ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8638/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8638/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr.

5678/3/2007, contestatorul B.I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâta Primăria municipiului București, anularea dispoziției din 28 noiembrie

2006, emisă de pârât în baza Legii nr. 10/2001, cu consecința restituirii în

natură a imobilului situat în București, șos. Berceni, în suprafața de 630 mp

sau, în subsidiar, atribuirea unei alte suprafețe de teren în echivalent.

Prin sentința civilă

nr. 280/ F din 08 februarie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă a

respins, ca neîntemeiată, contestația.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 6976 din 28

noiembrie 2006, s-a respins cererea contestatorului de restituire în natură a

imobilului, cu motivarea că terenul este afectat de elemente de sistematizare

și rețele edilitare, iar construcțiile sunt demolate. De asemenea, s-a mai

dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în

suprafață de 630,00 mp.

A apreciat tribunalul

că nu se poate restitui terenul în natură, fiind incidente dispozițiile art. 10

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât, potrivit concluziilor raportului de

expertiză tehnică efectuat în cauză, întregul teren a fost identificat ca având

o suprafață de 669,00 mp, din care suprafața de 420 mp, situată pe str.

Berceni, și suprafața de 249,00 mp, situată în str. Tomești. O parte din acest

teren, în suprafață totală de 216,00 mp, este ocupat de carosabilul și

trotuarul aferent Șoselei Berceni. De asemenea, terenul este afectat de rețele edilitare

subterane, respectiv, apă, termoficare, electricitate, pe latura de nord-est,

către Șos. Berceni, precum și în alte porțiuni, după cum rezultă din nota de

reconstituire din 04 noiembrie 2005, întocmită de D.E.I.C. – S.C.E.I.

Totodată, instanța a

mai reținut că terenul este parțial îngrădit și ocupat de U.S.H., care a

susținut că deține terenul în baza contractului de vânzare – cumpărare,

autentificat la 05 noiembrie 1998, de către B.N.P. V.R.G., act adițional la

contractul de vânzare – cumpărare, autentificat sub același număr, precum și

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 15

noiembrie 1999, titluri a căror valabilitate nu poate fi analizată în prezenta

cauză.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat apel contestatorul.

Prin motivele de

apel, s-a susținut, în esență, că, în mod greșit, s-a respins cererea de

restituire în natură, întrucât expertul D.Z. a identificat suprafața totală de

teren de 669 mp, arătând că o parte din acest teren, în suprafață de 212 mp,

este ocupată de carosabilul și trotuarul aferent Șoselei Berceni, aceasta

suprafață nemaiputând fi restituită, dar diferența de teren, în suprafață de

513 mp, poate fi restituită în natură, terenul fiind afectat de rețele

edilitare subterane doar pe latura de Nord - Est, către Șos. Berceni și doar pe

adâncimea de 8 m de la stradă, restul proprietății, în adâncime de 18 m,

nefiind afectat de rețele subterane.

Față de această

împrejurare, terenul de 513 mp, ce poate fi restituit, urmează a avea anumite

restricții pe latura de est, pe o adâncime de 8 m, către Șos. Berceni, prin

retrocedarea acestuia, nefiind afectate căile de acces, trotuarele și

carosabilul din zona adiacentă.

Apelantul a susținut

că aceste concluzii au fost confirmate atât de expertiza tehnică judiciară

dispusă de instanță și întocmită de expertul V.C., cât și de istoricul de rol

fiscal al imobilului în litigiu și relațiile privind regimul juridic al

acestuia, din care rezultă că există o suprafață de teren de peste 500 mp liberă,

neafectată de construcții.

Prin decizia civilă

nr. 777/ A din 29 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă a dispus respingerea apelului, ca nefondat.

Pentru a dispune

astfel, instanța de apel a reținut că, din raportul de expertiză efectuat în

cauză de expertul V.C., a rezultat că o suprafață de teren de 519,00 mp este

liberă și poate fi restituită în natură, dar același expert a menționat că

„terenul este afectat de rețele edilitare (apă, termoficare, electricitate)

doar pe latura de nord – est către Șoseaua Berceni, pe o adâncime de 8,00 m de

la stradă” și că „terenul se prezintă parțial îngrădit și este ocupat de

U.S.H.”.

La dosarul instanței

de fond, au fost depuse, de către intimată, acte din care rezultă că U.S.H. a

dobândit, prin cumpărare, de la fostul I.M.G.B. SA București, un teren în

suprafață de 17027 mp, situat în șos. Berceni.

