ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2767/2011

Analizând asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a IV-a civilă, sub nr. 11409/3/2008, la data de 20 martie 2008, contestatoarea E.L.M.J.,

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București,

anularea dispozițiilor nr. AA și nr. BB din 07 noiembrie 2007 emise de pârât.

În motivarea cererii, întemeiată în drept

pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 contestatoarea a arătat că a formulat notificare

prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în natură asupra imobilului

situat în București, Șoseaua O.

Prin dispoziția nr. AA/2007, contestatoarei

i s-a restituit în proprietate construcția compusă din apartamentele nr. 6, 8, 9

și 10, ocupate cu contracte de închiriere, precum și spațiile cu altă destinație

și terenul în suprafață de 949,08 m.p. din suprafața totală de 1.100 m.p.

Pentru apartamentele înstrăinate s-a emis

dispoziția nr. BB din 07 noiembrie 2007 prin care s-a dispus măsuri reparatorii

pentru cinci apartamente înstrăinate și un teren în suprafață de 42 m.p. afectat

de elemente de sistematizare.

Deciziile emise nu sunt legale deoarece

nu i-au fost restituite și părțile comune ale imobilului și s-a omis a se dispune

cu privire la crama aflată la subsolul imobilului și la spațiile cu altă destinație,

care nu sunt ocupate conform fișei de calcul și care sunt folosite de SC A. Berceni.

Pe parcursul procesului la data de 06

ianuarie 2009 contestatoarea a depus la dosar o precizare a cererii, arătând că

prin spațiile cu altă destinație înțelege și podul înalt, precum și construcțiile

anexă.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin sentința civilă nr. 1420 din 27 noiembrie 2009 a admis contestația, astfel

cum a fost precizată și a dispus restituirea în natură către reclamantă și a următoarelor

spații situate în București, Șoseaua O.:

- spațiile de la subsol (mai puțin 39,75

m.p. prevăzuți ca boxe pentru patru apartamente vândute);

- spațiile cu altă destinație, în suprafață

totală de 102,89 m.p. de la parterul imobilului;

- cota indiviză de 40,19% din spațiile

de folosință comune aferente apartamentelor retrocedate;

- podul înalt; construcțiile anexe, independente,

amplasate în spatele curții, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză

tehnică judiciară și completarea la raportul de expertiză efectuate de expert tehnic

F.T.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că: La data de 08 august 2001 contestatoarea a adresat Primăriei Municipiului

București o notificare prin care a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea

în natură a imobilului situat în București, Șoseaua O., menționând că imobilul este

compus din teren în suprafață de 1.100 m.p. și trei construcții, conform autorizației

de construire din data de 13 iulie 1940, fiind naționalizat de la autorul său, în

baza Decretului nr. 92/1950.

Prin dispoziția nr. AA din 07 noiembrie

2007 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a dispus restituirea

în natură, în proprietatea contestatoarei a imobilului situat în București, Șoseaua

O., compus din construcție: apartamentele nr. 6, 8, 9 și 10 ocupate cu contracte

de închiriere, spațiile cu altă destinație ocupate cu fișa de calcul și teren în

suprafață de 948,08 m.p. din suprafața totală de 1.100 m.p., cu excepția apartamentelor

vândute în baza Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentele nr. 5, 7,11, 4 și 12.

Prin dispoziția nr. BB din 07 noiembrie

2007 s-a respins cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafață

de 42 m.p., afectat de elemente de sistematizare și a apartamentelor vândute în

baza Legii nr. 112/1995, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Având în vedere faptul că, spațiul de la

parter identificat în raportul de expertiză, efectuat în cauză nu apare evidențiat

în patrimoniul SC A. Berceni, din actele depuse la dosar rezultând că un spațiu

în suprafața de 71,08 m.p. a fost dat în administrarea acestei societăți și întrucât

acest spațiu nu a fost înstrăinat de unitatea deținătoare se impune restituirea

în natură, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Aceleași dispoziții legale sunt incidente

și în privința construcțiilor anexe, independente, amplasate în spatele curții,

care au fost identificate în raportul de expertiză ca fiind construcții provizorii,

libere, în care nu se mai desfășoară nici o activitate și se află într-o stare avansată

de degradare.

De asemenea, o soluționare legală a notificării,

conform dispozițiilor legale enunțate, impunea restituirea în natură și a spațiilor

libere de la subsol (mai puțin 39,75 m.p. prevăzuți ca boxe pentru 4 apartamente

vândute), precum și a podului înalt liber, identificate ca atare în completarea

la raportul de expertiză și a cotei de 40,19% din părțile de folosință comune.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

intimatul Municipiul București prin Primarul General care prin decizia nr. 391 A

din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

Din raportul de expertiză efectuat la instanța

de fond și din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, deși prin dispoziția ce

a făcut obiectul contestației de față s-a restituit în natură contestatoarei o parte

din imobil, în realitate, în proprietatea unității deținătoare s-au regăsit și alte

spații, care nu au fost înstrăinate, respectiv: spațiile cu altă destinație, în

suprafață de 102,89 m.p. de la parterul imobilului și construcțiile anexe, independente,

amplasate în spatele curții; spațiile de la subsol (mai puțin 39,75 m.p. prevăzuți

ca boxe pentru cele patru apartamente vândute) și podul înalt liber.

Astfel că, instanța de fond a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (9) din Legea nr. 10/2001, admițând

cererea contestatoarei și dispunând restituirea în natură și a acestor spații, precum

și a terenului aferent.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul,

prin care, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat

modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată

ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, recurentul arată

că, în raport de Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, contestatoarea

nu a depus în termenul prevăzut de lege, actele necesare dovedirii dreptul său de

proprietate și calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, situație

în care instanța trebuia să analizeze legalitatea și temeinicia dispoziției emise

doar în raport de actele prezentate la momentul emiterii dispoziției nu în funcție

de actele obținute sau depuse ulterior în timpul derulării pricinii.

A mai arătat că în dosar nu se regăsește

situația juridică și locativă la zi a imobilului, furnizată de ICRAL și Administrația

Fondului Imobiliar și că dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea

în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirilor

primite și valoarea terenului sau a construcției demolate, calculată în documentația

de stabilire a despăgubirilor și actualizată cu coeficientul de actualizare, conform

legislației în vigoare.

Intimata-contestatoare a depus la dosar

concluzii scrise prin care arată că motivele invocate nu se pot încadra în niciunul

dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și solicită respingerea

recursului.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte

constată că aceasta este nulă, pentru următoarele considerente:

Deși invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei, respectiv care sunt textele

de lege ignorate, încălcate ori greșit aplicate de instanța de apel.

Prin motivele de recurs, recurentul critică

nedepunerea de către contestatoare, în termenul legal a actelor doveditoare cu privire

la calitatea sa de persoană îndreptățită, la dreptul său de proprietate și la neîncasarea

despăgubirilor la momentul preluării de către stat a terenului.

Or, aceste critici nu au legătură cu hotărârea

pronunțată în apel, deoarece nu problema calității reclamantei de persoană îndreptățită

la măsuri reparatorii asupra imobilului din București, Șoseaua O., a fost dedusă

judecății ci corecta identificare a imobilului astfel cum este deținut de pârât.

Celelalte critici sunt în realitate afirmații

cu caracter personal astfel că, niciuna din criticile formulate nu poate fi încadrată

formal în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și în temeiul

art. 302

1

C. proc. civ. și 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata

nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 391 A din 23 iunie

2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

martie 2011.