ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4207/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin decizia penală nr. 976 din 12 decembrie 2008 din 12 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1284/42/2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen. și a trimis dosarul la Tribunalul Prahova pentru a se pronunța în legătură cu excepția invocată, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de același inculpat împotriva încheierii de ședință din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 7905/105/2008.

Decizia este definitivă în privința măsurii preventive și cu drept de recurs în privința cererii de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei decizii, numai sub aspectul modului de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul. S-a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu se înțelege). Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente: Excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 300 1 C. proc.

pen., referitoare la menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului (de către instanța de fond) trebuia ridicată în fața instanței de fond, iar nu în instanța de recurs, deoarece vizează un text referitor la procedura în faza judecății la instanța de fond a cauzei. Considerentele respingerii a cererii de sesizare, fiind inadmisibilă excepția, de către Curtea de apel sunt conforme acestui text, precum și prevederilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. Este adevărat că excepția de neconstitutionalitate poate fi ridicată în orice fază a procesului, dar ea trebuie să aibă legătură cu cauza, respectiv cu modul de soluționare a cauzei în acel moment. Î n mod legal și numai sub acest aspect, Curtea de apel a considerat că excepția de neconstitutionalitate nu are legătură cu soluționarea în recurs a cauzei și a respins-o ca inadmisibilă.

Deși aparent contradictorie, pentru că aceeași excepție a fost trimisă spre soluționare primei instanțe, decizia nu contravine legii și nu este defavorabilă inculpatului. Dimpotrivă, dă posibilitatea soluționării excepției de către instanța de fond, textul procedural a cărei constituționalitate a fost contestată de inculpat vizând procedura în fața acelei instanțe și având legătură cu faza judecării în fond a cauzei. Modul de rezolvare a cererii de sesizare nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței de fond, căreia însăși Curtea de Apel i-a trimis cererea de sesizare a Curții Constituționale „pentru a se pronunța în legătură cu excepția invocată". Această modalitate de judecare a cererii de sesizare a fost necesară în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât Curtea de apel fiind instanța în fața căreia s-a invocat excepția, trebuia să-și spună opinia asupra admisibilității ei, în faza procesuală a recursului.

Sub acest prim aspect, decizia atacată este legală și temeinic motivată. Decizia este legală și sub aspectul trimiterii dosarului la instanța de fond pentru a se pronunța asupra excepției de neconstitutionalitate, deoarece în fața acestei instanțe trebuia ridicată excepția. Această dispoziție îi este favorabilă inculpatului care are posibilitatea de a-și argumenta cererea sub aspectul admisibilității excepției, în fața instanței competente (instanța de fond). Instanța de recurs nu poate crea o situație mai grea pentru inculpat, persoană care a declarat recurs, conform art. 385 alin. (1) C. proc. pen. Î nalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de recurs invocat, art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc.

pen., deoarece hotărârea atacată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției nu contrazice dispozitivul, iar acesta este clar. Î n consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este legală și temeinică, urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 976 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1284/42/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2008.