ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2821/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I.M. și a menținut această măsură.

Pentru a pronunța soluția de mai sus, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarea situație de fapt și de drept: La termenul din 16 iulie 2010, când pe rolul acestei curți se afla, în recurs, cauza penală privind pe inculpatul I.M., condamnat de instanțele de fond și apel, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în total având de executat 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 181 C. pen., art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., s-a solicitat de către inculpat, personal și prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.

În motivarea soluției de menținere a măsurii arestării preventive, instanța de recurs a reținut că din materialul dosarului rezultă că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, impunându-se în continuare privarea de libertate, acesta prezentând un real pericol pentru ordinea publică, având în vedere faptele comise, modalitatea săvârșirii lor, dar și gravitatea acestora. Împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpatul I.M. a declarat recurs, fără a fi motivat în scris. Examinarea hotărârii atacate se va face conform art. 385 6 C. proc. pen., constatându-se însă, că, pentru considerentele ce se vor arăta, recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit principiului legalității și oficialității înscris în art. 2 C. proc. pen., procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. În sensul acestor prevederi, exercitarea unei căi de atac ordinare se face doar în condițiile și termenele arătate de norma procesual penală. Ori, dispozițiile art. 141 C. proc. pen. referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive stabilește care sunt încheierile supuse recursului, după cum și soluțiile dispuse prin acestea. Din examinarea textului de lege sus-menționat, per a contrario, raportat la cauza de față, rezultă că încheierea pronunțată în recurs, prin care se dispune menținerea arestării preventive, nu poate fi atacată separat cu recurs.

În cauză, inculpatul I.M., exercitând o cale de atac neprevăzută de lege împotriva încheierii dată în recurs, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, a formulat un recurs inadmisibil, care se va respinge conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva încheierii din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1591/232/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 august 2010.