ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1704/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 13 din 15

decembrie 1997, reclamanta O.I.M., în calitate de succesoare a bunicii sale,

S.D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe

de 50 de hectare teren arabil situat în Comuna S.P., Jud. Iași.

Cererea a fost

completată la data de 16 decembrie 2000 când a depus solicitarea de restituire

a construcțiilor ce au aparținut fostei exploatări agricole, anexând și

documente din care să rezulte elementele componente ale imobilelor ce au

aparținut familiei S.P.

După numeroase

reveniri și memorii adresate autorităților în scopul soluționării cererii de

reconstituire a dreptului de proprietate, s-a emis titlul de proprietate nr.

136869 din 22 martie 2004 prin care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de

proprietate asupra a 50 de ha, situate în intravilan, pe tarlaua 21 parcela

165/1 și tarlaua 22, parcela 167 din comuna S.P.

A mai arătat

reclamanta că având în vedere modificările legislative survenite prin Legea nr.

247/2005, a solicitat Primăriei Comunei S.P. (prin cererea înregistrată sub nr.

360 din 20 octombrie 2005) punerea în posesie pe vechiul amplasament.

Comisia Locală Fond

Funciar a răspuns solicitării reclamantei prin Adresa nr. 289 din 1 februarie

2006 prin care a comunicat faptul că asupra suprafeței de pe vechiul

amplasament exercită un drept de proprietate SC A.S. SA, în temeiul

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07/2168 din 12

iulie 2001, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

S-a mai arătat că

întrucât răspunsul din data de 1 februarie 2006 nu conținea decât o copie a

certificatului, fără anexele (schițe și planuri topografice, respectiv anexele

2, 4 și 5) care puteau conduce la o cunoaștere clară a localizării suprafeței

de 503.759,14 mp care au făcut obiectul certificatului de atestare, reclamanta

a adresat cereri atât Primăriei Comunei S.P. 10 februarie 2006), cât și SC A.S.

SA (14 decembrie 2007) în scopul obținerii acestor informații.

La data de 26

noiembrie 2010, reclamanta a depus la Judecătoria Pașcani o cerere prin care a

solicitat în contradictoriu cu SC A.S. SA, Comisia Locală de Fond Funciar S.P.,

Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, Agenția Domeniilor Statului, Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Oficiul Județean de Cadastru și

Publicitate Imobiliară: constatarea nulității absolute a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07/2168 din 12

iulie 2010 precum și a certificatelor de înregistrare construcții 132910 din 27

mai 2002 și 1169 din 18 martie 2008; lăsarea terenului proprietatea reclamantei

în deplină posesie și proprietate; obligarea comisiei de fond funciar să

modifice titlul de proprietate și să procedeze la punerea în posesie a

reclamantei și radierea din cartea funciară 60728 a pârâtei SC A.S. SA.

Urmare admiterii de

către Judecătoria Pașcani a excepției necompetenței în ce privește capătul de

cerere referitor la anularea certificatului de atestare, această instanță a

dispus disjungerea acestui capăt de cerere și trimiterea sa spre competentă

soluționare Curții de Apel Iași, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei

instanțe sub nr. 215/45/2011.

Totodată, Judecătoria

Pașcani a dispus judecarea celorlalte capete de cerere cu care a fost

învestită, până la soluționarea de către instanța de contencios administrativ a

cererii de anulare a actelor administrative emise în favoarea pârâtei SC A.S.

SA.

Pârâta Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția inadmisibilității pentru

lipsa plângerii prealabile și excepția tardivității formulării acțiunii,

instanța de fond, Curtea de Apel Iași, prin Sentința nr. 132 din 11 aprilie

2011, pronunțându-se asupra acestora în sensul admiterii lor.

Pârâta SC A.S. SA

prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Pașcani, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce

privește capătul de cerere privind revendicarea, iar pârâta Agenția Domeniilor

Statului a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile prima instanță a

reținut în motivarea soluției că relația reclamantei cu autoritatea publică

emitentă a actului și cu beneficiarul acestuia este una specifică, de

contencios administrativ, neavând nicio semnificație sau urmare, în această

materie, faptul că actul administrativ contestat a intrat în circuitul civil.

S-a mai reținut că nu

se poate accepta afirmația reclamantei, făcută în cuprinsul memoriului depus la

termenul din 4 octombrie 2011, că procedura plângerii prealabile ar fi inutilă

și nu ar conduce decât la o tergiversare nejustificată a judecății, întrucât

această procedură este o condiție de sesizare a instanței.

În ceea ce privește

excepția tardivității formulării acțiunii, prima instanță a reținut că între

data la care reclamantei i s-a comunicat copia certificatului de atestare de

către Comisia Locală Fond Funciar S.P., respectiv data de 6 februarie 2006,

dată la care SC A.S. SA și-a intabulat dreptul de proprietate, respectiv data

de 19 februarie 2008 și data înregistrării cererii de chemare în judecată la

Judecătoria Pașcani, respectiv data de 26 noiembrie 2010, este un interval

substanțial mai mare decât cel prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004,

indiferent de momentul de la care acest termen ar fi calculat.

S-a mai reținut că

alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 face referire în mod explicit doar

la data comunicării actului și nu la momentul în care persoana vătămată s-a

edificat asupra elementelor de detaliu, precum ar fi locația terenurilor.

A mai apreciat Curtea

că acțiunea ce vizează desființarea actului administrativ pretins emis cu

încălcarea legii a fost introdusă la instanță la peste 4 ani de la data la care

reclamanta confirmă primirea Adresei nr. 289 din 1 februarie 2006 și a actelor

atașate acesteia, și că lipsa anexelor 2, 4 și 5 ale respectivului certificat

nu poate constitui un motiv temeinic nici măcar pentru depășirea termenului de

6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a mai aminti

de termenul de un an, prevăzut de alin. (2) ale aceluiași articol, care este un

termen de decădere, indiferent de natura nulităților ce s-ar invoca.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Domeniilor

Statului, Curtea a constatat că aceasta nu a fost implicată în procedura de

elaborare și emitere a certificatului contestat, astfel că instanța a admis

excepția invocată și a respins acțiunea introdusă de reclamanta O.I.M. ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Împotriva Sentinței

nr. 132 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași au declarat recurs G.A. și

C.M. în calitate de moștenitoare al reclamantei O.I.M., criticând sentința

atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată

prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, se

timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor

prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru

autoritate de lucru judecat dovada achitării acestora atașându-se, potrivit

art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentele nu și-au îndeplinit această obligație legală

nici ulterior - deși au fost citate cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de G.A. și C.M. în calitate de moștenitoare ale recurentei O.I.M.

împotriva Sentinței nr. 132 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2012.

Procesat de GGC - GV