Prin decizia civilă

nr. 5488 din 13 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție,

secția civilă, a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei

nr. 777/ A din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă, s-a dispus casarea acestei decizii și trimiterea cauzei,

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Înalta Curte de

Casație si Justiție a reținut că situația de fapt nu a fost lămurita de

instanța de apel, care putea și trebuia să pună în discuția părților

necesitatea administrării de noi probe sau completarea celor existente, care să

lămurească fără echivoc delimitarea terenului solicitat a fi restituit în

natură, în raport de situația juridică a acestuia, dacă terenul este sau nu

ocupat, configurația lucrărilor edilitare, de utilități publice.

Prin decizia civilă

nr. 102/ A din 3 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de

apelantul - reclamant B.I.

Verificând sentința

apelată, prin prisma criticilor invocate, și potrivit celor impuse prin decizia

nr. 5488 din 13 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție,

secția civilă, obligatorie, conform art. 315 C. proc. civ., Curtea a reținut

următoarele:

În ceea ce privește

criticile referitoare la modul de soluționare al cererii reclamantului, în

sensul aprecierii eronate că, în cauză, se impunea restituirea în natură a

terenului în suprafața de 513 mp, Curtea a reținut că, în apel, a fost

administrată proba cu o noua expertiză tehnică în specialitatea topografie, de

către expertul T.V. Potrivit acestui raport de expertiză, suprafața de teren ce

face obiectul notificării este de 630 mp.

S-a constatat că, din

aceasta suprafață totală, o porțiune de 512,63 mp se află în incinta U.S.H.,

având destinația de spațiu verde, că, inițial, aceasta suprafață a fost

proprietatea I.M.G.B., iar, ulterior, a fost transmisă în proprietatea U.S.H.;

că, pe aceasta suprafață de teren, nu sunt edificate construcții, nu sunt

prezente rețele edilitare, detalii de sistematizare și nici nu există un

eventual PUZ sau PUD, fiind folosită ca spațiu verde de către U.S.H.

Curtea a precizat că

această constatare a fost efectuată și prin raportare la planurile cadastrale

și documentația depusă de această U.S.H., la dosarul administrativ, inclusiv

actul de vânzare – cumpărare, autentificat de B.N.P. V.R.G. și actul adițional

la acest contract.

De asemenea, a fost

identificată și suprafața de 117,37 mp, spațiu ocupat de Primăria Sector 4

București, parte componentă a terenului de 630 mp, iar, în ceea ce privește

aceasta suprafață, s-a constatat că este ocupată, în prezent, de trotuare, căi

de rulare și alte amenajări de utilitate publică (parcare).

În raport de aceste

constatări ale expertului, necontestate de părțile în litigiu, Curtea a

apreciat ca fiind nefondate criticile apelantului referitoare la greșita

apreciere a situației de fapt, sub aspectul statuării că porțiunea din acest

teren, de 513 mp, poate fi restituită în natură.

În acest sens, Curtea

a reținut că, potrivit constatărilor din expertiza administrată în această fază

procesuală și care se impune a fi omologată (având în vedere că celelalte

expertize nu s-au raportat la întregul material probator administrat în cauză),

nu este deținută de Primăria Municipiului București, ci de U.S.H., care

exercită și posesia asupra bunului ce se solicită a fi retrocedat, acte de

posesie concretizate în îngrădirea respectivului teren, invocând deținerea unui

titlu de proprietate asupra acestuia.

Așadar, Curtea a

constat că, în prezent, terenul ce face obiectul criticii, nu este deținut de

pârâtul chemat în judecată, ci de către un terț, care nu are calitate de parte

în prezentul litigiu și care susține că l-a dobândit, în temeiul unui contract

de vânzare – cumpărare, de la SC K. I.M.G.B. SA.

Potrivit situației de

fapt stabilite în prima instanța, terenul ce face obiectul litigiului a fost

expropriat, în baza Decretului nr. 298/1982 și a Decretului nr. 88/1984.

În raport de

prevederile înscrise în art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

imobilele terenuri expropriate se vor restitui în natură persoanelor

îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale.

Așadar, aceste

dispoziții condiționează restituirea în natură, stabilind că nu pot fi

restituite acele terenuri care au fost înstrăinate cu respectarea prevederilor

legale.

Sub acest aspect, Curtea

a reținut că reclamantul a promovat o acțiune prin care, în contradictoriu cu

Primăria Municipiului București a solicitat, în conformitate cu prevederile

art. 26 din Legea nr. 10/2001, să se constate nelegalitatea deciziei nr.

6976/2006, emisă de Primarul General, prin care s-a respins cererea de

restituire în natura a terenului și să se dispună obligarea pârâtului la

restituirea în natură a suprafeței de 513 mp (512,63 mp, conform expertizei).

Or, din probele administrate, rezultă că nu pârâtul, împotriva căruia s-au

îndreptat pretențiile reclamantului, exercită posesia asupra terenului în

litigiu, ci o terță persoană, care nu a fost atrasă în proces.

