ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, dată în dosarul nr. 7707/105/2007, în baza art. 300 2 și art. 1607 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.M.S. Instanța investită cu soluționarea apelurilor declarate în cauză a reținut că se impune menținerea arestării preventive luată față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptelor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T. M.S., solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, a fost depășit termenul rezonabil al prevenției, fiind arestat de circa un an și 6 luni, timp în care i s-a înrăutățit starea sănătății, necesitând efectuarea a două intervenții chirurgicale în afara rețelei sanitare a A.N.P. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv și apoi condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5), art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 290, art. 291 și art. 293 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., potrivit sentinței penale nr. 510 din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului Prahova, secția penală, menținându-se, totodată, starea de arest a acestuia. Astfel, cum în mod just a reținut Curtea de Apel Ploiești, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond.

Față de gravitatea faptelor și de împrejurările în care au fost comise, de durata în timp a activității infracționale și numărul mare de persoane vătămate, precum și antecedentele penale ale inculpatului, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.S. împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 7707/105/2007. Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.