ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2767/2011

Analizând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 11409/3/2008, la data de 20 martie 2008, contestatoarea E.L.M.J., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, anularea dispozițiilor nr. AA și nr. BB din 07 noiembrie 2007 emise de pârât. În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 contestatoarea a arătat că a formulat notificare prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în natură asupra imobilului situat în București, Șoseaua O. Prin dispoziția nr. AA/2007, contestatoarei i s-a restituit în proprietate construcția compusă din apartamentele nr. 6, 8, 9 și 10, ocupate cu contracte de închiriere, precum și spațiile cu altă destinație și terenul în suprafață de 949,08 m.p.

din suprafața totală de 1.100 m.p. Pentru apartamentele înstrăinate s-a emis dispoziția nr. BB din 07 noiembrie 2007 prin care s-a dispus măsuri reparatorii pentru cinci apartamente înstrăinate și un teren în suprafață de 42 m.p. afectat de elemente de sistematizare. Deciziile emise nu sunt legale deoarece nu i-au fost restituite și părțile comune ale imobilului și s-a omis a se dispune cu privire la crama aflată la subsolul imobilului și la spațiile cu altă destinație, care nu sunt ocupate conform fișei de calcul și care sunt folosite de SC A. Berceni. Pe parcursul procesului la data de 06 ianuarie 2009 contestatoarea a depus la dosar o precizare a cererii, arătând că prin spațiile cu altă destinație înțelege și podul înalt, precum și construcțiile anexă.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1420 din 27 noiembrie 2009 a admis contestația, astfel cum a fost precizată și a dispus restituirea în natură către reclamantă și a următoarelor spații situate în București, Șoseaua O.: - spațiile de la subsol (mai puțin 39,75 m.p. prevăzuți ca boxe pentru patru apartamente vândute); - spațiile cu altă destinație, în suprafață totală de 102,89 m.p. de la parterul imobilului; - cota indiviză de 40,19% din spațiile de folosință comune aferente apartamentelor retrocedate; - podul înalt; construcțiile anexe, independente, amplasate în spatele curții, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară și completarea la raportul de expertiză efectuate de expert tehnic F.T.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că: La data de 08 august 2001 contestatoarea a adresat Primăriei Municipiului București o notificare prin care a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în București, Șoseaua O., menționând că imobilul este compus din teren în suprafață de 1.100 m.p. și trei construcții, conform autorizației de construire din data de 13 iulie 1940, fiind naționalizat de la autorul său, în baza Decretului nr. 92/1950. Prin dispoziția nr. AA din 07 noiembrie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea contestatoarei a imobilului situat în București, Șoseaua O., compus din construcție: apartamentele nr. 6, 8, 9 și 10 ocupate cu contracte de închiriere, spațiile cu altă destinație ocupate cu fișa de calcul și teren în suprafață de 948,08 m.p.

din suprafața totală de 1.100 m.p., cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentele nr. 5, 7,11, 4 și 12. Prin dispoziția nr. BB din 07 noiembrie 2007 s-a respins cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 42 m.p., afectat de elemente de sistematizare și a apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Având în vedere faptul că, spațiul de la parter identificat în raportul de expertiză, efectuat în cauză nu apare evidențiat în patrimoniul SC A. Berceni, din actele depuse la dosar rezultând că un spațiu în suprafața de 71,08 m.p. a fost dat în administrarea acestei societăți și întrucât acest spațiu nu a fost înstrăinat de unitatea deținătoare se impune restituirea în natură, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Aceleași dispoziții legale sunt incidente și în privința construcțiilor anexe, independente, amplasate în spatele curții, care au fost identificate în raportul de expertiză ca fiind construcții provizorii, libere, în care nu se mai desfășoară nici o activitate și se află într-o stare avansată de degradare. De asemenea, o soluționare legală a notificării, conform dispozițiilor legale enunțate, impunea restituirea în natură și a spațiilor libere de la subsol (mai puțin 39,75 m.p. prevăzuți ca boxe pentru 4 apartamente vândute), precum și a podului înalt liber, identificate ca atare în completarea la raportul de expertiză și a cotei de 40,19% din părțile de folosință comune. Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul Municipiul București prin Primarul General care prin decizia nr. 391 A din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond și din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, deși prin dispoziția ce a făcut obiectul contestației de față s-a restituit în natură contestatoarei o parte din imobil, în realitate, în proprietatea unității deținătoare s-au regăsit și alte spații, care nu au fost înstrăinate, respectiv: spațiile cu altă destinație, în suprafață de 102,89 m.p. de la parterul imobilului și construcțiile anexe, independente, amplasate în spatele curții; spațiile de la subsol (mai puțin 39,75 m.p. prevăzuți ca boxe pentru cele patru apartamente vândute) și podul înalt liber. Astfel că, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (9) din Legea nr. 10/2001, admițând cererea contestatoarei și dispunând restituirea în natură și a acestor spații, precum și a terenului aferent.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, prin care, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivarea cererii, recurentul arată că, în raport de Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, contestatoarea nu a depus în termenul prevăzut de lege, actele necesare dovedirii dreptul său de proprietate și calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, situație în care instanța trebuia să analizeze legalitatea și temeinicia dispoziției emise doar în raport de actele prezentate la momentul emiterii dispoziției nu în funcție de actele obținute sau depuse ulterior în timpul derulării pricinii.

A mai arătat că în dosar nu se regăsește situația juridică și locativă la zi a imobilului, furnizată de ICRAL și Administrația Fondului Imobiliar și că dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirilor primite și valoarea terenului sau a construcției demolate, calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor și actualizată cu coeficientul de actualizare, conform legislației în vigoare. Intimata-contestatoare a depus la dosar concluzii scrise prin care arată că motivele invocate nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și solicită respingerea recursului.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este nulă, pentru următoarele considerente: Deși invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei, respectiv care sunt textele de lege ignorate, încălcate ori greșit aplicate de instanța de apel. Prin motivele de recurs, recurentul critică nedepunerea de către contestatoare, în termenul legal a actelor doveditoare cu privire la calitatea sa de persoană îndreptățită, la dreptul său de proprietate și la neîncasarea despăgubirilor la momentul preluării de către stat a terenului. Or, aceste critici nu au legătură cu hotărârea pronunțată în apel, deoarece nu problema calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii asupra imobilului din București, Șoseaua O., a fost dedusă judecății ci corecta identificare a imobilului astfel cum este deținut de pârât.

Celelalte critici sunt în realitate afirmații cu caracter personal astfel că, niciuna din criticile formulate nu poate fi încadrată formal în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și în temeiul art. 302 1 C. proc. civ. și 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 391 A din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2011.