ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2015

Decizia nr. 2145/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 1783/CA/2012, Tribunalul Iași a sesizat Curtea de Apel Iași cu soluționarea excepției de nelegalitate a Anexei nr. 60 la H.G. nr. 48/2007 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.354/2001, invocată de Parohia "A." Pașcani în Dosarul nr. x/866/2012 al Judecătoriei Pașcani.

În motivarea excepției de nelegalitate, se arată că imobilul în litigiu este o suprafață de teren cu vegetație forestieră în privința căruia:

- prin procesul-verbal din 17 iunie 1954, Parohia B., predecesoarea Parohiei "A." Pașcani, a primit în proprietate de la Fundația "C.", printre alte bunuri, o suprafață de teren cu vegetație forestieră, care face parte din suprafața de 22,5521 ha teren cu diferite categorii de folosință, în care se precizează că suprafețele și bunurile menționate au fost inventariate în anul 1948, la desființarea Schitului D.;

- în conținutul procesului-verbal din 23 martie 1955, tehnicianul în specialitatea cadastru din cadrul Sfatului Popular Pașcani a stabilit că suprafața de 8 ha pădure este trecută sub administrația Ocolului Silvic;

- în baza actelor doveditoare menționate, în condițiile legii, în anul 2002, Comisia județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis Hotărârea nr. 1.072 din 29 noiembrie 2002, prin care a validat propunerea Comisiei locale de fond funciar D. privind reconstituirea dreptului de proprietate al Parohiei "A." Pașcani pentru suprafața de 8 ha teren cu vegetație forestieră și înscrierea corespunzătoare în Anexa 55 a Comunei D.;

- prin procesul-verbal de punere în posesie din 20 iulie 2003, înregistrat la Ocolul silvic Pașcani sub nr. 2.565 din 30 mai 2003 și la Comuna D. din 16 iulie 2003, s-a procedat la predarea suprafeței de 7 ha teren forestier către Parohia "A." Pașcani, stabilindu-se amplasamentul pe unitatea parcelară Pașcani I, împărțită pe patru unități amenajistice: 137A cu suprafața de 5,2088 ha, 133B cu suprafața de 0,9 ha, 130F cu suprafața de 0,5 ha și 133F cu suprafața de 0,4 ha teren.

Se arată că, deși știa că suprafața de 19.495 mp face parte din suprafața de 7 ha teren cu vegetație forestieră asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate privată în favoarea Parohiei "A." Pașcani, Consiliul Local al Comunei D., după aproximativ 4 ani de la punerea în posesie, a trecut-o în domeniul public pe motivul că pe respectiva suprafață s-ar afla o tabără cu mai multe construcții, denumită Tabăra "E.".

Parohia "A." Pașcani susține că această trecere a imobilului nu a respectat dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. e)) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, deoarece bunul imobil nu se afla în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale Comuna D., pentru a putea fi trecut în domeniul public, printr-o hotărâre de consiliu local. Eventual, dacă nu era în posesia și proprietatea Parohiei "A." Pașcani, bunul respectiv putea fi trecut în domeniul public al Statului Român și nu în domeniul public al comunei.

În al doilea rând, se susține că au fost încălcate prevederile pct. III.9 din anexa la Legea nr. 213/1998, întrucât bunul imobil - terenul cu destinație forestieră - a fost în domeniul privat al statului (administrarea Ocolului Silvic Pașcani), iar apoi a devenit proprietatea persoanei juridice de drept privat, Parohia "A." Pașcani.

De asemenea, se invocă încălcarea "protecției proprietății" stipulată de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin Sentința civilă nr. 190/2014 din 30 octombrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată de petenta Parohia "A." Pașcani și a constatat nelegalitatea dispozițiilor din Anexa nr. 60 la H.G. nr. 48/2007 în ceea ce privește includerea în domeniul public al Comunei D. a suprafeței de 18.000 mp, teren situat în extravilanul comunei, tarlaua 30/1, parcelele 504/4 și 504/6, imobil identificat în anexa nr. 23 a raportului de expertiză topometrică efectuat în cauză.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Din conținutul expertizei topometrice efectuate în cauză rezultă faptul că terenul în litigiu se suprapune peste o parte din suprafața pentru care s-a reconstituit petentei dreptul de proprietate. Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză topometrică și potrivit anexei nr. 23 a acestui raport, terenul inclus în H.G. nr. 48/2007 și în Hotărârea Consiliului Local (...) nr. 39/2004, în suprafață totală de 19.495 mp, se suprapune peste tarlaua 30/1 parcelele 504/6 și 504/4 în suprafață de 18.000 mp reconstituite petentei și peste drumul comunal nr. 490, drum ce ocupă suprafața de 1.241 mp.

