ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2167/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 2 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2915/122/2007, în baza art. 300/2 și art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.S.

Instanța investită cu soluționarea apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunii pentru care acesta este trimis în judecată și din împrejurările concrete în care au fost comise faptele, precum și din perseverența infracțională a inculpatului, care a mai fost condamnat, aflându-se în starea de recidivă postexecutorie. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.S. solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar prin sentința penală nr. 182 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare, menținându-se, totodată, starea de arest a acestuia. Astfel cum în mod just a reținut Curtea de Apel București, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond.

Față de gravitatea faptei, de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă (prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în zona abdominală, victima -fratele inculpatului - suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 70 - 80 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie) în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva încheierii din 2 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. 2915/122/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 13 iunie 2008.