ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin ordonanța nr. 1594/P/2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind plângerea prin care petentul C.B. a solicitat efectuarea de cercetări față de C.G. și R.N., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a faptului că persoanele cercetate dobândiseră calitatea de deputați în Parlamentul României în urma alegerilor legislative din anul 2012. Prin ordonanța din data de 18 noiembrie 2013 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 617/P/2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.G.

și R.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., întrucât fapta săvârșită de aceștia nu este prevăzută de legea penală. Totodată, prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, precum și disjungerea cauzei față de A.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 249 C. pen. și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că petentul C.B. a solicitat efectuarea de cercetări față de C.G. și R.N.

care, în calitate de președinți ai Comisiei municipale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Pașcani, precum și alți membri ai Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Pașcani și ai Comisiei Județene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Iași, au tergiversat, în mod nejustificat, întocmirea documentelor și emiterea actelor necesare în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea numitei M.A., pentru suprafața de 1,75 ha de teren situat în intravilanul și extravilanul municipiului Pașcani. În urma solicitărilor moștenitorilor legali au fost întocmite documente prin care aceștia erau puși în posesie inițial cu suprafața de 1,4 ha, pentru diferența de teren neexistând o justificare concretă în ceea ce privește refuzul reconstituirii dreptului de proprietate de către autoritățile locale.

Toate demersurile legale ale moștenitoarei M.A. au fost întreprinse de numitul C.B., începând cu data de 28 octombrie 2008 acesta fiind împuternicit printr-un mandat general legalizat notarial. Urmare a demersurilor întreprinse de C.B., autoritățile locale, din care făceau parte în diferite momente și făptuitorii C.G. și R.N., în calitate de președinți ai acestora, au constatat că moștenitoarei legale, reprezentată de acesta, nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate decât pentru 1,40 ha teren, justificând faptul că nu au reconstituit dreptul de proprietate și pentru diferența de 0,35 ha, prin adresa nr. 20079 din 31 octombrie 2013, astfel: „în - procedura Legii nr. 247/2005, doamna M.A.

a solicitat prin cererea nr. 78 din data de 30 august 2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,35 ha, reprezentând procentul de diminuare cu 20% reținut în procedura Legii nr. 18/1991, având motivația lipsă teren ” . În aceeași adresă, Comisia Municipală de Fond Funciar Pașcani precizează faptul că: „Prin adresa nr. 21403108 decembrie 2011, domnul C.B. a fost notificat să se prezinte la Comisia Municipală de Fond Funciar Pașcani pentru semnarea procesului-verbal de punere în posesie. . La documentația înaintată către O.C.P.I. Iași, în vederea emiterii titlului de proprietate, s-a solicitat prin adresa de respingere, completarea documentației și refacerea procesului-verbal de punere în posesie.

Comisia Municipală de Fond Funciar Pașcani a refăcut documentația și a solicitat petentului C.B. să se prezinte la comisie pentru semnarea procesului-verbal de punere în posesie, împreună cu ceilalți moștenitori, pentru a retransmite documentația la O.C.P.I. Iași. întrucât petentul C.B. și ceilalți moștenitori nu s-au prezentat la Comisia Municipală de Fond Funciar Pașcani pentru semnarea documentației (procesului-verbal de punere în posesie), refăcută, nu s-a putut înainta documentația la O.C.P.I. Iași în vederea titlului de proprietate”. Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, procurorul a apreciat că se poate prezuma o culpă a comisiilor locale de aplicare a Legii 18/1991, din care făceau parte și făptuitorii C.G.

