ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2652/2010

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300

2

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G.M.,  aflat în P.M. și a menținut această măsură.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind luată cu respectarea dispozițiilor art. 143, art. 146 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că au existat indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

S-a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din 18 martie 2009 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 31 /U/2009 al Judecătoriei Ploiești.

S-a mai reținut că prin Sentința penală nr. 217 din 5 februarie 2010 a Judecătoriei Ploiești, inculpatul G.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (1) lit. a) C. pen.; la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 71 alin. (1) lit. a) C. pen. și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă la zi.

Prin Decizia penală nr. 101 din 23 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins apelul declarat de inculpat, menținând starea de arest a acestuia.

Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, curtea de apel ca instanță de recurs a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., menționându-se temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

La aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică s-au avut în vedere circumstanțele personale ale acestuia, care nu are un loc de muncă, câștigându-și existența prin comiterea de infracțiuni, iar din verificările efectuate a reieșit că un număr mare de elevi au fost terorizați și deposedați prin acțiuni de intimidare, de amenințare și exercitarea de violențe, de diferite sume de bani și de bunuri.

S-a arătat că faptele comise de inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind cercetat pentru infracțiuni de natură violentă, reținându-se că în perioada ianuarie 2008 - februarie 2008, împreună cu învinuitul G.D.A., în timp ce se afla în incinta G.Ș. 1 M. Ploiești, prin întrebuințare de violențe, acțiuni de intimidare și amenințări a deposedat de mai multe ori pe părțile vătămate N.A.C. și C.I. de sume de bani și bunuri.

S-a apreciat astfel că față de natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, astfel cu prevăd dispozițiile art. 160

b

C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.M., arătând că nu este vinovat și are dreptul la acest recurs.

Recursul declarat este inadimisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs.

Din examinarea acestui text de lege se constată că sunt supuse căii de atac a recursului numai încheierile de menținere a arestării preventive, pronunțate în primă instanță sau în apel și nicidecum cele pronunțate în recurs, care au caracter definitiv.

În consecință, recursul declarat de inculpatul G.M. urmează a fi respins ca inadmisibil, în baza art. 385

15

pct. l lit. a) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Încheierii din 11 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4890/281/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 iulie 2010.