ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1837/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut, ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului Z.I. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, s-a apreciat că săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, precum și modalitatea de comitere a acesteia denotă un pericol social sporit.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii recurate și, în principal, și trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect, iar în subsidiar, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Solicitarea inculpatului de casare cu trimitere spre rejudecare pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la apărare nu poate fi primit. Analizându-se - partea introductivă a încheierii recurate, se constată că inculpatul nu a fost lipsit de apărare, acesta beneficiind de serviciile unui apărător desemnat din oficiu, apărător cu a cărui prezență inculpatul - întrebat de instanță - s-a declarat de acord și că la dosarul cauzei nu a fost depusă delegația unui apărător ales. Dispoziția instanței de apel, de a menține arestarea preventivă, este legală și temeinică, avându-se în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat și justifică, în continuare, privarea sa de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal.

Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare a procesului, astfel încât nu s-ar justifica înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva Încheierii din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1397/109/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2010.