ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, dată în dosarul nr.

7707/105/2007, în baza art. 300

2

și art. 1607

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului T.M.S.

Instanța investită cu soluționarea apelurilor declarate în cauză a

reținut că se impune menținerea arestării preventive luată față de

inculpat, întrucât temeiurile care au determinat

această măsură nu s-au

modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi

care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă

pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea

faptelor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.

M.S., solicitând revocarea măsurii arestării

preventive deoarece

nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol pentru ordinea publică, a fost depășit termenul rezonabil al

prevenției, fiind arestat de circa un an și 6 luni, timp în care i s-a

înrăutățit starea sănătății, necesitând efectuarea a două intervenții

chirurgicale în afara rețelei sanitare a A.N.P.

Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din

dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv și apoi

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5), art. 26 raportat la art. 288

alin. (1), art. 290, art. 291 și art. 293 C. pen., toate cu aplicarea

art.

41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C.

pen., potrivit sentinței penale nr. 510 din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului

Prahova, secția penală, menținându-se, totodată, starea de arest a acestuia.

Astfel, cum în mod just a reținut Curtea de Apel Ploiești, temeiurile

care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive

a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de

instanța de fond. Față de gravitatea faptelor și de împrejurările în care au

fost comise, de durata în timp a activității infracționale și numărul mare de

persoane vătămate, precum și antecedentele penale ale inculpatului, în mod

corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite

condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a

inculpatului

prezintă pericol pentru

ordinea publică iar temeiurile care au determinat

această măsură nu s-au

modificat sau încetat.

În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești urmează a

fi respins, ca nefondat,

în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul -

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.S. împotriva

încheierii de ședință din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 7707/105/2007.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

februarie 2009.