ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4207/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4207/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față,
Examinând
actele dosarului constată următoarele:
Prin decizia
penală nr. 976 din 12 decembrie 2008 din 12 decembrie 2008, pronunțată în
dosarul nr. 1284/42/2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300
1
C. proc. pen. și a
trimis dosarul la Tribunalul Prahova pentru a se pronunța în legătură cu
excepția invocată, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Prin
aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de același
inculpat împotriva încheierii de ședință din 8 decembrie 2008 pronunțată de
Tribunalul Prahova în dosarul nr. 7905/105/2008.
Decizia
este definitivă în privința măsurii preventive și cu drept de recurs în
privința cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Împotriva
acestei decizii, numai sub aspectul modului de soluționare a cererii de
sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 300
1
C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul.
S-a
invocat cazul de recurs prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
(hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu se înțelege).
Înalta
Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru
următoarele argumente:
Excepția
de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 300
1
C. proc. pen.,
referitoare la menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului (de
către instanța de fond) trebuia ridicată în fața instanței de fond, iar
nu în instanța de recurs, deoarece vizează un
text referitor la procedura în faza
judecății la instanța de fond a
cauzei.
Considerentele
respingerii a cererii de sesizare, fiind inadmisibilă excepția, de către Curtea
de apel sunt conforme acestui text, precum și prevederilor art. 29 alin. (1) și
(6) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Este adevărat că excepția de
neconstitutionalitate poate fi ridicată în orice fază a procesului, dar ea
trebuie să aibă legătură cu cauza, respectiv cu modul de
soluționare
a cauzei în acel moment.
Î
n mod
legal și numai sub acest aspect, Curtea de apel a considerat că excepția de
neconstitutionalitate nu are legătură cu soluționarea în recurs a cauzei și a
respins-o ca inadmisibilă.
Deși
aparent contradictorie, pentru că aceeași excepție a fost trimisă spre
soluționare primei instanțe, decizia nu
contravine legii și nu este defavorabilă
inculpatului.
Dimpotrivă,
dă posibilitatea soluționării excepției de către instanța de fond, textul
procedural a cărei constituționalitate a fost contestată de inculpat vizând
procedura în fața acelei instanțe și având legătură cu faza judecării în fond a
cauzei.
Modul
de rezolvare a cererii de sesizare nu are autoritate de lucru judecat în fața
instanței de fond, căreia însăși Curtea de Apel i-a trimis cererea de sesizare
a Curții Constituționale „pentru a se pronunța în legătură cu excepția
invocată".
Această
modalitate de judecare a cererii de sesizare a fost necesară în temeiul art. 29
din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât Curtea de apel fiind
instanța în fața căreia s-a invocat excepția,
trebuia să-și spună opinia asupra
admisibilității ei, în faza procesuală
a recursului.
Sub
acest prim aspect, decizia atacată este legală și temeinic motivată.
Decizia
este legală și sub aspectul trimiterii dosarului la instanța de fond pentru a
se pronunța asupra excepției de neconstitutionalitate, deoarece în fața acestei
instanțe trebuia ridicată excepția.
Această
dispoziție îi este favorabilă inculpatului care are posibilitatea de a-și
argumenta cererea sub aspectul admisibilității excepției, în fața instanței
competente (instanța de fond).
Instanța
de recurs nu poate crea o situație mai grea pentru inculpat, persoană care a
declarat recurs, conform art. 385 alin. (1) C. proc. pen.
Î
nalta
Curte constată că în cauză nu este incident cazul de recurs invocat, art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., deoarece
hotărârea
atacată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția,
motivarea
soluției nu contrazice dispozitivul, iar acesta este clar.
Î
n
consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este legală și temeinică,
urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul
inculpat
va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.
împotriva deciziei penale nr. 976 din 12 decembrie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie, în dosarul nr. 1284/42/2007.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 19 decembrie 2008.