și R.N., precum și faptul că petentul C.B., ca reprezentant al numitei M.A., nu ar fi depus diligentele legale necesare pentru a i se elibera titlul de proprietate. In aceste condiții, procurorul a apreciat că se impune a se dispune măsura neînceperea urmăriri penale față de făptuitorii menționați, întrucât fapta săvârșită nu este prevăzută de legea penală, constituind contravenție. Referitor la aspectul declarat de C.B., în declarația dată organelor judiciare la data de 24 octombrie 2013, conform căruia în anul 1995 R.N., deputat din Circumscripția Electorală Pașcani, în calitate de primar ar fi falsificat o cerere de punere în posesie formulată de o persoană al cărei nume este E.M.P., prin modificarea cifrei care viza strada în raport de care persoana dobândea calitatea de posesor al unui teren situat în intravilanul municipiului Pașcani, faptă prev. și ped.

de art. 289 C. pen., procurorul a constatat că în cauză a intervenit prescripția generală a răspunderii penale, întrucât infracțiunea la data săvârșirii avea limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 5 ani, iar în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul general de prescripție se împlinește după 5 ani. In raport de acest aspect, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.N. Totodată, reținând posibilitatea ca alți membri ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar din municipiul Pașcani, respectiv județul Iași, să fi comis acte culpabile în raport de care să existe aspecte pentru care instrucția penală să fie continuată, procurorul a dispus disjungerea și declinarea cauzei față de A.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped.

de art. 249 C. pen., urmând ca actele de urmărire penală să fie continuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani. Împotriva acestei ordonanțe - petentul C.B. a formulat plângere; susținând că a depus o serie de înscrisuri care probează abuzurile pe care le-a sesizat. Prin Rezoluția din data de 20 decembrie 2013 dispusă în dosarul nr. 3135/11-212013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.B. împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 617/P/2013 al aceluiași Parchet. Pentru a se pronunța astfel, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în anul 1991, M.A., soacra numitului C.B.

(mandatar al acesteia), în calitate de moștenitor legal al defuncților T.I. și C., a solicit reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1,75 ha de teren situat în raza teritorială a municipiului Pașcani. În temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, susnumitei și fraților acesteia V.J. și T.M. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,40 ha, prin aplicarea procentului de diminuare de 20% din terenul deținut în proprietate de T.C. anterior anului 1962. Ulterior, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, M.A. a solicitat, prin cererea înregistrată la 30 august 2005, sub nr. 78 la Comisia municipală de aplicare a legii fondului funciar Pașcani, reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 0,35 ha de teren.

Comisia municipală a propus validarea cererii, ce a fost, însă, respinsă prin Hotărârea nr. 1441 din 25 martie 2008 a Comisiei județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, apreciindu-se că numitei M.A. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren înscrisă în registrul agricol aferent anilor 1959-1963, aspect ce i-a fost comunicat reprezentantului acesteia. Procesul verbal de punere în posesie nr. 18440, pentru suprafața de 1,40 ha, a fost întocmit la 11 noiembrie 2011, iar la 20 decembrie 2011 documentația a fost înaintată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași în vederea emiterii titlului de proprietate.

S-a mei reținut că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași a restituit documentația pentru înscrierea la rubrica „Observații" din cuprinsul procesului verbal de punere în posesie a faptului că parcela A213/6 din tarlaua T26 reprezintă teren situat în administrația comunei S.P., fiind preluat prin protocol. După refacerea procesului verbal de punere în posesie, la 19 aprilie 2012, i s-a comunicat numitului C.B. să se prezinte pentru semnarea actului susmenționat, urmând ca, ulterior, să se procedeze la înaintarea documentației la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași în vederea întocmirii titlului de proprietate (adresa nr. 7597/7785 din 30 mai 2012 a Primăriei Municipiului Pașcani).

Față de cele reținute, procuror șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că soluția de neurmărire penală dispusă prin ordonanța nr. 617/P/2013 din 18 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică, în mod corect fiind reținută de către procuror incidența prevederilor art. 10 lit. b) și g) C. proc. pen. Astfel, s-a avut în vedere că actele dosarului nu au evidențiat indicii privind exercitarea abuzivă de către C.G. și R.N. a atribuțiilor de serviciu în contextul menționat, întârzierile intervenite în emiterea titlului de proprietate al numitei M.A.

putând constitui contravenția reglementată de art. 110 1 din Legea nr. 18/1991, în condițiile stabilirii culpei membrilor comisiei municipale sau județene de aplicare a legii fondului funciar. De asemenea, s-a mai reținut că și în ceea ce privește susținerea referitoare la falsificarea unui înscris în cursul anului 1995, soluția procurorului este corectă, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., încă de la sesizarea organelor de urmărire penală fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul acestei infracțiuni. Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C.B.