Totodată, având în

vedere prevederile înscrise în art. 129 alin. (6) și art. 294 alin. (1) C.

proc. civ., Curtea a apreciat că, date fiind limitele în care a fost învestită,

nu poate proceda la analiza legalității sau întinderii titlului invocat de

acest terț asupra imobilului revendicat, un asemenea procedeu neputând avea,

oricum, nici o eficiență în cauză, deoarece condiția necesară ar fi aceea a

reintrării efective a bunului în detenția pârâtului chemat în judecată.

Or, chiar dacă s-ar

ajunge, pe cale incidentală, la concluzia că terțul care invocă un drept de

proprietate asupra acestei suprafețe de teren și care exercită în fapt

prerogativele acestui drept asupra respectivei porțiuni de teren nu ar deține

un titlu valid asupra imobilului, în sensul prevederilor legale anterior citate,

este evident că, prin hotărârea pronunțată, nu s-ar putea produce o repunere a

pârâtului în situația anterioară pierderii detenției asupra bunului, întrucât

efectul substanțial al hotărârii conduce la o modificare a situației juridice

numai între părți.

De asemenea, la

constatarea pe cale incidentală a acestor aspecte se opune un principiu de

drept procesual civil cu forță juridică superioară, respectiv principiul

contradictorialității și al garantării dreptului la apărare, garanție a

oricărei proces echitabil, în temeiul căruia terțul trebuie să aibă

posibilitatea de a se exprima cu privire la aspectele invocate de către

reclamant, or, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității,

instanța neavând posibilitatea modificării cadrului procesual în calea de atac

a apelului, cu a cărui analiză a fost învestită.

În plus, Curtea a

avut în vedere faptul că prezenta acțiune este în fapt o cale de atac pusă la

dispoziția reclamantului de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, lege

specială și că, într-o astfel de procedură, reclamantului nu i s-ar putea

înrăutăți situația.

Or, o atare

împrejurare reprezintă un alt argument în susținerea considerentelor anterior

prezentate, întrucât, dat fiind cadrul procesual stabilit de reclamant, în

prima instanță, orice analiză a legalității titlului, invocat de U.S.H., asupra

terenului nu îi poate fi acestui terț opozabilă, pentru considerentele expuse,

astfel că o atare împrejurare ar determina o îngreunare a situației

reclamantului, care ar fi nevoit să demareze alte proceduri judiciare, în

contradictoriu cu terțul, al căror rezultat nu poate fi anticipat.

În raport de toate

aceste considerente, Curtea a concluzionat că, în cauză, în mod corect, a

apreciat instanța de fond că nu este posibilă restituirea în natură a

suprafeței de 512,63 mp, identificată prin raportul de expertiza tehnica

topografică, întocmit de către expertul T.V., ce face obiectul notificării.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.I., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului

si, pe fondul cauzei, să se dispună anularea dispoziției din 28 noiembrie 2006,

emisă de către intimată si restituirea în natură a imobilului teren situat in

București, Șos. Berceni, identificat, conform notei de reconstituire, ca fiind

Str. Tomești, în suprafața de 630 mp.

În dezvoltarea

criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.,

recurentul-reclamant, după reiterarea soluțiilor pronunțate în cauză, a arătat

următoarele:

Curtea de apel a

constatat că suprafața de teren în litigiu nu este deținută de Primăria

Municipiului București, ci de U.S.H., care exercita si posesia bunului ce se

solicită a fi retrocedat, invocând deținerea unui titlu de proprietate asupra

acestuia.

Or, prin dispoziția

nr. 6976 din 28 noiembrie 2006, emisă de Primăria municipiului București, s-a

constatat imposibilitatea restituirii în natură a terenului, din cauză că este

afectat de elemente de sistematizare, carosabil, trotuar pietonal, platforma

betonata-parcaj, spațiu verde, trotuar pietonal. Niciodată, pe parcursul

judecării prezentei cauze, intimata Primăria Municipiului București nu a arătat

că nu ar mai deține terenul in litigiu.

Pe de altă parte, din

relațiile solicitate cu privire la situația juridică a imobilului, nu rezultă

că proprietar al terenului ar fi U.S.H., ci doar că acesta a trecut în

proprietatea statului, conform Decretului de expropriere, deținut de autorii

săi.

În acest sens, s-a

susținut că terenul solicitat a fi restituit în natură este situat în

București, Sos. Berceni, actuala Str. Tomești, iar terenul deținut de U.S.H.,

în suprafață de 17027 mp, este situat în Sos. Berceni.

Mai mult, expertiza

dispusă si efectuată, în calea de atac a apelului, de către expert T.V., a

concluzionat că întreaga suprafața revendicată de 512,63 mp poate fi restituită

în natură, prin diminuarea si reconfigurarea incintei U.S.H., fără ca aceasta

sa fie afectată.

