ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea din 23 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de apel, în baza art. 300 1 alin. (1) și (3), raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut, ca legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului apelant S.N. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a reținut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă, avându-se în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precum și faptul că prima instanță l-a condamnat deja pentru infracțiunea comisă.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsuri arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, avându-se în vedere și faptul că acesta a fost deja condamnat de prima instanță la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare, în continuare, a procesului, iar punerea sa în libertate ar determina un puternic sentiment de temere și insecuritate în rândul comunității. Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins. Conform art. 192 alin.(2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în dosarul nr. 4404/105/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.