împotriva ordonanței nr. 617/P/2013 din 18 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 278 1 din C. proc. pen. anterior, petentul C.B. a formulat plângere în instanță, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17 ianuarie 2014, sub nr. 234/1/2014. În motivarea scrisă a plângerii sale (filele 2-5 din dosarul Înaltei Curți), petentul a criticat soluțiile pronunțate ca fiind nelegale și netemeinice, solicitând admiterea plângerii, arătând că, deși soacra sa M.A. avea adeverință, toți cei enumerați în plângerea sa nu au emis procese-verbale de punere în posesie și au aprobat în curtea acesteia titlu de proprietate pe numele E.M.P.

în anul 1995 în mod abuziv și nelegal. A mai arătat petentul că nici până în prezent nu a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie și nu s-au identificat în teren loturile și tarlalele aferente, pentru 1,40 ha teren intravilan și extravilan. Examinând plângerea formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Prioritar, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 care prevăd că „plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.

” În acest sens, se constată că plângerea petentului împotriva ordonanței din 18 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost formulată la data de 16 ianuarie 2014 și înregistrată pe rolul instanței la data de 17 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare, la 01 februarie 2014, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, fiind așadar incidente prevederile legale anterior menționate, plângerea urmând a fi soluționată conform regulilor prevăzute de legea penală veche. Înalta Curte constată că situația de fapt criticată de petent constă în faptul că numiții C.G.

și R.N., în calitate de președinți ai Comisiei municipale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Pașcani, dar și alți membri ai Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Pașcani și ai Comisiei Județene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Iași, au tergiversat, în mod nejustificat, întocmirea documentelor și emiterea actelor necesare în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea numitei M.A., pentru suprafața de 1,75 ha de teren situat în intravilanul și extravilanul municipiului Pașcani. De asemenea, petentul a mai criticat faptul că în anul 1995 R.N., deputat din Circumscripția Electorală Pașcani, în calitate de primar, ar fi falsificat o cerere de punere în posesie formulată de o persoană al cărei nume este E.M.P., precum și că alți membri ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar din municipiul Pașcani, respectiv județul Iași, ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen.

anterior. Prin ordonanța din data de 18 noiembrie 2013 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 617/P/2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.G. și R.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior, întrucât fapta săvârșită de aceștia nu este prevăzută de legea penală, neînceperea urmăririi penale față de R.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. anterior, fiind împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, precum și disjungerea și declinarea competenței față de A.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 C. pen. anterior. Așadar, nemulțumit de această soluție petentul C.B.

a formulat plângere ce a format obiectul rezoluției procurorului șef de secție prin care soluțiile dispuse au fost menținute, iar ulterior petentul a formulat plângere pe rolul instanței, astfel cum prevăd dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. anterior, potrivit cărora după respingerea plângerii formulate în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Instanța de judecată realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele, respectiv al soluției date.

Date fiind limitele în care operează controlul instanței, nu vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la alte persoane sau fapte decât cele față de care s-au întocmit aceste acte. Conform dispozițiilor legale, în baza art. 278 1 C. proc. pen. anterior, pot fi atacate cu plângere soluțiile Ministerului Public, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ordonanța sau, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Actele atacate de petentul C.B. sunt ordonanța din 18 noiembrie 2013 prin care s-a dispus, printre altele, neînceperea urmăririi penale, respectiv rezoluția procurorului șef de respingere a plângerii împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Deși petentul a solicitat și desființarea rezoluției nr. 3135/II-2/2013 din data de 29 decembrie 2013, având în vedere natura actului procedural, care are la bază controlul ierarhic al activității procurorului, cât și faptul că obiectul cenzurii instanței conform art. 278 1 C. proc. pen. anterior este, în speță, ordonanța procurorului, Înalta Curte va cenzura ordonanța din data de 18 noiembrie 2013 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 617/P/2013. Faptele pentru care s-au făcut cercetări sunt prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. anterior - abuz în serviciu contra intereselor - persoanelor în ceea ce privește pe numiții C.G. și R.N.; de art. 289 C. pen.

