ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2167/2008

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

de ședință din 2 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II

a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în dosarul nr. 2915/122/2007, în baza art. 300/2 și art. 160/b alin.

(3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.S.

Instanța investită cu soluționarea apelului a

reținut că se impune

menținerea arestării preventive luate față de

inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa

iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea

publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunii pentru care acesta este

trimis în judecată și din împrejurările concrete în care au fost comise

faptele, precum și din perseverența infracțională a inculpatului, care a mai

fost condamnat, aflându-se în starea de recidivă postexecutorie.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.S. solicitând, prin

intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării

preventive deoarece nu există

date că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest

preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 -

175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar prin

sentința penală nr. 182 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Giurgiu a fost

condamnat la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare,

menținându-se, totodată, starea de arest a acestuia.

Astfel cum în mod just a reținut Curtea de Apel București,

temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii

arestării preventive a inculpatului nu au încetat

să existe și, mai mult,

acesta a fost condamnat de instanța de fond.

Față de gravitatea faptei, de împrejurările și modalitatea în care a fost

comisă (prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în zona abdominală, victima

-fratele inculpatului - suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru

vindecare 70 - 80 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie) în

mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite

condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au

determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.

În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva

încheierii pronunțată de Curtea de Apel București urmează a fi respins ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.S. împotriva încheierii din 2 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a

II

a penală și pentru cauze cu

minori și de familie în dosarul nr. 2915/122/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 13 iunie 2008.