ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5356/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemarea în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios, administrativ și fiscal, reclamanta SC M.I. SA -Iași a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanței să dispună anularea în tot și suspendarea H.G. nr. 48/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în baza Legii nr. 15/1990., prin decizia Prefecturii Iași nr. 179/1991, unitatea economică I.J.P.P.S a fost reorganizată prin înființarea a trei societăți comerciale: SC M.I.

SA-Iași, SC R. SA - Iași și SC C.J. SA-Iași, care au preluat patrimoniul unității reorganizate. Conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, patrimoniul fostei unități a trecut în proprietatea societăților nou-înființate. A mai arătat că în mod nelegal, prin hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 10/1999 și, ulterior, prin H.G. nr. 1354/2001, imobilul din municipiul Iași, a fost trecut în domeniul public al Județului Iași. Acțiunea în constatarea nulității H.G. nr. 1354/2001 a fost admisă prin sentința civilă nr. 5/CA din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași. Ulterior, prin hotărârile din 25 iulie 2006 adoptate de Consiliul Județean Iași, imobilul și terenul aferent acestuia situate la adresa menționată au fost trecute în domeniul privat al Județului Iași și în administrarea consiliului județean.

Aceste hotărâri ale Consiliului Județean Iași au stat la baza adoptării H.G. nr. 48/2007 și au fost contestate, pe calea contenciosului administrativ, la Tribunalul Iași. În aceste condiții, reclamanta susține că H.G. nr. 48/2007 a fost adoptată cu nerespectarea procedurii reglementate de Legea nr. 213/1998, precum și a prevederilor constituționale, ale Legii nr. 52/2003 și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului referitoare la justa și prealabila despăgubire. În cauză, au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Consiliul Județean Iași. Prin sentința civilă nr. l34/CA din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția contencios, administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâtul Guvernul României, reținând că legitimarea procesuală a SC M.I.

SA - Iași este justificată de faptul că imobilul în litigiu s-a aflat în folosința I.J.P.P.S. din care s-a desprins societatea reclamantă și care avea astfel, în temeiul Legii nr. 15/1990, vocația de a dobândi un drept de proprietate asupra bunurilor aparținând fostei unități economice de stat, vocație care îi dă dreptul de a sta în judecată în vederea lămuririi situației juridice a bunului litigios și a respins, ca nefondată, acțiunea. Pentru a pronunța soluția de respingere a acțiunii, instanța de fond a reținut, în esență, că imobilul în litigiu nu este proprietatea reclamantei, astfel că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 48/2007. Împotriva sentinței civile nr. 134/CA din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios, administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii. În motivarea recursului s-a criticat sentința fondului pentru lipsa rolului activ al instanței în sensul că nu a dispus depunerea de acte concludente și pertinente pentru lămurirea cauzei. S-a mai arătat în recurs că în speță sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societății comerciale, astfel cum a fost modificată, aplicabilitatea acestei ordonanțe fiind expres prevăzută în art. 2 lit. a) din acest act normativ.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 5/2006 a Curții de Apel Iași instanța de judecată a admis acțiunea și a anulat Hotărârea de Guvern nr. 1354/2001, cu privire la imobilul situat în str. Vasile Alecsandri nr. 6 Iași. Ambele hotărâri ale Consiliului Județean Iași apar astfel ca nelegale și recurenta a precizat că au fost atacate în justiție, dosarul aflându-se în curs de judecată. Recurenta a apreciat că a fost îndeplinită și procedura prealabilă prin formularea adresei nr. 100/2007 către Guvernul României – Secretariatul General al Guvernului. Recurenta-reclamantă a solicitat instanței supreme să suspende cauza și să trimită Curții Europene de Justiție de la Luxemburg chestiunea prejudicială care vizează Hotărârea de Guvern nr. 48/2007, invocându-se art. 234 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

S-a precizat că potrivit acestui text din Tratat, judecătorul național nu este în măsură a aprecia asupra motivelor de nelegalitate comunitară și are nevoie să obțină răspunsul referitor la acest aspect de la Curtea Europeană de Justiție. În speță, procedura prejudicială invocată de recurentă se referea la interpretarea și aplicabilitatea art. 17 din Cartea Europeană a drepturilor fundamentale coroborate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de sesizare a Curții Europene de Justiție reținând că instanțele naționale sunt în măsură să aprecieze atât asupra necesității unei hotărâri preliminare cât și asupra pertinenței întrebărilor adresate Curții, împrejurări recunoscute și de Curtea Europeană de Justiție.