- fals intelectual în ceea privește pe numitul R.N.; 249 C. pen. - neglijență în serviciu în ceea ce privește A.N. (alți membri ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar din municipiul Pașcani, respectiv din județul Iași), intimații în cauză - C.G. și R.N. - având calitatea de deputați în Parlamentul României. Procedura penală impune judecătorului să soluționeze plângerea, prin verificarea, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate de petent. În cursul judecății plângerii, petentul C.B. nu a solicitat sau invocat alte mijloace de probă care să conțină date utile sub aspectul faptelor sesizate, nemulțumirea acestuia față de soluția dispusă de procuror nu este probă pertinentă și utilă și nu are aptitudinea de a declanșa un proces penal împotriva intimaților vizați.

Având în vedere argumentele invocate de petent, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, din situația de fapt expusă nu se conturează elemente concrete ale vreunei infracțiuni anume, din care să rezulte in concreto indiciile săvârșirii vreunei infracțiuni, cu atât mai puțin ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor - persoanelor prev. de art. 246 C. pen. anterior în ceea ce privește pe numiții C.G. și R.N. sau a celei de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior in ceea privește pe numitul R.N. Așadar, împrejurarea că petentul este nemulțumit de modul și durata în care au fost soluționate cererile sale, precum și simplele afirmațiile făcute la adresa membrilor comisiilor în cauză, nu poate determina începerea urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunilor susținute de petent.

Înalta Curte constată că în considerentele soluției dispuse în Dosarul nr. 617/P/2013 au fost analizate, în mod detaliat, toate aspectele invocate de petentul C.B. cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se, în esență, că faptele săvârșite de aceștia nu sunt prevăzute de legea penală, în mod corect fiind apreciate incidente prevederile art. 10 lit. b) și g) C. proc. pen. anterior, întrucât actele dosarului nu au evidențiat indicii privind exercitarea abuzivă de către C.G. și R.N. a atribuțiilor de serviciu în contextul descris în cauză.

De altfel, se are în vedere că din chiar cuprinsul plângerii sale, petentul critică faptul că intimații se fac vinovați de tergiversarea, în mod nejustificat, la întocmirea și emiterea documentelor necesare eliberării titlului de proprietate, aceste împrejurări fiind analizate de către procuror care a concluzionat că în situația în care s-ar reține vreo culpă a intimaților în cauză, ar constitui eventual o contravenție reglementată de art. 110 1 din Legea nr. 18/1991, și nicidecum o faptă cu caracter penal în sensul dispozițiilor legale penale menționate de petent. Totodată, se mai reține că în mod corect procurorul a constatat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la fapta prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen.

anterior în condițiile în care petentul a solicitat cercetarea faptei menționând că a fost săvârșită de intimatul R.N. în anul 1995, constatându-se că a fost depășit termenul de prescripție prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior. Întrucât în conținutul plângerilor sale, petentul C.B. nu a învederat date, fapte și împrejurări care să realizeze conținutul constitutiv al infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, Înalta Curte constată că nu au fost evidențiate indicii în sensul exercitării abuzive a atribuțiilor de serviciu, astfel că învinuirile aduse intimaților nu sunt întemeiate, simplele afirmații și aprecieri subiective ale petentului, nesusținute de probe, neafectând temeinicia soluțiilor pronunțate.

În consecință, ordonanța contestată de petentul C.B. în prezenta cauză este legală și temeinică, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în privința intimaților întemeindu-se, în mod corect, pe lipsa oricăror probe privind săvârșirea de către aceștia a vreunei fapte cu caracter penal, în accepțiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentului. Nefiind reținută așadar nicio încălcare a dispozițiilor legale și, în urma verificării întregului material probator aflat la dosarul cauzei, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetați intimații nu sunt prevăzute de legea penală, se constată că ordonanța atacată este temeinică și legală, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, in temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondată plângerea petentului C.B. împotriva ordonanței din 18 noiembrie 2013 dispusă în Dosarul nr. 617/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, rezoluție care va fi menținută. Totodată, va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.B. împotriva ordonanței din 18 noiembrie 2013 dispusă în Dosarul nr. 617/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2014.