ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4393/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel Iași sub nr. 97/45 din 5 februarie 2008, reclamanții Municipiul Pașcani și

Primăria Municipiului Pașcani au chemat în judecată D.G.F.P. Iași, pentru a se

dispune anularea deciziei nr. 1 din 17 ianuarie 2008 și a procesului-verbal de

inspecție fiscală nr. 16389 din 27 noiembrie 2007, arătând următoarele:

- cu privire la contractul de concesiune

nr. 10 din 20 august 1997 încheiat cu SC L. SA Blăgești – Pașcani, organul de

control a ignorat dispozițiile art. 40 și art. 44 din Legea nr. 18/1991, forma

inițială, în raport de care probase dreptul de proprietate al autorității

locale asupra terenului provenit din islazul comunal;

- referitor la terenul închiriat SA A. SA

Lunca Pașcani, reclamanta a arătat că a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra suprafeței de 60 ha din cuveta Acumulare Pașcani, prin Hotărârea

Consiliului Județean Iași nr. 97 din 14 februarie 2000, privind suprafața de

1167 ha pusă la dispoziția comisiilor locale de fond funciar, în care este

inclusă și suprafața de 60 ha sus menționată.

S-a mai susținut că perfectarea

contractului de concesiune nr. 10/2007 cu SC L. SA a avut la bază principiul

autonomiei locale, documentația ce a stat la baza acestuia fiind în măsură a

demonstra faptul că Municipiului Pașcani i-a fost retrocedată o suprafață

totală de 399 ha pășune, conform înscrisurilor din Registrul agricol, iar

suprafața de 51 ha concesionată prin contractul sus evocat, este inclusă în

suprafața de pășune asupra căreia reclamanta avea drept de dispoziție.

Și contractul de închiriere nr. 24/1997

cu SC A.G. SA Lunca Pașcani a fost perfectat de reclamantă în condiții de

legalitate, documentația aferentă acestei convenții demonstrând de asemenea că

pentru terenurile aferente investiției „Acumularea Pașcani”, foștii proprietari

au fost compensați cu teren extravilan aflat în imediata apropiere, pe care

le-au fost emise și titlurile de proprietate, iar Direcția Apele Române, filiala

Bacău, i-a transmis folosința terenului respectiv (60 ha) cu scopul încheierii

prin licitație publică, până la inundarea cuvei barajului. Totodată, licitația

s-a derulat după exercitarea contractului de legalitate de către Prefectura

Județului Iași, prin Hotărârea Comisiei județene nr. 97/2000 fiindu-le conferit

încă o dată dreptul de dispoziție asupra acestui teren.

Prin sentința civilă nr. 90/CA din 21

aprilie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea introdusă de reclamanții Municipiul Pașcani și Primăria

Municipiului Pașcani, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Iași.

A anulat decizia nr. 1 din 17 ianuarie 2008

și procesul-verbal de imputare nr. 255880 din 30 noiembrie 2007, emise de

pârâta D.G.F.P. Iași. A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 4,3

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut faptul că, dacă ar fi existat suspiciuni întemeiate

cu privire la legalitatea operațiunilor în care s-a angajat reclamantul,

acestea trebuiau să fie urmate de o acțiune în anulare a actelor administrative

de autoritate în baza cărora cele două contracte au fost încheiate, nefiind

permis ca, pe o cale incidentă, să se cerceteze vreuna din hotărârile adoptate

de Consiliul Local Pașcani în anul 1997.

De asemenea, prin contractele de

concesiune încheiate în mod ilegal nu s-a produs o vătămare a fondurilor

publice sau a patrimoniului unității administrativ-teritoriale supuse

controlului.

S-a mai reținut că dreptul de a exercita

controlul financiar delegat, în condițiile O.G. nr. 119/1999, nu include și

dreptul de tutelă administrată, respectiv dreptul de a contesta, direct sau

indirect, actele emise de autoritățile administrației publice locale, întrucât

acest fapt contravine principiilor consacrate de art. 2 din Legea nr. 215/2001,

republicată și art. 120 alin. (1) din Constituția României, revizuită.

Art. 36 din Legea nr. 215/2001 conferă

consiliilor locale atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către

cetățeni, inclusiv în domeniul sportului, și dreptul de a se asocia cu persoane

juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în comun a

unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local.

Dacă s-ar fi încălcat spiritul și litera

normelor legale menționate, nu era căderea personalului D.G.F.P. Iași să

hotărască cum trebuie interpretată și aplicată legea sau contractul, atât

organul de control, cât și instituția publică care a solicitat verificarea,

având mijloacele necesare pentru a ataca în instanță actele considerate

nelegale, nimeni neputându-și însă asuma rolul de judecător al activității

organelor administrației publice locale, în afara cadrului stabilit prin

Constituție și Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile sus menționate

a declarat recurs D.G.F.P. a județului Iași, fiind invocate dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivele de recurs, recurenta susține,

în esență, faptul că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și

netemeinică, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 5, art. 6 și art. 7 din

Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar. Aceasta se susține având în vedere

că reclamanta a încheiat contractele menționate cu cele două societăți în mod

ilegal, bazându-se pe date neconforme cu realitatea, deoarece terenurile ce fac

obiectul acestora nu sunt proprietatea publică sau privată a acesteia, astfel că

reclamanta nu putea avea calitatea de concedent a terenului agricol în

suprafață de 509.596 mp (contractul de concesiune nr. 10/1997) și nici

calitatea de administrator al terenului agricol în suprafață de 60 ha

(contractul de închiriere nr. 24/1997).

Intimații-reclamanți au formulat

concluzii scrise prin care invocă în principal nulitatea recursului în raport

de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., iar în

subsidiar solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte a invocat din oficiu motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia instanța

nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale.

După cum se constată, sentința recurată a

fost pronunțată la 21 aprilie 2008, în complet format din doi judecători, deși,

prin Legea nr. 97 din 14 aprilie 2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 100/2007

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției,

fusese modificat art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la

compunerea din doi judecători a completului de judecată.

Ca urmare a art. VI

1

din Legea

nr. 97/2008, competența în primă instanță de a judeca cererea reclamantei

revenea Curții de Apel Iași, în complet format dintr-un judecător, conform art.

54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 (R1).

În consecință, în raport de dispozițiile

art. 304 pct. 1 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

care va judeca în complet legal constituit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Iași

împotriva sentinței civile nr. 90/CA din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

noiembrie 2007.