of. nr. 326 bis din 16 mai 2002, prin care s-a atestat

domeniul public al comunei S., cu includerea bunurilor imobile a căror restituire

o solicită.

Prin sentința civilă nr. 5120 din 15 martie

2011, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cererii formulată

de S.M., prin mandatar P.M.I., privind anularea H.G. nr. 1345/2001, în favoarea

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

La rândul său, prin sentința civilă

nr. 218 din 2 iulie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul

S.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anularea H.G.

nr. 1354/2001-Anexa nr. 68, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut

că nici moștenitorii defunctului reclamant și nici mandatarul acestora nu domiciliază

pe raza Curții de Apel Iași, și că pârâtul își are sediul în București, astfel nu

există nici un element de fapt sau de drept de natură să atragă competența sa de

a soluționa cererea de anulare a H.G. nr. 1354 din 27 decembrie 2001

Prin sentința civilă nr. 5851 din 17 octombrie

2012, Curtea de Apel București a admis excepția tardivității introducerii acțiunii

și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.M. prin mandatar

P.M.I. ca tardiv formulată.

În

motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență,

că hotărârea de guvern contestată în cauza de față are ca obiect atestarea domeniului

public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Iași, fiind publicată împreună cu anexele sale în M. Of. al României la data de

16 mai 2002, fiind astfel evident că acțiunea în contencios administrativ promovată

după împlinirea termenului de un an de la data publicării actului este tardivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs,

în termenul legal, P.M.I., solicitând anularea acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare Curții de Apel București.

Ca prim motiv de recurs, acesta a susținut

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și dovezilor

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, reprezentate de înscrisurile depuse la dosarul

cauzei.

În

continuare, recurentul a mai arătat că dispozițiile art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale deciziei nr. 939 din 7 martie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocate de instanța de fond ca temei de respingere

a acțiunii, nu sunt aplicabile raportat la obiectul prezentei cauze.

În

concluzie, sentința civilă nr. 5851 din 17 octombrie 2012

este în totalitate netemeinică și nelegală.

Examinând actele și înscrisurile dosarului,

raportat la susținerile părților și prin prisma dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte constată următoarele:

Mai întâi, cererea de suspendare a judecării

cauzei, formulată de recurent la termenul din 4 martie 2014 este nefondată.

Astfel, recurentul P.M.I. a solicitat suspendarea

judecării cauzei în baza dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

invocând o serie de documente care ar urma a fi primite de la comisia constituită

la nivelul comunei S., județul Iași, în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

Or, dispozițiile art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. arată că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii

atârnă în totul sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul

unei alte judecăți.

Este evident, fața de argumentele expuse

de recurent în cererea de suspendare, că ipoteza avută în vedere de dispozițiile

procedurale sus­citate, invocate de către acesta ca temei legal al cererii, nu este

întrunită, eventuala procedură administrativă astfel indicată neputând fi asimilată

unei judecăți în sensul prevederilor C. proc. civ.

Pentru aceste motive, cererea acestuia

va fi respinsă.

În

continuare, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., anume „prin hotărârea dată instanța a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității", rațiune

pentru care va admite recursul declarat, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, se constată că instanța de judecată

a fost învestită cu cererea privind anularea H.G. nr. 1354/2001-Anexa nr. 68 de

către S.M. prin mandatar P.M.I., acesta din urmă acționând în baza unei procuri

generale autentificate de BNP A.M.T. sub nr. 3941 din 25 octombrie 2002.

La data de 4 mai 2011 S.M. a decedat, așa

cum rezultă din certificatul de deces nr. D1. din 5 mai 2011, moștenitorii săi legali

fiind, potrivit certificatului de moștenitor autentificat de BNP A.M.M. sub nr.

M1. din 9 mai 2012, P.R.M. și S.B.V.D.

În

aceste condiții, instanța avea obligația de a lua măsuri în

vederea stabilirii corecte a cadrului procesual, fie prin suspendarea judecării

cauzei până la indicarea moștenitorilor, potrivit dispozițiilor art. 243 alin. (1)

C. proc. civ., fie, în situația în care parte interesată a depus înscrisurile doveditoare,

prin introducerea acestora în proces.

Se mai constată că deși Curtea de Apel

Iași a înțeles să dea eficiență dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., repunând cauza pe rol în condițiile în care au fost indicați moștenitorii

reclamantului, instanța care a pronunțat hotărârea supusă recursului în prezentul

dosar nu a procedat la citarea acestora, pentru ca cei doi să-și poată preciza poziția

raportat la obiectul acțiunii, apărările și excepțiile invocate, precum și cu privire

la mandatul deținut de către P.M.I.

Neprocedând astfel, instanța fondului a

pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală

de folosință la momentul soluționării pe fond a cauzei, și fără a respecta dispozițiile

procedurale imperative privind citarea părților, hotărârea fiind afectată de nulitate,

în aceste condiții.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a admite recursul, casând

sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând

ca judecătorul fondului să dispună citarea numiților P.R.M. și S.B.V.D., moștenitori

ai reclamantului S.M., și să aprecieze asupra mandatului prezentat de P.M.I., prin

raportare la dispozițiile art. 71 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății

formulată de recurent.

Admite recursul declarat de P.M.I. pentru

S.M. împotriva sentinței civile nr. 5851 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2014.