Examinând decizia

recurată, prin prisma criticilor formulate în cauză si a dispozițiilor legale

relevante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor succede:

Sub un prim aspect,

Înalta Curte consideră necesar să sublinieze că, în actuala configurare a

recursului, această cale de atac poate fi exercitată exclusiv pentru motivele

de nelegalitate reglementate exhaustiv în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., iar nu pentru motive de netemeinicie si, în consecință,

reanalizarea situației de fapt, stabilită de instanțele de fond, în baza ansamblului

probator administrat în cauză, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale,

nu poate fi reapreciată de către instanța de recurs.

În consecință,

motivul de recurs întemeiat de recurent, asistat de apărător ales, pe

dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. nu poate fi valorificat prin

intermediul recursului, în actuala reglementare, întrucât acesta a fost abrogat

prin dispozițiile O.U.G. nr. 138/2000.

Procedând, astfel, la

analiza exclusivă a criticilor de nelegalitate, ce pot fi încadrate, în mod

formal, în dispozițiile punctului 9 al art. 304 C. proc. civ., instanța va avea

de examinat doar dacă dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001 au fost corect interpretate si aplicate la cauza concretă dedusă

judecății.

Potrivit acestor

dispoziții legale, imobilele terenuri expropriate se vor restitui în natură

persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea

dispozițiilor legale.

Or, în speță, s-a

dovedit, în baza ansamblului probator administrat, care nu a fost răsturnat de

recurentul reclamant si care nu poate fi reapreciat de instanța de recurs, că

imobilul în litigiu nu este deținut de intimata pârâtă Primăria Municipiului

București, ci de un terț, U.S.H., care exercită și posesia asupra bunului ce se

solicită a fi retrocedat, acte de posesie concretizate în îngrădirea

respectivului teren, invocând deținerea unui titlu de proprietate asupra

acestuia, titlu care nu a fost contestat de reclamant, prin mijloace procesuale

specifice.

Cum titlul de

proprietate asupra imobilului în litigiu, exhibat de terț, este valid, nefiind

anulat, nu se poate ca, prin intermediul contestației întemeiate pe

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, îndreptate împotriva dispoziției

din 28 noiembrie 2006, emisă de intimata pârâtă Primăria Municipiului

București, prin primar general, să fie restituit în natură un imobil care nu

este în posesia acestei pârâte, întrucât acesteia i s-ar impune o obligație

imposibil de executat.

În consecință,

instanța de apel a făcut o corectă interpretare si aplicare a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

În acest context,

împrejurarea invocată, prin intermediul recursului, conform căreia, prin

dispoziția din 28 noiembrie 2006, emisă de Primăria municipiului București, s-a

constatat imposibilitatea restituirii în natură a terenului, din cauză că este

afectat de elemente de sistematizare, carosabil, trotuar pietonal, platformă

betonată, parcaj, spațiu verde, trotuar pietonal si, niciodată, pe parcursul

judecării prezentei cauze, intimata Primăria Municipiului București nu a arătat

că nu ar mai deține terenul in litigiu nu este de natură să determine

modificarea soluției pronunțate în cauză, întrucât, în cadrul procedurii

judiciare declanșate prin exercitarea contestației împotriva acestei decizii,

instanța de judecată, în virtutea plenitudinii de competentă de care dispune,

conform normelor interne, dar si dispozițiilor articolului 6 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul de acces la un

tribunal, poate ajunge la o altă concluzie decât cea enunțată de organul

administrativ cu atribuții jurisdicționale, care însă să conducă la același

rezultat, cel al imposibilității restituirii în natură a imobilului în litigiu.

În ceea ce privește

pretinsa absentă a identității celor două imobile, cel solicitat de reclamant

si cel asupra căruia U.S.H. ar fi deținătoarea unui titlu de proprietate,

aceasta reprezintă, în opinia instanței de recurs, de asemenea, un aspect de

fapt, care a fost tranșat prin expertiza dispusă si administrată în fata

instanței de apel, în rejudecare, iar diminuarea si reconfigurarea incintei U.S.H.,

propusă prin acest raport de expertiză, nu ar putea fi dispusă, astfel cum

corect a apreciat și instanța de apel, în cadrul unui litigiu, în care această

persoană juridică nu a fost parte, fără a-i fi afectate acesteia dreptul la un

proces echitabil si bunul, ca noțiune autonomă instituită prin art. 1 al

Primului Protocol adițional la Convenție, de care a aceasta dispune, în temeiul

unui act translativ de proprietate, valabil la epoca faptelor, titlu care,

eventual, va putea fi comparat cu cel al reclamantului, într-o procedură

distinctă.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 102/ A

din 3 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul B.I., împotriva deciziei nr. 102/ A

din 03 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 decembrie 2011.