Instanța de fond a constatat că această hotărâre de Guvern este parțial nelegală deoarece terenul în suprafață de 18.000 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate privată nu poate avea regimul juridic de proprietate publică.

Această suprafață de teren nu se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 și nici în dispozițiile pct. III din anexa la aceeași lege, pentru a putea constitui domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

Potrivit pct. III.9 din anexa la Legea nr. 213/1998, terenurile cu destinație forestieră pot face obiectul proprietății publice a comunelor, orașelor sau municipiilor, doar dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile pct. III.5 din anexa la Legea nr. 213/1998, deoarece, chiar dacă în hotărârea de Guvern imobilul figurează ca tabără, în realitate aceasta este dezafectată și face obiectul unui contract de concesiune către o societate comercială, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar.

Împotriva Sentinței civile nr. 190 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs Guvernul României și Consiliul Local al Comunei D..

3.1. Recursul declarat de Guvernul României

Recurentul Guvernul României a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că prevederile contestate au fost adoptate cu respectarea prevederilor art. 11, art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 213/1998, ale pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998 și ale anexelor la Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, aprobate prin H.G. nr. 548/1999, iar suprafața de 18.000 mp inclusă în domeniul public al Comunei D. se încadrează în prevederile pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998.

3.2. Recursul declarat de Consiliul Local al Comunei D.

Recurentul Consiliul Local al Comunei D. a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 299 C. proc. civ.

Printr-o primă critică, recurenta învederează că instanța de fond nu a ținut cont de autoritatea de lucru judecat privind respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local (...) nr. 39/2004, act administrativ care a fundamentat prevederile din Anexa nr. 60 la H.G. nr. 48/2007. Se arată că, în privința legalității acestui act administrativ, Curtea de Apel Iași s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 2.541 din 17 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2012.

Printr-o a doua critică, recurenta susține că instanța de fond a analizat, în mod nefundamentat, aspectele referitoare la trecerea în domeniul public al comunei a unei suprafețe de teren, prin Hotărârea Consiliului Local (...) nr. 39/2004. Se arată că, prin actul respectiv, a fost trecută în domeniul public al comunei o suprafață de teren de 19.495 mp, precum și clădirile aferente, în considerarea faptului că ansamblul respectiv, situat pe teritoriul administrativ al comunei, este de interes public, având ca destinație tabără școlară, în temeiul art. 3 alin. (4) coroborat cu pct. III.2 din anexa la Legea nr. 213/1998, fiind evident faptul că Tabăra E. era considerat la momentul respectiv ca fiind de interes local. Susține recurenta că, în raport cu dispozițiile menționate, s-a procedat la inventarierea bunurilor imobile declarate de lege ca fiind de uz sau de interes public, fiind adoptată Hotărârea Consiliului Local (...) nr. 39/2004, prin care s-a dispus completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al comunei D., cu respectarea prevederilor Legii nr. 215/2001 și ale art. 21 din Legea nr. 213/1998.

Printr-o a treia critică, recurenta susține că este lipsită de temei legal concluzia curții de apel în sensul nedovedirii că Tabăra D., compusă din terenuri și construcții aferente, era în domeniul privat al comunei, arătând că bunurile enumerate de legiuitor în art. 3 din Legea nr. 213/1998 fac parte de drept, ca efect al legii, din domeniul public al statutului sau a altor unități administrativ-teritoriale, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 din aceeași lege.

Cu privire la vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei Parohia "A." Pașcani, se arată că, și în lipsa Hotărârii Consiliului Local al Comunei D. nr. 39/2004, reclamanta nu ar fi putut obține titlul de proprietate asupra terenului situat în incinta Taberei "E.", având în vedere că, în procesul-verbal nr. 12.015 din 20 septembrie 2005, s-a consemnat că Parohia "A." Pașcani primește, din proprietatea privată a municipiului Pașcani o suprafață de teren de 18.000 mp situat în Tarlaua 22, parcela 801/1/26, în schimbul terenului în suprafață de 18.000 mp deținut de parohie în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 2.656 din 30 mai 2003. Urmare a acestui schimb, reclamanta Parohia "A." Pașcani și-a înscris dreptul de proprietate cu privire la terenul situat în administrativul municipiului Pașcani, renunțând la orice alte pretenții față de terenul situat în perimetrul Taberei "E.".

În consecință, recurenta susține că nu există o vătămare a reclamantei prin adoptarea Hotărârii Consiliului Local (...) nr. 39/2004.

Mai arată recurenta că Hotărârea nr. 39/2004 a fost revocată tacit prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei D. nr. 37/2011, prin care terenul și clădirile aferente Taberei "E." au fost trecute din domeniul public al unității administrativ-teritoriale D. în domeniul privat al acesteia, astfel că, la momentul sesizării instanței de contencios administrativ, actul supus verificării de legalitate nu mai era în ființă, astfel încât ar fi trebuit fie să fie respinsă sesizarea instanței de contencios administrativ, fie să se constate că este lipsită de obiect cererea formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele arătate în continuare.

