ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea din 23 ianuarie 2008,

Curtea de Apel Ploiești,

secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de

apel, în baza art. 300

1

alin. (1) și (3), raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., a menținut,

ca legală și temeinică, măsura

arestării

preventive a inculpatului apelant S.N.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a

reținut că măsura arestării preventive a fost

dispusă în condiții de

legalitate și temeinicie, iar temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă, avându-se în

vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precum și faptul că

prima instanță l-a condamnat deja pentru

infracțiunea comisă.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen

legal, prezentul recurs, solicitând, prin

apărător, revocarea măsuri arestării preventive și judecarea sa în stare de

libertate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care

inculpatul este arestat, instanța

legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., când instanța

constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se

constată că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă a

inculpatului

subzistă, avându-se în vedere și faptul că acesta a fost

deja condamnat

de prima instanță la 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică

și pentru buna

desfășurare, în

continuare, a procesului, iar punerea sa în libertate ar

determina un puternic sentiment de temere și

insecuritate în rândul

comunității.

Recursul declarat învederându-se, așadar,

nefondat, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin.(2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul S.N. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

pronunțată în dosarul nr. 4404/105/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.