ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5488/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 februarie 2008, reclamanții Municipiul Pașcani și Primăria Municipiului Pașcani au solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Iași să se dispună anularea deciziei din 17 ianuarie 2008 și a procesului-verbal de inspecție fiscală din 27 noiembrie 2007. Reclamanții au arătat că actele administrative contestate au fost întocmite de pârâtă cu încălcarea Legii nr. 18/1991 și a hotărârii nr. 97/2000 a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea legii fondului funciar. Astfel, cu privire la contractul de concesiune din 20 august 1997 încheiat cu SC L. SA B.-P. s-a arătat că organul de control nu a avut în vedere că autoritatea locală probase dreptul de proprietate asupra terenului provenit din islazul comunal.

Referitor la terenul închiriat societății agricole A.C. SA L.P., reclamanții au învederat că au dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 60 ha din cuveta Acumulare Pașcani, iar contractul de închiriere a fost legal încheiat, după exercitarea controlului de legalitate de către Prefectura Județului Iași, care i-a atribuit dreptul de dispoziție asupra terenului respectiv. S-a mai susținut că perfectarea contractului de concesiune cu SC L. SA a avut la bază principiul autonomiei locale și că din documentația întocmită rezultă că municipiului Pașcani i-a fost retrocedată o suprafață totală de 399 ha pășune, conform înscrisurilor din Registrul agricol, iar suprafața de 51 ha concesionată este inclusă în suprafața de pășune asupra căreia reclamanții au drept de dispoziție.

Prin sentința civilă nr. 90/CA/21 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat decizia din 17 ianuarie 2008 și procesul verbal de imputare din 30 noiembrie 2007, acte emise de pârâta D.G.F.P. a Județului Iași și a obligat pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 4,3 RON. Această sentință a fost casată prin decizia din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii recursului declarat de D.G.F.P. a Județului Iași. Instanța de recurs a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, constatând că prima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G.

nr. 100/2007,privind compunerea completului de judecată dintr-un judecător. În fond după casare, Curtea de Apel Iași, secția contencios, administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 81/CA din 11 mai 2009, prin care a respins pentru lipsa calității procesuale active acțiunea formulată de Primăria municipiului Pașcani și a respins ca nefondată acțiunea formulată Municipiul Pașcani. Instanța de fond a reținut că Primăria municipiului Pașcani, ca structură funcțională cu activitate permanentă nu este autoritatea competentă să exercite acțiunea în justiție, întrucât autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.

Pe fondul cauzei, s-a apreciat că actele contestate , întocmite în baza O.G. nr. 119/1999, nu vatămă drepturile sau interesele legitime ale reclamantului Municipiului Pașcani, deoarece nu au ca efect modificarea sau desființarea contractului de închiriere din 6 octombrie 1997 încheiat cu SC A.C. SA L.P. și a contractului de concesiune din 20 august 1997 încheiat cu SC L. SA Pașcani, verificate sub aspectul legalității în cadrul activității de audit. S-a avut în vedere că prin procesul-verbal de inspecție nu s-a luat nici o dispoziție concretă pentru protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public sau pentru repararea unui eventual prejudiciu produs, fiind exprimate doar opinii privind abateri de la legalitate, nematerializate în măsuri cu finalitate economică sau juridică.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții Municipiul Pașcani și Primăria Municipiului Pașcani, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. În primul motiv de recurs a fost criticată soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a Primăriei Municipiului Pașcani, cu motivarea că dreptul acesteia de a acționa în justiție rezultă din conținutul actelor contestate, în care s-a menționat că a avut calitatea de unitate controlată și inspectată. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu s-a dovedit în cauză existența dreptului sau a interesului legitim vătămat, dat fiind că procedura de contestare a actelor întocmite în cadrul activității de audit nu impune o asemenea condiție, spre deosebire de celelalte acțiuni din materia contenciosului administrativ.

Recurenții au arătat că instanța de fond nu a avut în vedere nici considerentele hotărârii din primul ciclu procesual, prin care a fost admisă acțiunea, constatându-se în mod întemeiat vătămarea drepturilor lor prin mențiunile din procesul-verbal de inspecție care nu corespund situației de fapt și prevederile lor legale indicate de organele de control. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin procesul verbal de inspecție din 30 noiembrie 2007 D.G.F.P. a Județului Iași a procedat la verificarea legalității și a modului de respectare a clauzelor din contractul de concesiune din 20 august 1997 încheiat cu SC L. SA Pașcani pentru o suprafață de 50,9 ha și a celor din contractul de închiriere din 6 octombrie 1997 încheiat cu SC A.C.

SA L.P. pentru o suprafață de 60 ha, reținând că acestea sunt lipsite de temei legal, întrucât terenurile respective nu sunt proprietatea publică sau privată a municipiului Pașcani, fiind sesizată Prefectura Județului Iași, prin Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, care poate lua măsuri în vederea clarificării dreptului de proprietate asupra terenurilor care constituie obiectul celor două contracte. Pentru contestarea în justiție a acestui act administrativ, instanța de fond a constatat corect că Primăria Municipiului Pașcani nu are calitate procesuală activă și a respins pentru acest considerent acțiunea în anulare.

Soluția instanței de fond corespunde dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, care au definit primăria ca fiind o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. În consecință, primăria nu este o autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, calitate conferită consiliilor locale, ca autoritățile deliberative și primarilor, ca autorități executive, prin prevederile art. 23 alin. (1) din aceeași lege.

Împrejurarea că în procesul-verbal de inspecție dedus judecății a fost menționată Primăria Municipiului Pașcani, ca unitate controlată, nu produce efecte în privința statutului său juridic și implicit, sub aspectul legitimării procesuale. Din acest motiv, prin hotărârea recurată a fost corect constatată lipsa calității procesuale active a acestei recurente-reclamante, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost parte în cele două contracte supuse controlului, care au fost încheiate de Consiliul local al municipiului Pașcani, în exercitarea atribuțiilor privind administrarea domeniului public și privat al unității administrativ-teritoriale, prevăzute la art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 republicată.

Critica recurenților privind soluția de respingere a acțiunii ca nefondată pentru lipsa dovezilor referitoare la vătămarea unui drept sau a unui interes legitim se dovedește a fi de asemenea neîntemeiată. Din cuprinsul actelor contestate rezultă că nu au fost dispuse măsuri menite să protejeze fondurile și patrimoniul public sau să asigure repararea unui prejudiciu și organul de control a declinat competența de a decide asupra celor constatate în favoarea Prefectului Județului Iași, la solicitarea căruia a și fost efectuată inspecția. Recurenții au susținut fără temei că în cadrul procedurii prevăzute de O.G.

nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv nu trebuie dovedită vătămarea unui drept sau unui interes legitim prin actul atacat, dat fiind că prin acest act normativ nu a fost prevăzută o reglementare derogatorie de la dispozițiile generale cuprinse în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind condițiile de exercitare a acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ. Îndeplinirea acestei condiții legale pentru anularea unui act administrativ nu poate fi constatată în raport de considerentele hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual, cum neîntemeiat s-a solicitat în recurs, fără a se avea în vedere că acea primă sentință a fost casată și potrivit dispozițiilor art. 311 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârea casată nu are nici o putere. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Municipiul Pașcani și Primăria Municipiului Pașcani împotriva sentinței nr. 81/CA din 11 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.