Circumstanțele cauzei relevă faptul că petenta Parohia "A." Pașcani a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor din Anexa nr. 60 la H.G. nr. 48/2007 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași, în ceea ce privește includerea în domeniul public al Comunei D. a suprafeței de 18.000 mp, teren situat în extravilanul comunei, tarlaua 30/1, parcelele 504/4 și 504/6, iar, prin sentința atacată cu recurs, prima instanță a admis excepția invocată și a constatat nelegalitatea dispozițiilor respective cu privire la imobilul identificat în anexa nr. 23 a raportului de expertiză topometrică efectuat în cauză.

În sensul celor expuse la pct. I.3, în esență, prima instanță a reținut că, din conținutul expertizei topometrice efectuate în cauză, rezultă faptul că suprafața de teren de 18.000 mp se suprapune peste o parte din suprafața pentru care s-a reconstituit petentei dreptul de proprietate, conform Hotărârii nr. 1.072/2002 a Comisiei Județene Iași de Fond Funciar și procesului-verbal de punere în posesie înregistrat la Ocolul Silvic Pașcani sub nr. 2.562 din 30 mai 2003 și la Comuna D. sub nr. 1.872 din 16 iulie 2003, prin care Parohia "A." Pașcani a fost pusă în posesie cu suprafața de 7 ha teren cu vegetație forestieră, pe două amplasamente respectiv tarlaua nr. T30/1 parcela 504/6 și 504/4 de 18.000 mp și tarlaua nr. 30/1 parcela 487/1 de 52.000 mp.

În considerarea acestor aspecte, curtea de apel a reținut că terenul în suprafață de 18.000 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate privată nu poate avea regimul juridic de proprietate publică, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. (4) și pct. III din anexa la din Legea nr. 213/1998. Totodată, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile pct. III.5 din anexa la Legea nr. 213/1998, deoarece, chiar dacă în hotărârea de Guvern imobilul figurează ca tabără, în realitate aceasta este dezafectată și face obiectul unui contract de concesiune către o societate comercială, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar.

Conform concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară rezultă că suprafața de 18.000 mp în litigiu este aferentă Taberei "E." (fostul "F.").

Având în vedere că imobilul respectiv are destinația de tabără școlară ("așezare pentru adăpostirea copiilor, a elevilor aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor) - Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile din recurs în sensul că bunul respectiv se circumscrie prevederilor art. 3 alin. (4) și ale pct. III.2 din anexa la Legea nr. 213/1998, conform cărora:

"Art. 3. - […]

(4) Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.

Anexă […]

III. Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: […] 2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement".

În atare condiții, la data adoptării hotărârii de Guvern contestate, apartenența bunului respectiv la domeniul public al comunei nu constituia o chestiune de apreciere în privința uzului sau interesului public local pe care îl prezintă pentru a fi declarat ca atare prin hotărâre a consiliului local, ci reprezintă o dispoziție imperativă a prevederilor citate din Legea nr. 213/1998, care determină în privința bunului apartenența la domeniul public al comunei.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în litigiul de față, în susținerea excepției de nelegalitate invocate, intimata-reclamantă Parohia "A." Pașcani se prevalează de acte premergătoare (hotărârea din 2002 Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și procesul-verbal de punere în posesie din 2003) emiterii titlului de proprietate.

Or, în condițiile în care, imobilul respectiv, potrivit destinației sale, face parte ope legis din domeniul public al comunei, Înalta Curte constată că în mod legal prin dispozițiile contestate pe calea excepției de nelegalitate a fost atestată apartenența acestuia la domeniul public al Comunei D.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Guvernul României și Consiliul Local al Comunei D. și va modifica sentința atacată în sensul respingerii, ca nefondată, a excepției de nelegalitate invocată de Parohia "A." Pașcani cu privire la dispozițiile din anexa nr. 60 la H.G. nr. 48/2007 în ceea ce privește includerea în domeniul public al Comunei D. a suprafeței de 18.000 mp teren situat în extravilanul comunei, tarlaua 30/1, parcelele 504/4 și 504/6.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Guvernul României și Consiliul Local al Comunei D. împotriva Sentinței civile nr. 190 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge, ca nefondată, excepția de nelegalitate invocată de Parohia "A." Pașcani cu privire la dispozițiile din anexa nr. 60 la H.G. nr. 48/2007 în ceea ce privește includerea în domeniul public al Comunei D. a suprafeței de 18.000 mp teren situat în extravilanul comunei, tarlaua 30/1, parcelele 504/4 și 504/6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2015.

Procesat de GGC - ED