ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1837/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, Curtea

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

a menținut, ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a

inculpatului Z.I.

Pentru a pronunța această

încheiere, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost dispusă în

condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea

acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, s-a apreciat că

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul,

precum și modalitatea de comitere a acesteia denotă un pericol social sporit.

Împotriva acestei

încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs,

solicitând, prin apărător, casarea încheierii recurate și, în principal, și

trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect, iar în subsidiar, revocarea

măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi țara.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun, în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri

noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Solicitarea

inculpatului de casare cu trimitere spre rejudecare pe motiv că i-a fost

încălcat dreptul la apărare nu poate fi primit.

Analizându-se -

partea introductivă a încheierii recurate, se constată că inculpatul nu a fost

lipsit de apărare, acesta beneficiind de serviciile unui apărător desemnat din

oficiu, apărător cu a cărui prezență inculpatul - întrebat de instanță - s-a

declarat de acord și că la dosarul cauzei nu a fost depusă delegația unui

apărător ales.

Dispoziția instanței

de apel, de a menține arestarea preventivă, este legală și temeinică, avându-se

în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au

schimbat și justifică, în continuare, privarea sa de libertate, pentru buna

desfășurare a procesului penal.

Înalta Curte

apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare a procesului,

astfel încât nu s-ar justifica înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi țara.

Recursul declarat

învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva Încheierii din 29

aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1397/109/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 mai 2010.