Prin decizia nr. 4207 din 20 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene cu întrebarea preliminară formulată de recurentă și a respins recursul acesteia ca nefondat. Respingerea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare a fost respinsă pentru motivele arătate în cele ce preced iar recursul reclamantei a fost respins având în vedere, în esență următoarele considerente. Instanța de recurs a apreciat că H.G. nr. 48/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1354/2001 nu are efect constitutiv de drept de proprietate, prin aceste acte administrative consiliile locale și județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietății private a altor persoane.

A constatat că hotărârea Consiliului Județean a fost contestată de recurentă în justiție, cauza fiind soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1767/2001 care a confirmat legalitatea actului administrativ atacat. Referitor la sentința Curții de Apel nr. 5 A/CA/2006 de care face vorbire recurenta și prin care s-a dispus anularea H.G. nr. 1354/2001, Înalta Curte a observat că aceasta a fost recurată și că prin decizia nr. 1123/2007 a Î.C.C.J. a fost modificată, în sensul că s-a respins acțiunea recurentei-reclamantei SC M.I. SA Iași, ca neîntemeiată,apreciindu-se că recurenta-reclamantă nu a depus acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra imobilului și nici certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Înalta Curte a apreciat că în mod corect Curtea de Apel Iași a menținut considerentele deciziei nr. 1123/2007, detenția precară asupra imobilului în litigiu neputând conduce la concluzia că recurenta are un drept de proprietate. Împrejurarea că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se află Dosarul nr. 2114/2007 nu are relevanță în speță, atâta timp cât decizia atacată are caracter irevocabil. Instanța de recurs a mai constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că bunurile din H.G. nu sunt proprietatea recurentei-reclamante și a considerat că este irelevantă opinia referitoare la încălcarea procedurii de expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1994. Împotriva deciziei nr. 4207 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare E.L.

I.P.U.R.L. Iași în calitate de lichidator în numele și pentru SC M.I. SA Iași, susținând că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică cu privire la competență – motiv prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de contestație în anulare contestatorul arată că potrivit art. 234 din Tratatul C.E., dacă în fața unei instanței dintr-un stat membru se ridică o chestiune legată de interpretarea dreptului comunitar, acea instanță poate să ceară Curții Europene de Justiție să se pronunțe printr-o hotărâre de interpretare asupra normei comunitare. Se precizează că, atunci când este vorba de o instanță supremă, cum este cazul în decizia contestată și care nu mai poate fi atacată potrivit procedurii naționale, există obligația sesizării Curții Europene de Justiție, pentru a da o hotărâre de interpretare a normei comunitare.

Se precizează, astfel, că în speța soluționată prin decizia contestată, Înalta Curte avea obligația să sesizeze Curtea Europeană de Justiție cu chestiunea prejudicială având ca obiect interpretare și aplicabilitatea art. 17 din Carta europeană a drepturilor fundamentale, coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, toate acestea în raport cu modalitatea de preluare a imobilelor ce au aparținut societății recurente. Neprocedând la sesizarea instanței europene, Înalta Curte a încălcat normele de competență de ordine publică, astfel că se impune anularea deciziei pronunțate și rejudecarea recursului. Alăturat contestației a fost depus Dosarul nr. 248/45/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal , în care s-a pronunțat decizia contestată.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de contestație în anulare invocat, Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., decizia atacată fiind pronunțată de instanța competentă conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., art. ce are următorul conținut: „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”. Totodată, instanța a apreciat potrivit competențelor sale și a motivat în considerentele deciziei că în speță nu erau întrunite condițiile sesizării Curții Europene de Justiție cu o întrebare preliminară, deoarece nu s-a cerut interpretarea unei prevederi din Tratat sau a unui act adoptat de instituțiile Comunității , ci s-a invocat problema compatibilității unor acte normative interne cu normele C.E.D.O.

– problemă pe care, în mod corect, a considerat-o de competența sa. De asemenea, s-a reținut în mod corect, posibilitatea de apreciere a instanței cu privire la relevanța unei întrebări preliminare, în raport cu datele speței , simpla susținere a părții că litigiul impune folosirea procedurii preliminare pentru interpretarea uniformă a dreptului comunitar nefiind suficientă pentru ca instanța să fie obligată să considere că se află într-o situație prevăzută de art. 234 C.E. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul E.L. I.P.U.R.L. Iași în calitate de lichidator în numele și pentru SC M.I. SA Iași împotriva deciziei nr. 4207 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.